Fericirea este, se pare, scopul tuturor scopurilor – si totusi, majoritatea oamenilor cauta fericirea invartindu-se intr-un cerc. Intrebati oamenii ce vor, iar dupa ce va spun, continuati sa intrebati de ce, pana cand veti auzi raspunsul esential: “Pentru ca vreau sa fiu fericit”. Cu totii cred ca, daca obtin acese lucruri, abia atunci vor fi fericiti.
Vorbind in acest fel cu oamenii, am inceput sa imi pun problema in felul urmator:
De ce sa nu facem din fericire, scopul nostru prioritar? De ce sa cautam fericirea prin alte mijloace, de mana a doua?
Astfel am descoperit ceva si mai interesant. Daca facem din fericire scopul nostru prioritar – si nu unul secundar – atunci obtinem mai usor orice altceva ne-am dori.
Multe traditii spirituale afirma ca, daca te indrepti mai intai catre scopuri spirituale mai inalte, toate celelalte vor veni de la sine.
Daca ati pierdut legatura cu sursa interioara, daca fericirea pe care o traiti este intotdeauna generata de circumstante exterioare, atunci va aflati la discretia fiecarei situatii sau a fiecarui strain pe care il intalniti. Acest fel de fericire este intotdeauna fragil.
Fericirea este o stare a constientei care exista deja in noi – dar deseori ascunsa de tot felul de elemente care ne distrag atentia. Intocmai cum un frumos rasarit de soare poate fi ascuns in spatele norilor, la fel si fericirea noastra interioara este umbrita de grijile noastre zilnice. Conditionarea noastra sociala si o stare de trezire inhibata ne impiedica sa zarim aceasta Imparatie a cerurilor, tainuita in profunzimea inimii noastre. Putem, totusi, sa invatam sa ne ridicam deasupra norilor conditionarii si sa redescoperim sursa fericirii din interiorul nostru cel mai profund. Iar dupa ce vom fi descoperit aceasta fericire, se vor intampla lucruri minunate, miraculoase. Exprimarea fericirii aduce cu sine un sentiment de legatura cu puterea creatoare a universului. Daca stabilim aceasta legatura, vom simti ca nimic nu ne poate opri sa realizam orice dorim.
Cand viata noastra este o expresie a starii de fericire interioara, descoperim in noi un izvor imens de putere. Aceasta putere ne elibereaza de frica si limitari si ne permite sa facem ca toata prosperitatea catre care aspiram sa devina reala. Dar si mai important este faptul ca aceasta putere va hrani toate relatiile pe care le avem, transformandu-le in motive de implinire adevarata. Descoperim ca devenim niste raza de lumina si de iubire si chiar simpla noastra prezenta este hranitoare pentru tot ce ne inconjoara. Oamenii sunt impulsionati sa ne sustina dorintele si insasi natura devine receptiva la intentiile noastre.
Cu cat traim mai mult in starea de fericire, cu atat mai mult traim implinirea spontana a dorintelor sub forma sincronicitatii si a coincidentelor pline de sens. Aceasta stare a fost numita, in cadrul multor traditii spirituale, gratie. A avea experienta gratiei inseamna sa te afli la locul potrivit la momentul potrivit, sa fii sprijinit de legile naturii, sau, pe scurt, sa ai noroc.
Desi fericirea este scopul tuturor celorlalte scopuri, ceea ce vrem noi cu adevarat este sa patrundem misterul propriei existente. Pana cand nu vom face asta, indiferent cate dorinte ne sunt implinite, ramanem oarecum nemultumiti, pentru ca o voce interioara nu ne da pace.
Aceasta voce intreaba:
Cine sunt eu?
De unde vin?
Care este sensul si scopul existentei mele?
Unde ma voi duce, atunci cand voi muri?
Nu poate exista o misiune mai importanta in viata, decat aceea de a intra in legatura cu sinele nostru interior, cu originea intregii fiinte. Sinele cel mai profund al fiecaruia dintre noi este Sinele intregului Univers si, de asemenea, este sursa vindecarilor si transformarilor.
Deepak Chopra, Putere, libertate si gratie divina, Editura For You