Furia mea inconstienta

fetita nervoasaPrin excelenta, ideea de furie este una negativa. Si in baza acestei conotatii, o negam atunci cand o traim noi insine si o criticam atunci cand o vedem la altii.

Eu sunt o persona calma, foarte calma. Asa spun cei din jur despre mine. La fel cred si eu. Dar furia este un sentiment tipic omenesc, desi o au si animalele, la modul inconstient. Dar nu si eu: daca sunt o persoana calma, inseamna ca nu sunt furioasa, nu? Nu mi-am recunoscut furia din mine, am numit-o poate in fel si chip, dar nu am manifestat-o decat foarte rar in exterior. Si, bineinteles, nu am numit-o furie. De ce?

De ce mi-am negat furia?

Pentru ca am fost victima ei si stiu ce efecte are asupra celor din jur. Tata furios, mai tarziu prieten furios. Amandoi furiosi pe mine din diverse motive, dar mai ales pentru ca nu ma ridicam la inaltimea asteptarilor lor. Imi stiam defectele, slabiciunile, furia nu era unul dintre ele.

Cum am ajuns sa ma gandesc la furia proprie? Dureri de ficat. Mancam de ceva ani sanatos (vegan spre raw-vegan, fara tigari, fara stres aparent, fara oameni furiosi in viata mea). Si totusi ma durea ficatul. Sunt ferm convinsa ca toate afectiunile fizice au cauze psihologice, la fel si problema mea cu ficatul. Am cautat explicatia lui Valeriu Popa legata de afectiunile ficatului si erau legate de furia ascunsa sau manifestata. Asta m-a facut sa ma verific la nivel emotional. Stiam ca nu o manifest, deci probabil era ascunsa, disimulata, nerecunoscuta.
Fiind o victima a manifestarilor furioase, am ales, inconstient, sa nu o manifest, recunosc sau accept. Asa mi-am dezvoltat o mare toleranta cu privire la aspectele negative ale vietii. In loc sa ma infurii pe ele, pe oamenii care nu s-au comportat asa cum ma asteptam, am ales sa accept. Acceptarea nu a fost totala, de aici si ficatul care m-a avertizat ca ceva nu este in regula in viata mea.

asculta-ti-corpulAsa am ales sa merg la mini-atelierul Luminitei Baltaretu despre furie. O mai vazusem cu ocazia atelierului despre Rani si m-a impresionat placut. Daca eu nu am reusit sa imi rezolv problema singura, am apelat la ajutor. Si da, s-a dovedit a-mi fi de folos.

Ce-am aflat?
Ca nu exista persoane care sa nu traiasca acest sentiment. Pe unii ii recunoastem de la distanta cand se infurie. Altii, ca mine, o ascund, o reneaga si nu o recunosc. De ce? Furia este negativa si raneste. Pe noi si pe cei din jur. Si tuturor ne place sa avem o imagine frumoasa si fata de altii si fata de noi, asa ca o inabusim.

Ce creeaza furia?
Atunci cand realitatea (oameni sau situatii) nu corespunde cu asteptarile noastre, furia este forma noastra de protest fata de acestea. Manifestata sau nu, furia este creata de neacceptarea realitatii dezamagitoate.

Cum ajuta furia? Sau orice rau are si o parte buna
Dezamagiti si furiosi de realitatea diferita de asteptari, unii aleg sa actioneze pentru a indrepta lucrurile in directia dorita. Furia confera multa energie (furiosii i-au simtit puterea). Aceasta energie nascuta de furie poate fi canalizata pentru un scop care ne ajuta intradevar.

Ce este, de fapt, furia?
Furia este ca un strigat al sentimentului de neputinta in fata realitatii ostile. Nu-mi convine ce vad, atunci ma comport ca un copil si strig (sunt furios). Protestul acesta, evident, nu duce la indreptarea situatiilor.

Am descoperit multe lucruri in cadrul workshopului, mi s-au parut foarte interesante si utile informatiile despre furie, am constientizat cu ajutorul Luminitei Baltaretu multe lucruri si am aflat multe sfaturi si explicatii utile.

Este bine sa ne manifestam furia?
Totul este pe principiul nu exista bine sau rau, ci doar diverse situatii si diverse personalitati. Singura reteta valabila este constientizarea ei. Cand lucrurile nu se petrec asa cum vrem apare furia, ca forma de protest si neputinta. Un corp si o minte cuprinse de furie nu pot actiona si lua decizii bune. Deci, calm si claritate! Exista iesire din aproape orice situatie. Chiar si din viata. Dar nu despre moarte vorbim noi aici, ci despre furie. Iar cele mai dese atacuri de furie au cauze minore, insa un om obisnuit sa se infurie din lucruri marunte, o va face, spre supararea celor apropiati.

Ce am aflat eu despre furia mea?
Aveam impresia ca accept realitatea asa cum este si deci nu am motive de furie. Acceptarea probabil ca nu a fost cu toata inima si toata iubirea, si asta s-a vazut/simtit in ficatul meu.

Pot aduce sentimente de furie:

– perfectionismul
– exigentele
– intoleranta
– lipsa de respect
– greselile altora.

Furia dispare in fata:

– acceptarii
– tolerantei
– iubirii

asculta-ti corpulIn acea sambata, la acel mini-atelier, am avut un sentiment de usurare: mi-am descoperit furia. Si stiu si ce sa fac cu ea. O voi accepta ca parte din mine, fara frica sau rusine. Si din nou, ma voi ghida dupa:

“Da-mi Doamne puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba, curajul de a schimba ceea ce-mi sta in putinta si inteleciunea de a discerne intre cele doua”.

Multumesc, Luminita.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *