Increderea la cei mici

fetitaEvolutia mentala a copiilor depinde enorm de felul in care relationeaza parintii cu acestia. Increderea lor se construieste atat prin cele traite cat si prin reactia parintilor la cele petrecute. Reactia inseamna atitudine sau cuvinte rostite, toate contribuie la crearea stimei de sine si a increderii de a actiona si de a se manifesta. Si ei au nevoie de multa stima de sine pentru a avea incredere in ei insisi.
Parintii sunt cei in care copiii au cea mai mare incredere. Catre ei cei mici ridica privirea asteptand un semn de aprobare si de iubire.

Parintii stiu instinctiv ca:

Ii ajuta cuvintele de incurajare. Daca cei mici au un succes, reusesc in initiativa lor, cuvintele le confirma ca totul este bine. Ei nu stiu inca regulile celor mari, prin laude, parintii le arata astfel ca directia este buna. Cand au gresit insa, un “foarte bine” este evident deplasat, un “nu esti bun de nimic” taie aripile, un “este bine ca ai incercat, insa… ” mai niveleaza din critica (constructiva). Atunci cand se atrage atentia asupra unei greseli, sa incepi intr-o nota pozitiva, o incurajare ajuta la receptarea mesajului mai usor de catre copil.

Realizeaza conexiunea, explica-i copilului legatura dintre ceea ce a facut si consecinta. Ii este mult mai usor sa retina daca intelege de ce acum face un lucru bun, pentru care este laudat si mai apoi face o greseala si este mustrat. Copilul tebuie sa inteleaga din reactia parintelui ca a gresit modul de a actiona, nu ca este ceva in neregula cu el, ca el este iubit chiar daca a gresit. Linistit fiind, ca este iubit chiar daca a gresit, el este mai receptiv la sugestiile parintilor si astfel va avea o mai mare incredere in el insusi.

Incurajeaza independenta si initiativa. Independenta creste sentimentul de incredere in fortele proprii. Implicarea in actiuni specifice si potrivite varstei si fortelor unui copil, il fac sa se simta util, important, de incredere. Este la fel ca si la adulti, dar pastrand proportiile.

Urmareste credintele gresite, ele transpar in cuvintele si atitudinile copiilor. De exemplu, daca vorbeste urat despre sine dupa un esec sau o greseala. Si parintii si copii trebuie sa inteleaga ca sunt greseli, erori, insa in ciuda lor, ei sunt la fel de pretiosi si importanti unii pentru altii. Temerile si fricile pe care le manifesta pot fi clarificate, discutate si depasite.

Eroii copilariei sunt persoane importante la care ei se uita cu respect si gasesc inspiratie. Atunci cand copilul este dezamagit si vrea sa renunte sa mai incerce, aminteste-i de numeroasele incercari pe care eroul lui favorit le-a facut pentru a reusi in final. Se vor simti motivati si vor incerca sa se autodepaseasca.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *