Informatiile urmatoare exista de ceva timp pe mailul meu, m-am gandit sa le impartasesc pentru ca sigur vor ridica niste semne de intrebare cititorilor fideli si obisnuiti sa aiba grija de mintea si de trupul lor, dar si sa nu permita altora sa profite de sanatatea si banii lor. Se pare ca in Occident exista o intreaga literatura de specialitate, adica anti-marketing agresiv, prin care se informeaza oamenii asupra capcanelor intinse de colosii farmaceutici. Asa cum marketingul lor incearca sa gaseasca orice modalitate de a vinde pastile oamenilor sanatosi, la fel si noi incercam prin orice mijloace sa ne informam si astfel sa ne putem feri de pericolele dezinformarii.
Cu treizeci de ani in urma, parea o gluma. In pragul pensionarii, Henry Gadsden , managerul colosului farmaceutic “Merck”, se confesa revistei”Fortune”, aratandu-si dezamagirea ca uriasul potential de productie al firmei sale este destinat doar bolnavilor. El visa ca “Merck” sa devina un
fel de “Wrigley” si,… dupa modelul marelui producator si distribuitor de guma de mestecat, sa “vanda la toata lumea”. Inclusiv oamenilor sanatosi.
Trei decenii mai tarziu, visul raposatului Gadsden a devenit realitate.Strategiile de marketing ale marilor firme farmaceutice tintesc din ce in ce mai agresiv catre oamenii sanatosi. Suisurile si coborasurile vietii devin tulburari mentale; slabiciuni sau stari mai proaste, altminteri dintre cele
mai obisnuite, sunt transformate in afectiuni infricosatoare, si din ce in ce mai multi oameni normali ajung bolnavi peste noapte.
Intr-o carte din 2005, “Selling Sickness. How Drug Companies Are Turning Us All Into Patients”, Alain Cassels (cercetator in politica medicamentelor, laUniversitatea Victoria din Canada ) si Ray Moynihan (journalist specializat in sanatate) fac o radiografie necrutatoare a strategiilor de marketing cinice, atunci cand nu sunt pur si simplu criminale, ale producatorilor de medicamente. Cei doi cercetatori dezvaluie cum, prin campanii de promovare concertate, industria farmaceutica mondiala, cu o cifra de vanzari de circa 500 miliarde dolari anual, exploateaza perfid temerile cele mai profunde ale omului: de moarte, de subrezire fizica, de boala, etc. Pe masura ce, in tarile dezvoltate, majoritatea locuitorilor se bucura de o viata mai lunga, mai sanatoasa, mai dinamica, cu atat campaniile publicitare ii transforma pe cei grijulii cu sanatatea lor, in panicati pur si simplu. Probleme minore sunt descrise ca tulburari extrem de grave, care necesita ingrijiri grabnice. Astfel, timiditatea se transforma in “anxietate sociala”, iar tensiunea premenstruala devine “tulburare disforica premenstruala”. Simplul fapt de a fi expus la un risc patologic devine patologie in sine. Epicentrul acestui tip de comert sunt Statele Unite. Americanii reprezinta 5% din populatia lumii, dar primesc 50% din medicamentele prescrise pe glob. Cheltuielile populatiei cu sanatatea s-au dublat in ultimii sase ani, din cauza ca preturile la medicamente cresc dramatic, dar mai ales pentru ca doctorii prescriu din ce in ce mai mult.
Aceeasi maladie cu alta palarie
Americanul Vince Parry este un guru al acestui tip de marketing. Intr-un articol intitulat uluitor “Arta de a cataloga starea de sanatate” (The Art of Branding a Condition – in Medical Marketing & Media, Londra, mai 2003), Parry explica metodele prin care firmele sale “favorizeaza crearea”
tulburarilor medicale:
– reevaluarea starii de sanatate;
– redefinirea unor boli cunoscute de mult si rebotezarea lor;
– crearea unor disfunctii din nimic;
Preferatele lui Parry sunt disfunctia erectila, deficitul de atentie la adulti si sindromul disforic premenstrual. Cu o sinceritate dezarmanta, Vince Parry descrie modul in care companiile farmaceutice definesc conditiile pentru crearea pietei pentru produse precum Viagra sau Prozac.
Sub patronajul firmelor de marketing, experti medicali si guru precum Parry se asaza la aceeasi masa pentru a descoperi “idei noi despre boli si stari de sanatate”. Totul este ca acestea sa li se prezinte potentialilor clienti intr-o maniera noua, inedita. Un raport al Business Insights, destinat
conducatorilor de multinationale din sectorul farmaceutic este inca si mai clar: Capacitatea de “a crea piete pentru boli noi” se traduce in cifre de vanzare de miliarde de dolari.
Una dintre strategiile cele mai performante, potrivit raportului, este de a schimba modul in care oamenii privesc afectiunile banale. Ei trebuie “convinsi” ca “probleme acceptate pana acum ca usoare disconforturi” necesita “interventia medicului”. Acelasi raport are si o concluzie optimista pentru viitorul industriei farmaceutice: “Anii care vor veni vor fi martorii crearii bolilor nasite de firme”. Este evident dificil sa trasezi o linie intre omul sanatos si omul bolnav. Dar este la fel de
evident ca, cu cat se extinde aria de definire a unei patologii, cu atat ea va atinge mai multi bolnavi potentiali. Si cu atat mai mult vor creste vanzarile de medicamente.
Deseori, afirma Cassels si Moynihan, expertii medicali care redacteaza protocoalele de tratament (acestea cuprind suma tehnicilor ce trebuie aplicate in functie de cazul aflat sub ingrijire) sunt in acelasi timp platiti de industria farmaceutica. Iar industria prospera daca protocoalele le favorizeaza vanzarile. Potrivit acestor experti, 90% dintre americani sufera de o tulburare numita…hipertensiune arteriala; aproape jumatate dintre americance sufera de disfunctia botezata FSD (disfunctie sexuala
feminina); iar 40 de milioane de americani ar trebui urmariti atent din cauza nivelului ridicat al colesterolului. Bineinteles, toate aceste maladii sunt vindecabile cu medicamente. Iar metodele de preventie sunt trecute in plan secundar.
Racolarea medicilor agenti publicitari
Medicul generalist Des Spence povesteste in “British Medical Journal” din iulie 2008 cum a fost contactat pentru a participa la o specializare care ar fi trebuit sa faca din el un expert intr-o maladie nascocita de imaginatia industriei. Universitatea la care preda i-a transmis lui Spence oferta unei
firme in care scria: ” cautam lideri de opinie (…) a caror munca va trebui sa influenteze gestionarea si terapia viitoare ale disfunctiei sexuale feminine (…) prin dorinta hipoactiva.” Firmele care au o boala de inventat pentru a crea o piata pentru un anumit medicament racoleaza medici pe care
ii folosesc intr-o schema de marketing cu scopuri stabilite dinainte si in care slujitorii lui Hipocrate nu au nici un fel de libertate de miscare. Totul, evident, in schimbul unor avantaje financiare, dar si al prestigiului, notorietatii, pecare o asemenea campanie o aduce. Dar, “partea cea mai neplacuta in toata aceasta poveste”, continua Spencer, “este lipsa oricarei legitimitati medicale a disfunctiei sexuale feminine prin dorinta hipoactiva. (…) Industria trebuie sa transforme aceasta disfunctie
banuita, in boala grava. Iar pentru aceasta e important sa existe o acoperire mediatica, marturii ale celebritatilor, dar mai ales sacrosancti experti medicali care legitimeaza totul.
“Expertii” estimeaza ca 40% dintre femei ,sufera’ de aceasta ,boala’. Iata un exemplu de simplificare numai buna pentru a fi citata peste tot! Uneori aceasta ,problema’ este prezentata ca un aspect al luptei feministe, cand, de fapt, e vorba doar de manipulare cinica. Deseurile pe care le produce
acest tip de activitate farmaceutica otravesc viata prin mesajul pe care-l vehiculeaza: slabiciunea dvs. (tristete, calvitie, libido in scadere etc) este automat simptom de boala” – conchide medicul din Glasgow .
Epidemia de marketing
In best-seller-ul “Die Krankheitserfinder” (Inventatorii de boli), Jorg Blech, biochimist german, stabilit in America si corespondent pentru Der Spiegel, New Scientist si The Guardian, explica:
– in ce mod industria farmaceutica in colaborare cu expertii de marketing a impus scaderea arbitrara a nivelului normal al colesterolului pentru ca indivizi perfect sanatosi sa devina peste noapte bolnavi;
– de ce de vreo doua decenii femeile la menopauza sunt terorizate cu spectrul osteoporozei pentru a favoriza vanzarile la medicamentele care ar preveni fracturile;
– tehnicile de manipulare a opiniei publice cu scopul de a crea o piata impresionanta a pilulelor care trateaza impotenta.
Intre 1984 si 1987, “Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorder” (DSM 4), care este biblia psihiatrilor americani, a introdus 77 de noi boli mentale, scrie Jean-Claude St-Onge in “Reversul pilulei”, publicata la Montreal , Ecosocietes, in 2004. Pentru a introduce aceste noi boli a trebuit schimbata definitia bolnavului. Oricine resimte la un moment dat o stare de rau, devine automat bolnav. Si, bineinteles – comenteaza malitios St-Onge – pentru fiecare boala exista un medicament. Iata cateva exemple de “boli noi”:
– timiditatea este reciclata sub numele de “anxietate sociala”
– naturala regurgitare la bebelusi devine “reflux esofagian patologic”
– omeneasca senescenta se transforma in “insuficienta circulatorie
cerebrala”
– pana si stresul de la loterie este legat de “traumatismul biletului necastigator”
In aprilie 2004, o ancheta extrem de bine documentata si aprofundata, realizata de Lisa Cosgrove, cercetator la University of Masachussets Boston, si publicata in prestigioasa revista “Psycho-Therapy and Psychosomatics”, a demonstrat ca mai bine de jumatate dintre psihiatrii care au lucrat la redactarea DSM 4 au fost platiti de firmele care fabrica exact medicamentele care trateaza asa-zisele boli noi introduse in manual.
Impresia de depresie
Numarul persoanelor depresive de pe mapamond a crescut de sapte ori din 1970 pana in 1996, releva St-Onge. In Statele Unite numarul de consultatii in urma carora sau prescris antidepresive s-a dublat intre 1980 si 1989. O tendinta similara s-a inregistrat in tot Occidentul. Numarul femeilor care iau antidepresive este triplu fata de cel al barbatilor, iar milioane de copii americani le iau cu regularitate. Cu toate ca antidepresivele nu sunt indicate in tratamentul depresiilor usoare la adulti, ele sunt prescrise masiv. Doua sunt motivele pentru care medicii o fac totusi:
1. In 1990, Organizatia Mondiala a Sanatatii a pus la punct un program de formare rapida, cu durata de o jumatate de zi, care sa permita medicilor sa puna un diagnostic intr-un timp scurt, pornind de la ghidurile clinice. Permisiunea acordata, astfel, medicilor generalisti de a trata depresia a dus la multiplicarea de cateva ori a vanzarilor de antidepresive.
2. Societatile farmaceutice au culpabilizat medicii, acuzandu-i in mod repetat ca rata crescanda a sinuciderilor este vina lor, pentru ca nu prescriu suficiente antidepresive. Lobby-stii au lansat chiar ideea ca 60-70% dintre sinucideri sunt cauzate de depresiile netratate. Potrivit lui Jean-Claude St-Onge, femeile sunt in mod deosebit vizate de eforturile de “medicalizare” a vietii. Altadata, ele mergeau la medic cand erau gravide, acum il consulta in chestiuni de contraceptie si de menopauza. De altfel, se vorbeste deja si de “perimenopauza” (perioada de dinainte de instalare a menopauzei si pana la instalarea ei propriu-zisa), o noua afectiune care se incearca a fi popularizata. Ca urmare, femeile devin mari consumatoare de pastile pe perioade mari de timp.
Cherchez la femme malade!
Hormonoterapia substitutiva este un un pas urias pentru “medicalizarea” vietii femeii. Cu toate ca 75% dintre femei nu manifesta nici un simptom deranjant cand ajung la menopauza, producatorii farmaceutici si expertii lor de marketing apeleaza la frica de imbatranire a femeilor pentru a-si vinde produsele. Si asta in ciuda deselor efecte secundare ale tratamentului: dureri de cap, greturi, infectii genito-urinare, varice la picioare, sensibilitate mamara etc. Cu atat mai mult cu cat comunitatea medicala nu a ajuns la un consens privind eficienta hormonoterapiei substitutive, multi
avertizand asupra utilizarii iresponsabile a tratamentului.
Osteoporoza, procesul normal de scadere a densitatii osoase odata cu varsta, face si el o tinta de marketing din femeia de varsta a doua. Dar probabil cel mai sfruntat tertip al firmelor de farmaceutice este deja pomenita disfunctie sexuala la femei (DSF). Peste 40% dintre femeile intre 18 si 59 de ani ar suferi de ea. De unde aceasta cifra? St-Onge ne lamureste. Un studiu facut in Statele Unite cerea unui numar de 1500 de femei sa raspunda cu da sau nu la 7 intrebari. Daca raspundeau cu da fie si numai la una dintre intrebari, erau catalogate ca suferind de DSF. Printre ele, se numarau cele care declarau ca vreme de mai mult de doua luni in ultimul an nu au simtit dorinta sexuala, au simtit anxietate fata de propria performanta sexuala sau au avut probleme de lubrifiere. (Journal of the American Medical Association, 1991)
Farmacoterapia fricii
Cea mai eficienta strategie de marketing pentru “vanzarea”bolilor” este frica. Pentru a vinde femeilor la menopauza hormonul de substitutie, s-a mizat pe frica de criza cardiaca. Pentru a vinde parintilor ideea ca cea mai mica depresie necesita un tratament greu si indelungat, s-a mizat pe teama de sinucidere a tinerilor. Pentru a vinde medicamente anticolesterol, s-a mizat pe teama mortii premature.Si asta in pofida faptului ca de multe ori medicamentele promovate furibund, produc efecte inverse celor scontate. In noul limbaj de marketing se vorbeste deja de “farmacoterapia fricii”. Alaturi de “mongering disease”, negotul cu boli.
“Daca altadata puteam spera sa gasim un tratament pentru fiecare boala, negustorii de sanatate – astazi, mai mult ca niciodata – par sa vrea a gasi o boala pentru fiecare medicament fabricat”, constata medicul Martin Winkler in postafata lucrarii lui Jorg Blech, “Inventatorii de boli”. “Manipuland membrii influenti ai comunitatii medicale, lobby-urile industriei farmaceutice au modificat incet-incet normele anumitor valori biologice (colesterol, tensiune arteriala, etc.) pentru a obtine astfel cresterea numarului pacientilor susceptibili a fi tratati”. Caci, conchide Winkler,
“a-i face pe niste oameni perfect sanatosi sa creada ca trebuie sa se ingrijesca pe viata, reprezinta pentru fabricanti o veritabila renta viagera.”