spritual being 2

Comunicarea compasiunii

Comunicare iubire
Am vorbit in articolele anterioare despre frici si despre convingerile ce ne pot sabota relatiile, si urmeaza acum sa exploram pe larg tema comunicarii. Atunci cand suntem pusi in fata unui conflict putem fie sa ne suparam si sa ne inchidem in noi insine sau putem sa ne exprimam in asa fel in cat sa fim auziti, sa acceptam partenerul asa cum e, cu ajutorul compasiunii, astfel incat sa avem o relatie implinita.

Marshall Rosenberg a dezvoltat tema comunicarii non violente, un tip de comunicare ce permite energiei pozitive din tine sa se exprime liber. Oamenii se folosesc de violenta in comunicare din cauza faptului ca ei considera violenta un tip de putere ce ii poate face sa iasa in evidenta, si sa obtina ceea ce si-a propus. Dar oare chiar obtin ceva?

Atunci cand comportamentul nostru inceteaza a mai fi bazat pe egoism, invidie, competitie si are la baza iubirea, intelegerea, acceptarea, compasiunea si grija pentru cei din jur, atunci viata ni se schimba. Atunci cand pornim schimbarea din interior, exteriorul se va schimba. Schimband cuvintele, felul in care comunicam vom genera noi tipuri de comportamente si reactii.

Limbajul nostru reflecta o gandire ancorata in frica, judecata, obligatie, datorie, pedeapsa, recompense si rusine. Dar putem schimba asta.

Scopul comunicarii non violente este de a crea o calitate a relatiilor interumane bazate pe compasiune si empatie.


Cum cerem in asa fel incat sa fim auziti?

1. Observarea starii emotionale
Intr-o situatie care ne deranjeaza, este indicat sa ne concentram asupra sentimentelor ce se ascund in spatele nemultumirii.

2. Observarea nevoii

In situatia conflictuala respectiva exista cu siguranta o nevoie care nu ne este implinita. Care este aceea?

3. Exprimarea nevoii sau a dorintei intr-un mod pasnic, pe un ton cat mai calm si relaxat.

Exemplu: Sotul isi lasa pantofii in drum de fiecare data cand intra in casa.
Cand acest lucru se intampla sunt nervoasa si de aceea rabufnesc si tip la el sa nu si mai lase pantofii in drum.

Dar de aceasta data observ ca sunt suparata pe aceasta tema, analizez nevoia mea de ordine in hol, si imi formulez cererea:

Ia-ti pantofii din drum acum!

Mereu iti lasi pantofii in drum.

“Dragule, sunt suparata ca pantofii tai sunt in drum, si doresc sa pastram ordinea in hol, ai putea sa-i pui tu la loc in dulap?”

Bineinteles este un exemplu banal, dar daca conflictul ar fi, de exemplu, pe tema educatiei copilului, aceasta formulare chiar ar ajuta si mai mult.

Daca ati observat, se pune foarte mult accent pe propria persoana, pe sentimentele si nevoile celui nemultumit. De obicei atunci cand avem o problema toata atentia se indreapta asupra interlocutorului, ca si cum el ar fi vinovat de toate problemele. Chiar daca acesta greseste, focusandu-ne pe persoana noastra, il facem sa se simta mai putin atacat si mai flexibil la schimbare.
Continue reading “Comunicarea compasiunii”

spritual being 2

Cand inseli mai iubesti? Cand iubesti poti insela?

twilight actoriIubirea, asa cum o impacheteaza, decoreaza si propune societatea, este adesea o mascarada. Iubirea astazi imi pare nefericita si distructiva, deoarece nu este lasata sa se exprime liber, este cenzurata ascunsa, disimulata, se imbraca in haine grotesti sau stranii.
Eu cred ca unui barbat, daca poate iubi doua femei, ar trebui sa i se permita acest lucru. El ar trebui, nu acuzat si respins, ci sarbatorit. Daca o femeie poate iubi trei barbati, ar trebui sa i se dea voie. Ea ar merita admiratie. Daca poate iubi nu trei, ci treizeci, ar trebui sa i se ridice o statuie.
Desigur, nu ii va iubi la fel, pentru ca nici ei nu sunt la fel. Iubirea se poate nuanta la infinit, asemenea culorilor.
Cu toate acestea, daca o femeie iubeste mai multi barbati (repet, altfel pe fiecare), ei nu-i sunt recunoscute disponibilitatile si rafinamentul emotional. Dimpotriva, este considerata superficiala, imatura, frivola, curva. Daca un barbat iubeste mai multe femei (altfel, da?), este egocentric, desfranat, vicios, narcisist. Nimeni nu vede ca inima lui s-a extins, sentimentele s-au imbogatit, ca ceva a inflorit in sufletul lui sau in aura lui (pentru clarvazatori).
Iubirea este ceva atat de bun, atat de hranitor, atat de frumos incat ar trebui incurajata sa se desfasoare, sa se raspandeasca. Am trai intr-o lume, cum altfel, mai iubitoare, ceea ce nu mi se pare deloc un pericol.
Insa lucrurile stau exact pe dos. Partenerii de cuplu se pot iubi intre ei, insa nu mai mult, un parinte isi poate iubi copiii, insa nu si pe ai altora. Este ca si cum nu ai avea voie sa respiri decat daca sotia este de fata si ar fi interzis sa mananci daca partenerul lipseste.
Aceste imagini sunt evident absurde. Totusi nu simti ca ele se refera la tine?
Tocmai pentru ca aceste experiente nu-mi sunt straine pot sa vorbesc despre ele. Se intampla peste tot unde exista barbati si femei laolalta cu reguli si norme elaborate cu mult timp in urma si mentinute inconstient in zilele noastre.
In inima acestor experiente sta culpabilitatea, sentimentul ca faci ceva rau daca iti dai voie sa iubesti, daca vibrezi pe aceeasi lungime de unda cu mai multi oameni, daca esti atras de mai multe persoane pe care societatea nu a inscriptionat “sotul meu/sotia mea”. Insa ce poate fi rau sa privesti cu dragoste pe cineva, oricine ar fi el sau ea, sa-i atingi cu tandrete mana sau buzele, sa-i oferi timpul si resursele tale intr-un fel care ii permite sa se dezvolte, sa inteleaga mai mult.
Cine are de suferit daca iubirea devine mai larga, mai prezenta. Daca iubita, prietena sau sotia atinge cu dragoste pe altcineva cine este cel care sufera?
Asa este. TU suferi. Tu te simti inselat, abandonat, nerespectat, ti se pare ca nu mai contezi, ca nu mai esti important. Cat de ciudat este totul! Ea se bucura cu altcineva si tu suferi. Nu e ceva extraordinar? Cum poate bucuria pe care doi oameni o traiesc sa raneasca pe al treilea?
Nu, acest lucru nu este posibil. Tu esti ranit nu de bucuria lor, ci de propriile tale dorinte. Iar pentru aceste dorinte nu ei sunt responsabili, ci tu! Tu esti cel care doreste sa posede, sa controleze, sa aiba exclusivitate, sa traiasca fuzional, sa evite singuratatea, tu ai nevoie de cineva din exterior sa-ti confere valoare, sa aiba grija de tine, sa se conformeze.
Toate aceste dorinte le camuflezi in spatele lui “Dar o iubesc”. Stimabile, pe cine incerci sa pacalesti? Tu nu o iubesti, ci o doresti. Daca studentii mei isi vor mai aminti de mine, sper sa o faca asa: “Aha, profu ala care ne tot spunea ca TE IUBESC nu este totuna cu TE DORESC”.
Iubirea nu reclama, nu revendica, nu solicita libertate. Iubirea ofera, stimuleaza, creste libertatea. Tu iubesti si celalalt se cunoaste mai bine pe sine, devine mai constient de resurse si capacitati, isi depaseste limitele. Continue reading “Cand inseli mai iubesti? Cand iubesti poti insela?”

spritual being 2

Controlul emotiilor

expresii facialeEste greu sa supraestimezi emotiile, atata vreme cat ele ne motiveaza viata: ne organizam vietile astfel incat sa maximizam emotiile pozitive si le minimizam pe cele negative. Nu reusim intotdeauna, dar asta incercam sa facem. Emotiile motiveaza toate alegerile pe care le facem. Emotiile sunt mai puternice decat ceea ce psihologii au numit instincte care ne guverneaza viata: foamea, sexul si dorinta de a trai. De cate ori refuzam sa mancam pentru ca nu ne place cum arata mancarea. Despre sex, la fel, se intampla sa nu ne placa cum arata sau ce ne face sa simtim o persoana.

Concluzia este ca tot ce isi doresc oamenii este sa fie fericiti si in functie de ce inteleg despre fericire, actioneaza. Ceea ce ii ghideaza in actiune nu este numai constientul, atunci ar fi foarte usor si am cam fi cu totii fericiti. Dar ne mai ghideaza si subconstientul, iar acesta are ideile lui despre fericire, formate de-a lungul timpului, uneori din frageda copilarie si adesea nu mai sunt de actualitate daca ar fi sa fie confruntate cu ceea ce constientul, ratiunea noastra crede. Adeseori, pentru a ne proteja de durere, subconstientul ne impiedica sa ajungem in unele situatii pe care constientul le doreste. De aceea ne trezim adesea ca suntem sabotati in indeplinirea actiunilor: este doar subconstientul care ne fereste de acele lucruri pe care el le-a invatat a fi dureroase.

In majoritatea timpului emotiile ne sunt de folos, alteori ne stanjenesc. Cum?
– Fie simtim emotia potrivita, dar la o intensitate prea mare sau prea mica (de exemplu: grija este justificata, dar depinde in ce intensitate).
– Fie simtim emotia potrivita, dar o manifestam nepotrivit (de exemplu: mania poate fi justificata, dar manifestand-o in tacere poate fi neproductiv).
– Al treilea mod de manifestare al emotie: emotia nepotrivita (de exemplu frica atunci cand nu este cazul).
De ce apar emotiile nepotrivite? Putem sterge un declansator emotional, de exemplu ca atunci cand cineva ne-o ia inainte la coada, sa nu ne enervam? Sau putem sa schimbam reactia noastra la acel declansator, sa micsoram mania, tratand cu umor sau intelegere acea situatie.

Noi nu suntem sub imperiul emotiilor tot timpul. Emotiile vin si pleaca. Sunt momente in care nu simtim nicio emotie. Dar de ce simtim emotii atunci cand le simtim? Cel mai intalnit mod in care apar emotiile este cand ceva ne afecteaza starea de bine, cand ceva se produce sau urmeaza sa se produca. Emotiile au astfel scopul de a ne pregati sa ne confruntam cu evenimentele respective. Ele produc schimbari in creier care ne mobilizeaza, si actionam fara sa stim ca actionam. Astfel suntem capabili sa actionam suficient de repede. Continue reading “Controlul emotiilor”

spritual being 2

Cand iti doresti un partener de viata

animaleUn intelept indian, Mooji este intrebat: “ce ai de spus celor singuri care isi cauta un partener de viata”? Raspuns: “nici nu stiti cat de norocosi sunteti”.

Viata va da o oportunitate atat de frumoasa, pentru moment. Pentru ca oamenii care nu au partener se considera adesea singuri si cred ca asa va fi viata lor mereu. Si atunci mintea lor intra in rol si spune: “da, si trebuie sa te misti repede”.
Adesea avem relatii fortate, de care ego-ul se agata, alteori suntem singuri, si daca nu, atunci suntem in cautarea unui partener.
Le-as spune oamenilor sa isi foloseasca timpul bine, sa isi gaseasca timp in care, nederanjati sa se concentreze asupra lor, sinelui, adevarului. Sa devina siguri pe sine, pentru ca atunci cand vine vremea si viata va aduce pe cineva potrivit, acesta este un dar. Nu trebuie sa porniti in cautare, cineva va veni, pe neasteptate, si veti recunoaste, in interiorul vostru. Veti fi fericiti sa intalniti pe cineva ca voi. Fara sa fie nevoie sa-l confruntati cu lista de calitati pe care ati alcatuit-o deja, cineva care va fi o surpriza frumoasa pentru voi.
Voi veti veni cu plenitudinea fiintei voastre, ce frumos!
Inte timp, daca nu apare, nu asteptati! Folositi-va toata energia pentru a afla adevarul. Nu intrati intr-o relatie dintr-o pozitie dezavantajoasaa, nu intra disperat. Nimanui nu-i plac persoanele disperate si veti fi abuzati. Daca esti disperat inseamna ca esti prost condus de propria minte. Asa ca folositi-va solitudinea pentru a alunga disperarea si a fi ancorati in adevar. Continue reading “Cand iti doresti un partener de viata”

spritual being 2

Eliberarea de conditionarile familei

relatii familieBiologia ne invata ca mostenim de la stramosii nostri caracteristicele fizice si predispozitia spre anumite boli si afectiuni fizice. Stiinta poate explica toate aceste lucruri, la baza fiind cromozomii din celulele noastre. Numerosi alti cercetatori spun ca mostenim si un bagaj psihic de la stramosii nostri. Aceasta transmitere ar fi bazata pe inconstientul clanului familial cu care intra in contact inconstientul individual al fiecarui membru al familiei. Studiul transmiterii acestor trasaturi psihice din generatie in generatie poarta numele de psihogenealogie. Cei care au studiat acest domeniu au descoperit faptul ca multe dintre alegerile noastre sunt influentate de ceea ce au trait stramosii nostri (generatiile anterioare- parinti bunici, strabunici). Deci, cu totii avem o mostenire psihica si un bagaj genetic.

Dar aceasta nu inseamna ca suntem destinati sa traim traumele inaintasilor nostri. Ne putem exercita liberul arbitru odata ce identificam tiparele repetitive si actionam pentru dezactivarea acestora. Daca intr-o familie sunt mai multe cazuri de sinucidere, putem preveni ca acest lucru sa se repete ajutand din timp persoanele predispuse la aceasta.
Joe-Ann Benoit, psiholog, in “Aschia nu sare departe de trunchi” a studiat aceste tipare repetitive in mai multe cazuri de generatii, ajutandu-si astfel pacientii sa intervina in propriul curs al vietii, identificand acele probleme din viata lor care erau un leit-motiv al altor membri ai familiei.
Am mai scris pe site despre constient si inconstient, despre faptul ca constientul este acea parte a psihicului care organizeaza datele trimise de simturi si are o pondere de 10%, fiind in total repaos in timpul somnului. Inconstientul insa cuprinde toate cunostintele noaste, toate amintirile uitate, dorintele refulate, el lucreaza cu arhetipuri, simboluri, face analogii logice sau nu (din punctul de vedere al constientului). Intre cele doua forme ale mintii exista o colaborare si schimb continuu, iar despre aceasta Jung spunea ca “ceea ce nu ajunge la nivelul constiintei, se intoarce sub forma de destin”. De exemplu, o jignire primita, fata de care nu am reactionat, am reprimat, se va inregistra in subconstient si poate iesi la suprafata (sub forma de destin, cum zice Jung) printr-o rabufnire intr-un moment foarte nepotrivit.

Ce este cel mai dificil in planul dezvoltarii personale este constientizarea inconstientului, atat celui individual, cat si a celui colectiv (al unui grup de oameni).

“Purtam asupra noastra progame interioare, in functie de trecutul nostru familial. Aceste programe se declanseaza la varste precise sau in situatii asemanatoare cu cele care au dus la prima producere a evenimentului. Totul se intampla din nou, intr-un mod total inconstient. Faptul de a cunoaste aceste programe ne ajuta sa la anticipam si sa le decodam daca sunt nefaste sau daunatoare pentru dezvolatarea celui care le poarta”.

Prima forma de program este proiectia facuta de parinti asupra copiilor lor, adeseori chiar inainte de conceperea lor. Ne putem intreba sau ii putem intreba pe parinti “de am fost conceput?”, “in ce loc?”, “in ce moment?”, “parintii si-au dorit un copil sau doar unul dintre parinti?”, “ce voiau parintii mei ca eu sa devin?”.
“O femeie concepe un copil cu scopul de a-si retine sotul acasa, desi acesta are o profesie care il determina sa plece adeseori. Creierul copilului inregistreaza scopul mamei si apoi dezvolta o scleroza in placi care il impiedica sa se deplaseze. Astfel, copilul exprima proiectul mamei.
Bunicile noastre spuneau “nu mai vrem copii”, mamele au gasit mijloacele necesare pentru a limita numarul copiilor, iar nepoatele de astazi fac din ce in ce mai putini copii”.

O alta programare a parintilor pentru copiii lor este legata de prenume. Prenumele pe care il purtam se afla in centrul identitatii noastre. Unele nume exprima valori legate de crestinism (Maria, Matei, Pavel), alteori familia repeta numele unui inaintas sau al unui cunoscut disparut de curand, iar “juniorii” acestei proiectii narcisiste risca sa aiba probleme de identitate si sa se simta nevoiti (inconstient) de a urma visele si destinul predecesorului.
Daca numele este nou aparul in peisajul familial, este bine sa intrebati parintii cine l-a ales si motivul. Unii parinti pot alege numele dupa un fost iubit/a, influentand astfel viata sentimentala a copilului, dupa un erou (fortand copilul sa atinga marimea asteptarilor).
“In timpul unui seminar, una dintre participante a povestit faptul ca, tatal ei a vrut sa-i dea prenumele unei femei cu care fusese logodit, inainte de a incepe relatia cu mama ei, iar acea femeie il parasise pentru un alt barbat. Mama ei, care cunostea povestea, se opusese alegerii acelui prenume. A avut pana la urma, castig de cauza si i-a dat copilului un prenume diferit. Astfel, mama ei prevazuse faptul ca sotul ei ar fi gasit in fiica ei, in mod simbolic, un substitut pentru vechea lui iubire pierduta. S-a evitat astfel o relatie de incest psihologic.”

Un alt mod de programare sunt credintele verbalizate sau nu ale membrilor unei familii: “in familia noastra toti au dureri de cap”…, sau “viata e o lupta, e grea, e nedreapta…”, “trebuie sa inveti ca sa fii un om realizat”, “banii nu aduc fericirea”, “nu trebuie sa te intinzi mai mult decat ti-e plapuma” – care pot fi explicatii pentru situati fiananciara a copiilor. Credintele lor devin (constient sau inconstient) credintele copiilor.

La baza fiecarei familii sta si un principiu de loialitate, adica membrii acesteia sunt uniti si impartasesc un inconstient colectiv. Atunci cand urmeaza sa fie integrat un nou membru, fiul/fiica le prezinta viitorul partener, acesta este judecat adesea negativ, “nu este suficient de bun pentru tine”, “nu e din lumea ta”, “nu imi place deloc”. Presiunea exercitata este puernica si din ce in ce mai mult tinerii de azi au invatat sa lupte pentru a-si integra partenerul in familie sau macar actioneaza in ciuda criticilor rudelor.
“De ce se intampla acest lucru? Deoarece adevarata miza se joaca la un alt nivel, legat de ceea ce poate oferi acea persoana straina inconstientului colectiv. Daca diferentele sociale sau culturale sunt prea mari, inconstientul clanului familial se va simti destabilizat, chiar amenintat, in loc sa considere acest fapt o implinire. Familiile incurajeaza, de obicei, casatoriile intre persoane provenind din acelasi loc si avand acelasi statut social. Este ca si cum inconstientul familial ar vrea sa pastreze status quo-ul si sa nu introduca in clanul sau decat persoane asemanatoare. Dragostea la prima vedere are aceasta particularitate de a crea o stare de fuziune cu o persoana ce prezinta similitudini uimitoare la nivel inconstient”.
Adesea, nu ne indragostim de oricine.
“Alegerea partenerului este strans legata de configurarea familiei noastre si de trecutul acesteia.
Multe cupluri se formeaza in functie de lipsurile din istoria personala sau familiala. Ne cautam mama, tatal, fratele, sora, un fondator al familiei, cand, de fapt, adevarata intalnire amoroasa nu ar trebui sa umple anumite gauri, ci sa fie o implinire reciproca. Ce credeti despre “casatoriile aranjate”? Ca nu mai exista in epoca noasra? Inconstientul alege adeseori o persoana oglinda, cel sau cea a carei constelatie familiala se aseamana – acelasi prenume, aceleasi boli, aceeasi copilarie, aceleasi traumatisme…si cu care vom lucra sau vom urmari aceeasi problema. Atomii care se aduna nu inseamna dragoste, ci sunt mai degraba adeseori conflicte care se recunosc”. Continue reading “Eliberarea de conditionarile familei”

spritual being 2

Principiul oglinzii si relatiile

oglindireJoe Vitale, un guru si in marketing, dar si spiritualitate, vorbeste acum despre iubire si relatii, despre persoanele negativiste care se plang, despre partenerii de viata care se plang intruna, carora totul le merge pe dos:

“Stii, in functie de stadiul de trezire in care te afli, uneori atragi in viata ta parteneri negativisti, mereu nemultumiti si orientati spre ipostaza de victima. Si asta doar pentru ca ei reprezinta o parte din tine. In psihologia jungiana, ei reprezinta partea ta ascunsa, umbra.

Ideea este ca cealalta persoana de care te plangi, cea negativista, care se vaita, despre care crezi ca se poarta ca o victima, reprezinta de fapt o parte din tine care simte la fel.

Prin urmare, intr-un mod foarte real, relatia pe care o atragi este una care se afla in tine. Prima cale de vindecare consta in a vindeca relatia cu propria persoana.

Trebuie sa-ti asumi in totalitate responsabilitatea si sa consideri ca aspectele legate de negativism, reprosuri si ipostaza de victima reprezinta propria ta mentalitate. Pe masura ce te eliberezi de ea, devii mai constient si dobandesti mai multa putere, cealalta persoana se va schimba si ea sau va pleca, deoarece energia ta n-o mai atrage”.

Viata este un proces de trezire, si asta nu ca am dormi noi toti la modul propriu. Insa sunt multe aspecte care dor, pe care alegem sa le traim in continuare la fel.

Oamenii din jur, situatiile cu care ne confruntam, bolile de care suferim, toate si toti au rolul de a ne da indicii ca ceva nu este in regula. Nu cu noi insine ca si fiinte spirituale, ci cu modul in care privim lucrurile, cum ii tratam pe ceilalti si mai ales cum ne privim pe noi si ne judecam.

In esenta, in adancurile fiintei noastre, cu totii suntem minunati, nu exista un om in lume, oricat de rau ar fi considerat de unii, sa nu aiba un prieten, o persoana care sa il aprecieze.

Este valabil si cu mine si cu tine. Odata ce hotaram ca suntem minunati, este mult mai usor sa indreptam ceea ce alegem ca nu ne reprezinta in interiorul personalitatii noastre. Si cei de alaturi, in baza principiului oglinzii, ne ajuta mai mult decat credem. Continue reading “Principiul oglinzii si relatiile”

spritual being 2

De dragoste…zice si Osho

sfantul valentinOrice legatura cu semnificatia zilei de astazi este…pur intamplatoare.
Dragostea este singura religie, singurul Dumnezeu, singurul mister care trebuie trait, inteles. Cand ai inteles dragostea, i-ai inteles pe toti inteleptii si pe toti misticii din lume. Nu este deloc dificil. Este la fel de simplu ca bataile inimii sau ca respiratia. Vine la tine, nu iti este data de societate. Si asta este aspectul pe care vreau sa il accentuez: dragostea vine odata cu nasterea – dar bineinteles ca este nedezvoltata, asa cum nu este nimic dezvoltat. Copilul trebuie sa creasca.

Societatea profita de acest gol. Este nevoie pentru ca dragostea copilului sa creasca; intre timp, societatea continua sa conditioneze mintea copilului cu idei despre dragoste care sunt false. Cand ajungi insa la varsta la care poti sa explorezi lumea dragostei, esti deja plin de atatea prostii despre dragoste, incat aproape ca nu poti deosebi ce e autentic de ce este fals.

De exemplu: oricarui copil, oriunde, i se spune ca dragostea este eterna: din momentul in ca iubesti un om, il iubesti petnru totdeauna. Daca iubesti un om si mai tarziu simti ca nu il mai iubesti, nu inseamna decat ca nu l-ai iubit niciodata, de la bun inceput. Asta e o idee foarte periculoasa si gresita a unei iubiri care este pentru totdeauna si in viata nimic nu este pentru totdeauna, singura constanta este schimbarea. Viata este un flux permanent, totul se schimba.

Ti-a fost inoculata ideea iubirii eterne, idee care distruge vieti. Te vei astepta la o iubire eterna din partea femeii, iar ea se va astepta la dragoste eterna din partea ta. Astfel, iubirea devine secundara, durata devine principala.

O dragoste adevarata se va schimba de asemenea. Pana la iluminare, dragostea ta va fi ca celelalte lucruri: se va schimba.

Daca intelegi ca se va schimba, ca din cand in cand partenerul tau este posibil sa fie interesat de o alta persoana si ca trebuie sa fii intelegator, iubitor, ca trebuie sa-ti pese si sa-i dai voie sa faca asa cum simte fiinta lui…este o ocazie sa-i dovedesti partenerului ca il iubesti.

Este atat de simplu de inteles. Cand ati inceput sa va iubiti erati prea tineri, lipsiti de experienta; cum ar putea dragostea sa ramana la fel cand ati devenit mai maturi?
Si dragostea trebuie sa atinga maturitatea. Continue reading “De dragoste…zice si Osho”

spritual being 2

Despre familie

relatii sot sotie copiiDespre relatia dintre sot si sotie:

-Atunci cand femeia isi iubeste sotul, prin iubirea ei, ea il alimenteaza cu forta vointei, Spatele barbatului este simbolul acestei forte.
Doamnelor! Uitati-va cu atentie la spatele sotului dvs si urmariti-va sentimentele. Daca spatele lui este drept, puternic, frumos si excitant, asta se datoreaza iubirii dvs. Daca spatele este adus, slab si bolnav, asta inseamna ca sotia nu-l iubeste indeajuns. Mangaiati aceasta spinare, spalati-o, cereti-i iertare pentru suferinta pe care i-ati pricinuit-o. Iubiti-o! O femeie care isi iubeste sotul, nu va fi niciodata nevoita sa-si cheltuiasca fortele pentru a face o munca de barbat.

-O femeie care isi iubeste sotul, vede lumea in culorile adevarate si nu in tonuri sterse, asa cum ne-am obisnuit. O femeie care isi iubeste sotul, nu va fi niciodata nevoita sa indure privatiuni, ea primeste tot ce isi doreste. Femeia care iubeste are o calitate speciala – nu are nevoie de lucruri inultile. Ea este posesoarea celei mai marete comori din lume – iubirea. Femeia care isi iubeste sotul, se uneste cu el intr-un tot de nedesfacut. Ati auzit probabil de cupluri in care, la cateva zile sau saptamani de la moartea sotiei, sotul paraseste si el aceasta lume. Aceasta femeie si-a iubit sotul pana la uitare de sine. Acest barbat n-a avut niciodata nevoie sa-si traga forta din alta parte. Cand izvorul iubirii a secat, omul a murit de sete.

-Daca femeia isi iubeste sotul, unitatea lor desavarsita va atrage ceva asemanator – doar perfectiunea. Adica au copii perfecti si sanatosi, o viata sanatoasa si perfecta. Perfectiunea dupa cum se stie, nu inseamna numai lucruri bune, ci un exhilibru in continua miscare si perfectionare a binelui si raului.

Despre copii:

-Copilul apare pe lume nu ca sa iubeasca pe mama sau pe tata, ci pe mama si pe tata. Daca sotia isi iubeste sotul, sotul isi iubeste sotia si, impreuna, ei formeaza perfectiunea. Acum poate sa apara si copilul ca sa-i iubeasca pe amandoi si pentru ca ei sa-l poate iubi.

-Mama care n-a stiut sa iubeasca familia sotului ei, se afla in conflict cu copiii, pentru ca, fara sa fie constienti, acestia o gasesc pe ea vinovata. Ei nu stiu sa exprime acest lucru, dar nervozitatea si capriciile lor vorbesc de la sine.

– Daca din familie lipseste tatal, fiica nu va sti sa-i fie sotie sotului ei, iar fiul ramas cu mama lui va deveni ca o femeie. Le lipseste experienta vietii de familie.

-Viata sufleteasca a barbatilor este mai fragila. Fiul despartit cu forta de tatal sau se separa de spirit. Barbatul trebuie sa fie in viata un inaintemergator. Dar cum poate acest baietas sa devina mergator? Constiinta lui nu este capabila sa se concentreze, el nu are scopuri in viata. Daca el este in permanenta dojenit, tristetea lui initiala se va transforma treptat in rautate si in dorinta de a se autoafirma, chiar si pe partea rea. Continue reading “Despre familie”

spritual being 2

Femeia fugara

femeie fugaraFemeia este o fugara din nastere, pentru ca intotdeauna fuge dupa un vis, dupa un ideal propriu al vietii desprins dintr-un basm. Ea fuge de realitate, daca este sa o supunem unei analize fine fata de barbat, ea este o fiinta fragila, emotionala, in cautarea frumosului si a perfectului. Tocmai cautarea perfectiunii face din femeie o fugara. Stabilindu-si standarde inalte ea tinde spre mai mult. Totusi, nu de putine ori femeia se va multumi cu mai putin decat ceea ce a stabilit ea in visele sale din copilarie. Contrar femeii fugare, aceest tip de femeie crede ca face un targ, un pact cu viata bucurandu-se ca a negociat relatia perfecta la un moment al vietii in care nu putea spera la mai mult. Acum este in rand cu lumea, femeie maritata, angajata intr-o casnicie ce ii va aduce statutul perfect in randul gospodinelor si al mamicilor cu un sens in viata.

Ce se intampla totusi cu femeia fugara? Femeia incapabila sa ajunga la un pact? Ea este femeia dezamagita, odinioara fetita uitata intr-un colt de parintii ei prea ocupati de certuri casnice si despartiri. Copiii martori (chiar si tacuti) ai unei casnicii nereusite suporta traumele acestei suferinte chiar si in viata adulta. Daca un barbat fugar se adapteaza la viata, pentru ca barbatul oricum este un “vanator” innascut, gata oricand sa caute urmatoarea prada, fugind de o responsabilitate prea mare , femeia sufera in tacere. Mai tarziu, la maturitate ea va scoate la vedere o atitudine dominatoare, distanta, aproape ironica. Este femeia care poate prea mult,stie prea mult, iubeste prea mult, dar “aparent” nu primeste acelasi lucru inapoi. Se victimizeaza, se apara, construieste scenarii, dedublandu-se si denaturand realitatea. Ea isi reconstruieste de fapt durerea suferita in copilarie, construind acelasi decor si scenarii pe care le-a perceput ea mai de mult la parintii sai. Este ea o sclava a emotiilor trecutului? A durerii reprimate, uitate, si totusi retraite pana la frustrare?
Continue reading “Femeia fugara”

spritual being 2

Primul pas- ea sau el?

relatie femeie barbatTraim intr-o lume diferita, multe schimbari de menalitate ce au aparut odata cu revolutia sexuala. Dupa secole in care erau intotdeauna cu un pas in spate, femeile s-au aliniat cu barbatii. Diferentele vor exista pentru totdeauna, si e normal sa fie asa, insa oficial, din punct de vedere social sunt egali. Insa conditonarile vechi mor greu. A ramas undeva adanc in minte ideea ca el trebuie sa face primul pas. De ce? Acum zeci de ani, pentru ca el era oricum cu un pas inainte, iar acum pentru un formalism social, asa se cuvine.
Privind lucrurile cu detasare, cei doi sunt mai mult decat egali, provin din aceeasi sursa, iar diferentele sunt doar in privinta caracteristicilor, daca ne putem exprima asa. Apropierea dintre cei doi este inevitabila. Niciunul, insa, nu are mai multe drepturi si nici mai multe indatoriri, ei functioneaza bine prin completare. Daca unul sau altul trebuie sa faca primul pas nu se stabileste de catre societate, religie, bun simt, ci depinde doar de context. Oricare il poate face. Sau mai bine zis, cel care are primul imbold. Conditionarea sociala sau din familie poate face femeia sa astepta sa fie abordata. Si poate astepta, astfel, mult si bine. Cine are primul imbold, face primul pas. Fiecare dintre ei isi poate si trebuie sa-si asculte impulsul interior. Refuzul nu este nicio suparare. Regretul de a nu fi incercat, da. Continue reading “Primul pas- ea sau el?”

spritual being 2

Ce nu vor barbatii sa stie femeile

ce nu vor barbatii sa stie femeile Smith and Doe, autorii cartii “Ce nu vor barbatii sa stie femeile” au dorit sa ramana anonimi, si daca cititi cartea va dati seama de ce: secretele dezvaluite sunt cumva suficient de adanci, revelatii pentru majoritatea femeilor.
Aceasta carte face o introspectie necenzurata in mintea barbatilor, demasca secretele lor, minciunile lor in legatura cu fidelitatea. Se poate spune ca « singurul motiv pentru care barbatul tau e cu tine este faptul ca, deoacamdata, el crede ca nu poate avea mai mult ». Barbatul, genetic, este un animal sexual; el nu va refuza nicio ocazie discreta si sigura de a avea o aventura, dar, spre deosebire de animal, el are un creier care il ajuta sa rationeze, sa minta, sa iasa din incurcatura. Dar nu inseamna ca este o regula generala. Pentru eliminarea unei asemenea situatii intervine factorul autoeducare, morala sau aplecarea spre spirutualitate. Astfel, o casnicie bazata pe incredere si iubire, va oferi foarte rar ocazia barbatului sa caute aventura in alta parte, pe cand un barbat frustrat in familie va gasi bucurii nepermise cu alte femei. In momentul in care o femeie este inselata, sigur va sari in ajutorul sotului un alt barbat, pentru a-l disculpa. “In lumea barbatilor, nu numai prietenii mint pentru prieteni, ci si strainii o fac”. Barbatii ii respecta doar pe ceilalti barbati, lor le place sa stapaneasca, iar femeile sa le slujeasca, de aceea nu se dau in laturi de la un adulter sau o aventura. Pentru reusita unei relatii e nevoie de o lunga perioada de educare a partenerului. Continue reading “Ce nu vor barbatii sa stie femeile”

spritual being 2

Femei, barbati – diferente

cuplu cearta flori neintelegere gelozie diferente femeie barbat eleganti Diferiti si totusi atat de aproape, mai mereu in disputa pentru impunerea punctului de vedere. Conflictul dintre femei si barbati se duce cu arme inegale.
Ele vin de pe Venus, ei de pe Marte. Rezulta deci multe diferente. Ele stiu sa se certe mai bine, dar stiu si sa dizolve mai usor tensiunea iscata de o cearta. Barbatii, insa, reprima mai usor sentimentele pe care le au intr-o cearta, aparent fac fata mai usor intr-o disputa pentru ca nu se implica cu tot arsenalul. O femeie se va lasa cuprinsa de valul de emotie, poate o va lua personal, va incerca sa justifice lucrurile, va gesticula si se va implica mai mult decat un barbat, care va privi mai rational, detasat. Ei se vor manifesta mai putin in experior, poate si in interior. Asta pentru ca, de obicei, dupa o cearta domestica, barbatul doarme linistit, iar femeia sta treaza, inca disecand problema. De aici rezulta ca acea disputa ia sfarsit atunci cand va dori femeia, dupa ce va mai reveni la punctul conflictual pana la clarificare. Forta ei emotionala o va conduce spre castigarea disputei. Daca isi doreste intr-adevar acest lucru. Continue reading “Femei, barbati – diferente”

spritual being 2

Barbatul Manipulator

barbat agresiv vicleanAcum cateva zile am vorbit despre aceasta carte, “Barbatul manipulator”, de Dorothy McCoy unde am punctat principalele tipologii masculine. Acum vom vorbi mai multe despre felul in care putem observa indiciile barbatului manipulator.
S-a spus mereu “la donna e mobile” sau ca in spatele fiecarui barbat puternic exista o femeie puternica. Acestea sunt de fapt cazurile rare in care femeia este cea care manipuleaza barbatul. Barbatul, fiind un luptator, un cuceritor din totdeauna, nu prea suporta sa fie condus sau dominat de femeia lui. El doreste sa creeze regulile jocului pentru a detine controlul asupra partenerei, pentru a-i anihila liberul arbitru, pentru a o constrange sa-i urmeze planurile. Pentru aceasta, in functie de temperamentul sau caracterul sau, el va imbraca forme diferite de tipologii: “vesnicul baietel”, “eternul sportiv”, barbatul neajutorat”, “frumosul aventurier” sau “afemeiatul sarmant”. Continue reading “Barbatul Manipulator”

spritual being 2

Manipularea in cuplu

Dorothy McCoy coperta carte barbatul manipulatorBarbatul manipulator
Autor: Dorothy McCoy
Editura:Curtea Veche
Categorie: Psihologie de cuplu

Prin natura sa dominata de maternitate, femeia are tendinta de a se manifesta in acelasi mod si cu barbatul iubit; in general ea alege barbatul vulnerabil, ranit de viata, “baietelul” care nu a reusit inca sa se maturizeze, dar si pe cel puternic, dominator, manipulator. Scopul manipularii este de a domina partenera, de a-si atinge scopul, de a o controla. Pentru a evita acesta capcane, Dorothy McCoy ne invata cum sa recunoastem un maipulator, descriindu-ne diferite tipologii de barbat: Continue reading “Manipularea in cuplu”

spritual being 2

De ce esueaza unele relatii ?

dragoste apropiere afectivitate cuplu fericitScopul unei relatii nu e de a avea pe cineva care sa te desavarseasca ci de a avea pe cineva cu care sa impartasesti desavarsirea ta. Ele esueaza pentru ca motivul pentru care intram in ele este gresit, adica este altul decat cel care defineste cine suntem noi de fapt. Suntem minunati si inainte de a gasi persoana iubita, dar ne place sa-i spunem acesteia ca noi si viata noastra nu valoreaza nimic fara ea. A confunda fericirea cu persoana iubita inseamna a ne baza pe un principiu gresit din start.Identificam fericirea cu lucrurile si senzatiile pe care ni le ofera celalalt, si de aceea in momentul in care iubesti intervine si teama de a pierde acea sursa pe care ne bazam. Continue reading “De ce esueaza unele relatii ?”