spritual being 2

Despre optimism…cu realism

happy-baby-boy-laughing-joy-9422681 In articolul anterior vorbeam despre supravietuire si prosperitate in situatii de criza. De ce avem nevoie mai mult si mai mult: de rezilienta. In cartea sa “Nu e sfarsitul lumii”, Joan Borysenko numeste rezilienta ca pe o acceptare lucida a realitatii, cu credinta profunda ca tot ce se intampla are un sens chiar daca nedeslusit de noi. Si in aceste momente de adversitate, omul isi poate croi drum, cu imaginatie, incredere si creativitate.
Vom adauga si optimismul, ca ingredient secret. Desi acesta nu mai este un secret demult. Dovada o fac miile de articole in care este tratat. Alaturi de gandirea pozitiva, bineinteles.

“Pesimistul se plange ca vantul nu e favorabil, optimistul se asteapta sa-si schimbe directia, realistul se apuca sa regleze panzele”. William Arthur Ward

Cu alte cuvinte, optimismul este minunat, atata vreme cat nu este rupt de realitate.
In paginile din “Nu e sfarsitul lumii”, Borysenko il citeaza pe Jim Collins, autorul cartii “De la bine, la minunat” care presupunea ca firmele reziliente au angajati optimisti, insa s-a convins de altceva atunci cand a vorbit cu Jim Stockdale, prizonier de razboi:

“(Collins) L-am intrebat pe Stockdale: Cine n-a rezistat in lagare?
Iar el a zis: “Pai e simplu: optimistii. Mai intai au crezut ca vom fi liberi pana la Craciun, apoi pana la Paste, apoi de 4 Iulie, apoi pana la Ziua Recunostintei, pana cand a venit din nou Craciunul”.
Atunci Stockdale s-a uitat la mine si mi-a zis: Stii, cred ca au murit de inima rea”.
Studiile efectuate pe fosti prizonieri de razboi confirma faptul ca a vedea realitatea asa cum se prezinta este unul dintre secretele rezilientei. Dr. Stevan Southwick, director adjunct al Centrului National pentru Stresul Posttraumatic, a inventat termenul de optimism realist, dupa ce a observat ca persoanele rezilente “au un mod natural de a-si explica evenimentele. Ei vad ce e negativ, dar nu se cramponeaza de aceasta si nici nu generalizeaza.”
Mertin E.P. Seligman este fondatorul psihologiei pozitive. Daca, in cea mai mare parte, psihologia si-a indreptat atentia aspura aspectelor emotionale negative: anxietatea, depresia, gestionarea furiei, stresul, trauma, emotiile pozitive au ajuns sa fie studiate nu de mult timp.
Emotiile negative au de a face cu supravietuirea, sunt cumva mecanisme de aparare ce aduc tensiune si o stare de ingrijorare.
Multi dintre noi se considera optimisti, dar in realitate sunt pesimisti. Hai sa facem o verificare: ce inseamna cu adevarat gandire pesimista? Iata cei trei P ai lui Seligman:

P1: Sa iei lucrurile Personal
Pesimistii se invinovatesc pentru problemele pe care le au. Asta duce la vina si rusine, ceea ce adanceste problema. Asumarea responsabilitatii ar fi o varianta de a iesi din impas. Autoanaliza si o mai buna claritate in luarea deciziilor pe viitor. Autoeducarea continua pe drumul cunoasterii de sine si a crearii unei realitati mai bune.

P2: Sa consideri ca o problema este Predominanta
Da, poti avea un insucces intr-un domeniu, o anumita problema, dar generalizarea precum “eu nu sunt bun de nimic” sau “mie mereu mi se intampla asa” reprezinta o trasatura a pesimistilor. Optimismul realist ar sugera compartimentarea vietii, recunoasterea succesului si esecului deopotriva.

P3: Sa crezi ca problemele sunt Permanente
Al treilea P se refera la Permanenta
Ai putea crede ca tot ce este rau si lipsit de succes va tine o vesnicie. Ca soarta lucreaza impotriva ta. Ca totul este pierdut. Asa ar spune un pesimist. Nu, nu este sfarsitul lumii. Nu este cazul de deznadejde si depresie.

Sumarizate, cele 3 principii ale pesimistului ar suna cam asa in dialogul lui interior: ” Eu port toata vina. Eu stric tot ceea ce fac. Asta este povestea vietii mele”.
Primul pas al pesimistului catre optimism este recunoasterea tiparului de gandire, a gandirii defectuoase si de a ne manifesta rezilienta.
Odata ce iti dai seama ca privesti realitatea prin ochii unui om lipsit de incredere, ia o hotarare. Schimbarea vine din asumarea responsabilitatii ca ceva trebuie facut. Chiar daca situatia pare de nesurmontat, priveste catre scopul mai inalt, gaseste credinta si incredere.

Sursa foto

spritual being 2

Brian Tracy – responsabilitatea

succes valori actiuneAsumarea responsabilitatii si trecerea la actiune cu Brian Tracy

Acceptarea responsabilitatii totale pentru viata noastra este piatra de temelie pentru noi ca fiinte umane. Nu avem scuze, incercarile, reusitele, greselile fac parte din noi- sunt pasi spre ce ne-am propus.

Daca vrem sa ne autoevaluam in privinta propriei capacitati de asumare a responsabilitatii, o trasatura foarte inportanta in dezvoltarea personala, iata cateva intrebari al caror raspuns ne poate edifica:

    1. Ma trezesc adesea repetand lucruri pe care le-am auzit la parintii mei?

    2. Frica de a esua ma opreste in a-mi asuma riscuri?

    3. Pot accepta criticile fara a ma simti amenintat?

    4. Imi pasa prea mult de ceea ce altii cred despre mine?

    5. Accept responsabilitatea pentru viata mea si comportamentul meu?

Raspunsurile la intrebari contin cheia de care avem nevoie pentru a rezolva acele probleme legate de frica de asumare a responsabilitatii in viata, in general. Brian Tracy, un guru in dezvoltare personala, insista foarte mult asupra urmatoarelor aspecte ce trebuiesc a fi stiute: Continue reading “Brian Tracy – responsabilitatea”