spritual being 2

Poate spiritualitatea sa afecteze sanatatea?

spiritualityIn timp ce tot mai putini oameni cred in Dumnezeu, iar cei nascuti dupa anul 2000 sunt cea mai putin religioasa generatie, aproape 9 din 10 oameni recurg la rugaciune atunci cand lucrurile le merg rau. In aceasta ordine de idei, ce are spiritualitatea incat atrage oamenii, in ciuda faptului ca, in general, societatea se indeparteaza de ea?

Este destul de evident, daca te gandesti in profunzime. Fie ca este Crestin sau Buddhist, spiritualitatea, in toate formele ei, imbunatateste sanatatea, aduce fericire si chiar longevitate. Asta doar daca enumeram cateva dintre beneficii – oamenii spirituali sunt mai predispusi sa fie fericiti, sa traiasca mai mult, au risc mai scazut de intra in depresie si a se sinucide, sunt mai rezistenti, mai fideli in relatii, mai satisfacuti de viata lor de familie si au copii mai fericiti. Continue reading “Poate spiritualitatea sa afecteze sanatatea?”

spritual being 2

Puterea de vindecare a spiritului

vindecareSa ne amintim ca noi suntem fiinte spirituale intr-o experienta umana: nu fiinte umane avand o experienta spirituala. Suntem in primul rand fiinte spirituale intr-o forma umana, care isi asuma aceasta forma umana pentru un numar de ani, iar apoi o paraseste. Pe tot parcursul procesului noi ramanem fiinte spirituale. Totusi faptul ca venim sa imbracam o forma umana nu ne face mai putin fiinte spirituale. Este ca un vestmant pe care un suflet il poarta in aceasta viata.
Planul fizic este un plan al dualitatii, asa ca avem experienta placerii si a durerii. Este o existenta captata in timp, asa ca suntem supusi imbatranirii. Este un plan pe care se confrunta multe forte, asa ca suntem supusi unor forte adverse care lucreaza impotriva starii noastre de bine, dar si unor forte care sustin starea noastra de bine. Asta inseamna ca in aceasta calatorie a vietii in existenta noastra pamanteana trebuie sa fim atenti deoarece cu siguranta vom intalni si confruntari. Chiar si imbatranirea este o confruntare pe plan fizic, iar asumarea unui corp uman poate aduce limitari ce isi au izvorul in genele stramosilor. Corpul este afectat de razele cosmice care vin de la planete si stele. Este afectat de substantele din hrana pe care o mancam, apa pe care o bem, aerul pe care il respiram.

In consecinta, este extrem de important sa fim in permanenta constienti de ceea ce se intampla cu corpul nostru fizic, in experienta noastra umana ca fiinte spirituale. Pe masura ce suntem tot mai constienti, si va provoc sa fiti tot mai constienti, veti vedea tot mai mult ca va aflati in experienta umana. Nu va veti considera ca o fiinta fizica, asa cum suntem reprezentati din ignoranta, ci ne vom percepe tot mai mult ca o fiinta de lumina, o fiinta spirituala cu un suflet cu multa putere.

Intr-un scenariu al imbolnavirii, avem pe de o parte forte potrivnice si pe de alta parte fortele sufletului, care ne sustin. Desigur ca dorim sa fim mereu sanatosi pe intregul parcurs al experientei noastre. Dorim sa mentinem acea stare de bine, mai ales pentru ca dorim sa indeplinim scopul pentru care sufletul nostru se afla in aceasta existenta- sa indeplineasca scopul vietii noastre. De aceea dorim sa fim mereu sanatosi.

In mod invariabil, boala va veni si ne va provoca la niveluri diferite. Desigur, acest lucru se intampla fara sa ne spunem ca in esenta existentei noastre nu exista boala. Desigur, este foarte foarte greu sa intelegem acest lucru si avem nevoie de ajutor ca sa ne dam seama de faptul ca nu exista nicio boala in sufletul nostru. Eu va spun acest lucru, dar stiu ce provocare mare este sa traim o asemenea experienta in deplinatatea ei. Dar putem avea aceasta experienta in mod gradat, iar acest lucru ne da putere in calatoria noastra. Continue reading “Puterea de vindecare a spiritului”

spritual being 2

O rugaciune frumoasa

rugaciuneIn viata ne este dat sa trecem si prin greutati, mai mari sau mai mici, depinde de cum le privim. Iar atunci cand ai incredere si esti pozitiv treci prin aceste incercari mult mai usor. Cred ca suntem cu totii parte dintr-un intreg, de aceea vreau sa dau mai departe aceasta rugaciune frumoasa, pe care am gasit-o atunci cand aveam mare nevoie. Este atat de linistitoare, este un mod placut de a ne incepe ziua, plini de speranta si incredere:

“Tu Doamne Cel veşnic şi Făcătorule a toate, Care în bunătatea Ta cea nepătrunsă m-ai chemat în această viaţă, Care ai revărsat peste mine harul botezului şi pecetea Duhului Sfânt, Care ai sădit în mine dorinţa de a Te căuta pe Tine, singurul adevăratul Dumnezeu, ascultă rugăciunea mea.

Eu n-am viaţă, nici lumină, nici bucurie, nici înţelepciune, nici tărie decat numai în Tine, Dumnezeule.
Din pricina fărădelegilor mele nu îndrăznesc să-mi ridic ochii mei spre Tine.
Dar Tu ai spus ucenicilor Tăi:

“Tot ce veţi cere în rugăciune cu credinţă, veţi primi” şi:
“orice veţi cere în numele Meu, voi face vouă”.

De aceea, îndrăznesc să Te chem pe Tine:
Curateste-ma de orice intinaciune a trupului si a duhului.
Învaţă-mă să ma rog cum se cuvine.
Binecuvintează această zi pe care mi-ai dat-o mie, slugii Tale nevrednice.
Cu puterea binecuvântării Tale fă-mă în stare să grăiesc şi să lucrez în toată vremea spre slava Ta cu duh curat, cu smerenie, răbdare, dragoste, blândeţe, pace, curaj şi înţelepciune, dându-mi de-a pururea seama de prezenţa Ta.

Doamne Dumnezeule, în necuprinsa Ta bunătate, arată-mi calea voii Tale, şi dă-mi să umblu în faţa Ta fără păcat.
Tu Doamne, Tu ştii cele de care am nevoie.
Tu cunoşti orbirea şi neştiinţa mea, cunoşti neputinţa şi stricăciunea sufletului meu, dar nici durerea şi întristarea mea nu-ţi sunt ascunse Ţie.

De aceea, Te rog, ascultă rugăciunea mea şi prin Duhul Tău Cel Sfânt învaţă-mă calea pe care să merg; iar atunci când voinţa mea ticăloasă mă va conduce pe alte cărări nu mă cruţa, Doamne, ci sileşte-mă să mă întorc la Tine.

Prin puterea iubirii Tale, fă-mă să mă ţin cu tărie de ceea ce este bine. Păzeşte-mă de tot cuvântul sau fapta care strică sufletul; de orice fel de pornire care nu-Ti este bineplacuta Tie şi-l răneste pe aproapele meu.
Învaţă-mă ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc.

Iar dacă e voia Ta să nu răspund, fă-mă să tac în duh de pace, in care să nu întristez, nici să-i rănesc pe semenii mei.
Aşează-mă în calea poruncilor Tale şi până la ultimea mea răsuflare să nu mă laşi să rătăcesc departe de lumina îndreptărilor Tale, astfel ca poruncile Tale să fie singură lege a fiinţei mele pe acest pământ în veci.

Doamne, rogu-Te, ai milă de mine!
Păzeşte-mă în întristarea şi nenorocirea mea şi nu ascunde calea mântuirii de la mine.
În nebunia mea, Dumnezeule, cer de la Tine lucruri multe şi mari, dar îmi aduc pururea aminte de răutatea mea, de ticăloşia şi josnicia mea.

Miluieşte-mă! Nu mă depărta de la faţa Ta din pricina nevredniciei mele, ci mai degraba sporeşte în mine conştiinţa acestei nevrednicii şi dă-mi mie, celui mai rău dintre oameni, să Te iubesc pe Tine aşa cum ai poruncit: din toată inima mea şi din tot sufletul meu şi din tot cugetul meu şi cu toată tăria mea: din toată fiinţa mea. Continue reading “O rugaciune frumoasa”

spritual being 2

Conversatii cu mine si… cu Dumnezeu

neale donald walshDe cativa ani buni, nemaigasind liniste in exterior am inceput sa caut in mine. Chiar si drumul catre mine a fost anevoios si am avut nevoie de ajutor, de cineva care sa aprinda lumina in mine. Asa am inceput sa imi schimb lecturile. De la beletristica la Spiritualitate, New Age sau Dumnezeu stie cum se mai numeste, psihologie, dezvoltare personala (vast domeniu), NLP etc etc. Toate m-au ajutat mai mult sau mai putin. Daca stau si ma gandesc, mai mult decat ati crede.

Am aflat ca viata este mai mult decat ce se vede cu ochiul liber. Si trebuie sa multumesc multora pentru asta: lui Eckhart Tolle pentru ca m-a invatat sa traiesc in prezent, lui Anthony de Mello pentru ca mi-a reamintit sa gandesc si cu inima, Tony Robbins m-a invatat sa-mi planuiesc drumul in viata, dar sa nu uit sa si actionez. De la Osho, mare om, mare caracter, am invatat ca nici nu trebuie sa stiu unde merg, tot ce trebuie sa fac este sa ma bucur de calatorie.

Si m-am razgandit: acum m-am hotarat sa ma bucur de calatorie si sa am incredere ca acolo unde merg face parte dintr-un plan mai mare despre care eu nu stiu exact, dar despre care sunt convinsa ca este ceea ce-I mai bine pentru mine. Si daca, pe parcusul drumului, gasesc lumini aprinse pentru ghidare, atunci…multumesc.

Multumesc Neale Donald Walsch, ai fost si esti o lumina de ghidare si ma intorc mereu la mesajele tale. Stiu ca esti un mesager, unul dintre mesageri, de fapt.

A fost minunat ca ai venit in Romania si am petrecut o zi de eliberare, clarificare si echilibrare. Liniste si iubire. Acceptare si schimbare a atentiei de la nesemnificativ la ceea ce conteaza cu adevarat.

Neale a vorbit despre cea mai cunoscuta carte a lui, transmisa de “Seful”, anume Conversatii cu Dumnezeu. El a sintetizat informatia cuprinsa in trei volume in urmatoarele principii:

1. Suntem cu totii Unul . Toate lucrurile sunt un lucru. Există doar un singur lucru, și toate lucrurile sunt parte a acestui singur lucru care este . Aceasta înseamnă că ești divin. Tu nu esti corpul tau, nu esti mintea ta, și tu nu esti sufletul. Tu ești o combinație unică de toate trei, care cuprinde totalitatea a ceea ce esti tu. Ești o individualizare a Divinității, o expresie a lui Dumnezeu pe Pământ.

2. Este de ajuns . Nu este necesar de a concura, de a te lupta pentru resurse. Tot ce ai de facut este sa le folosesti.

3. Nu e nimic ce trebuie să faci. Adica fa ceea ce Simti sa faci, niciodata nu sunt impuse cerinte, conditii. Dumnezeu nu vrea nimic, nu are nevoie de nimic, nu cere nimic, nu comanda nimic.

4. Dumnezeu vorbește cu toată lumea, tot timpul. Întrebarea nu este ‘ Cui îi vorbeste Dumnezeu ? ‘
Întrebarea este ‘ Cine il ascultă? ‘

5. Există trei principii de bază ale vieții: funcționalitate, adaptabilitate și sustenabilitate.

6. Nu există nici un lucru cum ar fi bine și rău, este numai ceea ce funcționează și ceea ce nu funcționează, având în vedere ceea ce intentionam să facem.

7. În sens spiritual nu există victime și nici răufăcători in lume, deși în sensul uman se pare că există cu siguranță. Cu toate acestea, pentru că voi sunteți Divinul, nimic nu se poate intaampla impotriva vointei tale.

8. Nimeni nu face nimic nepotrivit, dat fiind modelul lui despre Lume.

9. Nu există nici un loc numit iad, și osânda veșnică nu există.

10. Moartea nu exista. Ceea ce numim ” moarte ” este pur și simplu un proces de re – identificare.

11. Nu există nici un astfel de lucru ca spatiu si timp, există doar aici și acum.

12. Iubirea este tot ceea ce există.

13. Tu ești creatorul propriei realitati, folosind cele trei instrumente de creație: gând, cuvânt și acțiune.

14. Viața ta nu are nimic de-a face cu tine. Este vorba despre toți cei a căror viață o atingi, și cum o atingi.

15. Scopul vietii tale este de a te recrea din nou în următoarea grandioasa versiune a celei mai mare viziuni pe care au avut-o vreodată despre cine ești. Continue reading “Conversatii cu mine si… cu Dumnezeu”

spritual being 2

Trecut si viitor- Aivanhov

fata floareAivanhov, mistic bulgar- macedonean, ce si-a trait momentul de iluminare la 16 ani, observa cum uitam prezentul si ne pierdem fie in trecut, fie in viitor. Si pentru ca oamenii mici au obiceiul de a te descuraja, însă oamenii mari știu să te facă să simți că poți și tu (zicea Mark Twain), iata-l:

Trecut

Multi oameni se plang de conditiile proaste in care sunt obligati sa traiasca. Ei se simt niste victime ale destinului, ale societatii, ale patronului si chiar ale familiei lor…Nu. Ei trebuie sa stie ca sunt mai intai propriile lor victime. Prin gandurile si sentimentele avute in incarnarile lor precedente, prin faptele comise, ei si-au creat, in mod constient sau inconstient, actualele conditii de existenta. Sa-si schimbe comportamentul, starea de spirit, conditiile se vor schimba in urmatoarea lor existenta, chiar si in cea actuala. Da, in functie de atitudinea voastra, conditiile se pot schimba de acum. Atat timp cat va ganditit ca factorii exteriori, materiali sunt determinanti si nu faceti nimic pentru a schimba ceva in voi, veti continua sa atrageti aceleasi conditii jalnice. Dar daca acordati intaietate spiritului, luminii, fortei, conditiile se vor modela dupa aceste principii divine. Fiindca ceea ce este jos este si sus si odata cu trecerea timpului ceea ce este sus se va implini si jos.

Viitor

Atatia oameni se refugiaza in viitor, pentru ca nu isi pot suporta prezentul! Dar nu castiga nimic, pentru ca intr-o buna zi vor fi obligati sa se confrunte cu realitatea: acel viitor pe care si l-au inchipuit nu are nicio baza solida, ei vor descoperi vidul si nelinistea. Sa inceapa prin a trai cu adevarat astazi, unde gasesc atatea lucruri de gustat, de vazut, de apreciat, de gandit! Dar pentru a trai momentul prezent, ei trebuie sa invete sa se opreasca, sa faca o pauza, sa nu se lase dusi de succesiunea evenimentelor si de starile interioare create de aceste evenimente in ei.

AZI

Intregul vostru destin este inscris in viata pe care o duceti astazi, in directia pe care o dati astazi gandurilor si sentimentelor voastre, in activitatile unde va cheltuiti astazi energiile voastre. Ca urmare a faptului ca sunteti atenti si vigilenti sau nu, va curatati terenul pentru viitor sau din contra, il incarcati cu tot felul de lucruri inutile sau chiar nocive care impiedica buna voastra dezvoltare.
Acesta este sensul cuvintelor lui Iisus cind spunea sa nu ne gindim la ziua de maine,
pentru ca daca in fiecare zi vegheati ca in comportamentul vostru totul sa fie corespunzator, ziua de maine va fi complet degajata si veti fi liberi sa intreprindeti tot ce doriti, ramanind vigilenti pentru a nu lasa nimic sa treneze. Numai astfel fiecare zi va va gasi bine dispusi, pregatiti sa respirati, sa studiati, sa va bucurati, sa cantati si toata viata va capata o culoare extraordinara de fericire si de binecuvantare. Iata cum trebuie sa intelegem. Numai veghind cum sa ne rezolvam totul astazi, va ganditi direct la ziua de maine. Continue reading “Trecut si viitor- Aivanhov”

spritual being 2

Legatura dintre emotii si sanatate

emotii sanatate

Se stie ca de-a lungul timpului s-a facut o mare legatura intre starea emotionala si cea fizica, ca sanatatea emotionala o determina pe cea fizica. In ce fel? Gandurile noastre determina emotiile, iar in functie de natura emotiilor vom trai niste stari care ne vor influenta sanatatea. Cu cat emotiile sunt mai pozitive, mai incarcate de recunostinta, de iubire, de generozitate, acceptare si iertare, cu atat starea noastra emotiionala va fi mai pozitiva.

In cartea “Dezvaluirea spiritului” de Jon Whale, se afla o schema cae ne ajuta sa ne identificam nivelul la care ne aflam din punct de vedere emotional. Personal, citind fragmente din aceasta carte am putut intelege de ce nu m-am putut niciodata apropia de anumite persoane, de ce altele imi erau antipatice, sau de ce au esuat alte relatii. Vorbesc de relatii de prietenie mai ales. Am inteles ca cu totii functionam pe anumite “frecvente”, si atunci cand suntem prea diferiti este greu sa ne adaptam unii la ceilalti, iar in acel moment are loc ruptura. Auzisem ca e normal, ca prieteniile dureaza atat timp cat ai nevoie sa inveti ceva de la persoana respectiva, si iata, ca intr-adevar asa e. De ce? Pentru ca o persoana pozitiva cu greu va putea rezista in preajma uneia pesimiste. O persoana conservatoare cu greu va sta langa una excentrica, o persoana ambitioasa nu va accepta delasatorii, lenesii. Pasivii cu greu vor accepta agresivii, curajosii pe cei fricosi-poate doar sa abuzeze de ei. Iar atunci cand lectia a fost invatata, fiecare va merge pe calea sa.

Haideti sa ne identificam emotiile si nivelul unde ne aflam pe scara sanatatii emotionale:

Seninatate, Calm, Toleranta, Stapanire, Incredere Pozitiv +5
Euforie, Armonie, Triumf, Abundenta, Coerenta Pozitiv +4
Bunavoie, Extaz, Entuziasm, Vitalitate, Ambitie Pozitiv +3
Avant, Apreciere, inflacarare, Recunoastere, Devotament Pozitiv +2
Conservatorism, Conservare, Moderatie, Independenta, Discretie Pozitiv +1
Indiferenta, Plictiseala, Letargie, Pasivitate Neutru 0,0
Respingere, Condamnare, Dispret, Critica, Antagonism Negativ -1
Furie, Agresivitate, Delincventa, Razvratire Negativ -2
Manipulare ascunsa, Ostilitate ascunsa, Rea-vointa secreta Negativ -3
Anxietate, Mila, Conformism, Tristete, Frica Negativ -4
Apatie, Descurajare, Suferinta, Nefericire, Dezintegrare Negativ -5

Integrarea celor unsprezece niveluri de sanatate in viata voastra este o chestiune simpla. Incercati sa faceti o lista cu oamenii pe care i-ati cunoscut sau pe care ii cunoasteti bine. Pot fi rude, vecini, colegi, politicieni, prim-ministri, presedinti, personaje istorice, personalitati de televiziune si media, reporteri de stiri si comentatori, de fapt ii puteti include pe toti cei pe care ii cunoasteti, vii sau decedati.
De exemplu, multe seriale de televiziune (gen telenovele) prezinta personaje care actioneaza in nivelurile inferioare cronice ale starii emotionale de pe scara, in timp ce scenaristii, care scriu comedii, folosesc, adesea, personaje care actioneaza la nivelurile superioare de sanatate emotionala. Dupa ce ati intocmit lista, comparati comportamentele fiecarei persoane cu cele unsprezece niveluri de snaatate emotionala, pentru a le determina nivelul emotional cronic sau de lunga durata. (Jon Whale)

Din spusele autorului am aflat ca in timp, el si-a cultivat pacea si iubirea interioara pentru ca mai apoi sa isi dea seama ca nu erau deajuns. In momentul in care incerca sa influenteze alti oameni, cei negativi profitau de el, si incercau sa-l aduca la un nivel scazut emotional. Atunci si-a dat seama ca trebuie sa aleaga cu atentie si sa se afle mereu in compania celor care sunt pe aceeasi frecventa cu el. Pentru a recunoaste mai bine acesti oameni iata caracteristicile acestor niveluri, mai in detaliu:

Nivel -5 -apatie, descurajare, suferinta, nefericire, dezintegrare

-cel mai scazut nivel de sanatate emotionala
-comportament antisocial
-nivelul dependentilor de droguri, alcoolici, dependenti de jocuri de noroc, sinucigasi, vagabonzi, traficanti de droguri, criminali
-nu vad rostul de a detine ceva, fac datorii care sunt rareori achitate.
-permit ca bunurile si proprietatea sa se deterioreze.
-se simt neajutorati si incapabili sa-si poarte de grija.
-se autodistrug, si ii demoralizeaza si pe ceilalti.
-isi pun bazele in pomeni si caritate.
-s-au saturat de viata, de lume, de societate, care pentru ei sunt supeficiale si nu mai prezinta interes.

Negativ -4 Anxietate, mila, conformism, tristete, frica

-coplesiti de frica
-ii ajuta pe ratati, bolnavi, nefericiti in scopul de a-i folosi pentru a-si demonstra generozitatea plina de mila, de compasiune si de intentii bune.
-aceste strategii fatarnice sunt folosite pentru a induce sentimente de vina si rusine in oamenii aflati la niveluri emotionale superioare pozitive.
-au o mare frisa de a-i rani pe ceilalti si nu intorc niciodata spatele cuiva, care, cred ei, ca se afla la nevoie.
-dau nenumarate justificari pentru esec, presupun ca nimeni nu este cu adevarat rau si ofera intotdeauna prezumtia pentru nevinovatie.
-prin faptul ca le fac tuturor hatarurile, ii servesc, le fac favoruri, dar refuza ceva in schimb, toate acestea ii impiedica pe jeajutorati sa-si recapete increderea in sine, in valoarea de sine si in demnitatea lor.
-copiii lor sunt tratati la fel. Acestia vor fi copii care vor vrea sa primeasca atentie si mila, vor plange mult, vor tipa, vor fi agresivi tocmai pentru a primi atentie, fara sa invete sa se simta bine cu ei insisi, sau sa se autoeduce.
-se agata de sentimentalism, tristete si suferinta pentru a se autoproteja si pentru a atrage sentimente de milam simpatie si empatie.
-isi fac mereu griji in privinta sanatatii, a accidentelor, a crimei si dezastrelor.
-paranoici si suspiciosi, aproape totul este amenintator: microbii, boala si criminalii se afla la fiecare colt, abia asteapta sa atace.
-prin urmare, nu-si asuma niciodata riscuri si sunt prea atenti, intrucat nu stiu niciodata ce s-ar putea intampla
-viata i-a tratat cumplit, se plang ei, sunt melancolici, traiesc in trecut, se simt tradati.
-totul este dureros, nu au bani, sluja si nimeni nui iubeste.
-le este frica sa nu raneasca pe ceilalti si sunt caracterizati de indecizie.
-dau dovada de loialitate oarba si accepta mereu ceea ce li se propune.

Negativ -3 Manipulare ascunsa, ostilitate ascunsa, rea-vointa secreta

-prezinta intotdeauna o fatada vesela, adesea cu un ras nervos, si un zambet constant.
-par calmi, placuti si descurcareti.
-par sa fie preocupati de persoana ta, si de ceea ce ti se intampla.
-furia lor este invizibila, dar sunt ingroziti de oricine se infurie.
-gelosi si extrem de periculosi.
-lasi si cruzi.
-manipulatori, barfesc usor.
-intrucat sunt prea lenesi sau fricosi pentru a intreprinde ceva de unii singuri, ii manipuleaza si ii subjuga pe ascuns pe cei aflati la nivelurile cronice -4, -5 si -2, pentru a le inplini ordinele.
-nu au timp pentru copii, decat pentru a se folosi de ei.
-obiectivul lor de neclintit este acela de a cauza distrugere, de a discredita realizarile celorlalti si de a dezmembra relatii.

Negativ -2 Furie, agresivitate, delincventa, razvratire

-persoanele aflate la acest nivel sunt macinate de animozitate si sunt furioase.
-ii domina si ii intimideaza pe ceilalti, pentru a-i face sa se supuna si sa-i asculte.
-ii invinuiesc pe toti pentru problemele lor.
-aduna ranchiune pentru a-si justifica furia si le arunca asupra oricui sau oricarei situatii care le iese in cale.
-distrug proprietati, locuri publice si vieti.
pentru ei, orice persoana pe care o intalnesc nu este potrivita si considera ca se interpune in calea ambitiilor lor.
-ii trateaza pe copii cu tiranie, si, uneori, ii pedepseste cu brutalitate pentru a-i forta, prin durere, sa faca tot ceea ce vor ei.
-nu sunt interesati de alte puncte de vedere, decat daca le reintaresc pe ale lor, nu asculta interlocutorul, si intrerup mereu discutiile celorlalti.

Negativ -1 Respingere, condamnare, dispret, critica, antagonism

-se bucura, chiar rad, de nefericirea altora si nu se joaca niciodata doar din placerea de a se juca.
-vor sa domine orice activitate
-pentru ca sunt pizmasi si sfidatori, subzistenta lor depinde de gasirea si antrenarea unui roval.
-sunt insensibili, nepoliticosi, incorecti.
-le place sa se certe si sa argumenteze totul, ca sa-i aduca pe ceilalti in pragul furiei si al sentimentelor mai joase.
-nu asculta niciodata, intrerup mereu, nu accepta niciodata ca persoana cealalta sa0si prezinte punctul de vedere.
-denatureaza realitatea pentru a-si apara si satisface propria realitate si fac tot ce le sta in putere pentru a sabota pozitia celorlalti.

Neutru 0,0 Indiferenta, plictiseala, letargie, pasivitate

-sunt observatori, indiferenti, usor placuti, inofensivi, lipsiti de scopuri si neinteresati de nicio chestiune,
-totul reprezinta prea mult efort.
-pentru ca le lipseste concentrarea si ambitia, nu realizeaza niciodata ceva extraordinar.
-deoarece nu au vreun obiectiv, insa sunt lasi si neglijenti, nici multumiti dar nici nemultumiti, ei nu sunt de ajutor si nici nu intimideaza pe nimeni.
-la fel ca toti cei aflati la nivelurile negative inferioare, ei vor sa aiba mai multa abundentam sar nu pot accepta sa detina prea multe lucuri.
-desi trec neobservati si raman blocati la vreo sujba de rutina, fara sa deranjeze vreodata pe cineva, ei sunt acceptati de majoritatea oamenilor.

Pozitiv +1 Conservatorism, conservare, moderatie, independenta, discretie

-conformistul, persoana reticenta, care ia in considerare totul cu multa atentie.
-cer dovezi, inainte de a crede sau de a actiona.
-aleg varianta usoara, sigura, pentru a ramane multumiti, si se bazeaza pe autoritati ca sa0i protejeze si sa-si faca datoria.
-se opun schimbarii si descurajeaza explorarea si inovatia.
-nu sunt foarte toleranti cu ce aflati la nivelurile negative cronice si insita ca ar trebui sa se creeze legi care sa-i stapaneasca. Continue reading “Legatura dintre emotii si sanatate”

spritual being 2

Despre spirit si materie

forta gandurilorAm ales sa va prezint un fragment dintr-o carte de spiritualitate foarte profunda, si foarte interesanta pentru toti cei preocupati de forta gandurilor, materie/materialism, spiritualitate.

Cartea se cheama “Puterile gandului” dar vorbeste despre mult mai mult decat puterea gandului, este o carte pe care nu o poti lasa din mana, si o recomand. Maestrul Omraam Mikhael Aivanhov, este filosof si pedagog francez de origine bulgara, si un om spiritual deosebit. De ce? Iata mai departe un fragment care surprinde toate calitatile autorului de a sintetiza esenta lucrurilor:

“Trebuie sa intelegeti: tot ce se gaseste in afara voastra nu va apartine, ne este imprumutat pentru foarte scurt timp si nu acolo se afla adevarata forta. Ea se afla in Creatorul tuturor lucrurilor, adica in spiritul care se manifesta. Dovada este ca imediat ce spiritul paraseste corpul, chiar daca omul poseda inca toate organele, nimic nu mai functioneaza, stomacul nu mai digera, inima nu mai bate, plamanii nu mai respira, creierul nu mai reactioneaza. Daca il cantariti, vedeti ca el cantareste tot ca inainte, nimic nu este schimbat, el este insa mort, pentru ca acea existenta vie care gandea, care simtea, a plecat. Ei bine, ea era esentialul.
Esentialul este viata, spiritul. De ce sa cautam deci ceea ce nu este esential? Se poate spune ca singura diferenta adevarata intre un Initiat si un om obisnuit este ca Initiatul se opreste direct asupra esentialului. Initiatul cauta spiritul, cauta sa ii ofere niste posibilitati de dezvoltare, ii evidentiaza continutul, bogatiile.
Priviti o celula: ea este constituita din membrana, citoplasma si nucleu. La fel, fiinta noastra se compune din corp, suflet si spirit. De aceea in Stiinta Initiatica se poate considera corpul ca “tegumentul”sufletului, sufletul este asemenea citoplasmei unde circula forte, energii, viata, si in final spiritul la fel ca nucleul, locul unde se gaseste inteligenta care creeaza, ordoneaza, organizeaza. Nucleul creeaza in mijlocul citoplasmei, fiindca citoplasma serveste de materie nucleului. Forta se gaseste in nucleu. La fel, spiritul este in noi cel care vrea sa se manifeste si prin impulsul sau, sa creeze noi forme, sa modeleze materia. Daca omul a ajuns la nivelul sau actual de dezvoltare, aceasta se datoreaza eforturilor pe care spiritul le-a facut asupra materiei pentru a se putea manifesta.
Cand sunteti inspirati, cand simtiti o forta ce va determina sa actionati cu noblete, sa ii ajutati pe altii, sa va uniti cu Sufletul Universal, acesta este spiritul care se manifesta. Din contra, cand va simtiti secatuiti, descurajati, derutati, cand sunteti tentati sa abandonati totul, inseamna ca materia a devenit preponderenta si se opune eforturilor spiritului. Ce puteti face in acel moment? Apelati la intelect pentru a putea indrepta situatia. Continue reading “Despre spirit si materie”

spritual being 2

Jaques Salome despre pierderea unei persoane dragi

jack salomeAcest fragment este extras din cartea “Curajul de a fi tu insuti” de Jacques Salome si mi s-a parut deosebit de interesant, nu numai pentru cei ce au pierdut pe cineva, ci pentru toata lumea. Din pacate cu totii pierdem pe cineva drag la un moment dat. Iar ceea ce mi s-a parut foarte util este sfatul de a constientiza toata durerea, de a nu refula toate sentimentele ci dimpotriva sa le acceptam, sa le exprimam. Aceasta perioada mai sumbra o cunoastem sub forma doliului, si acesta nu are o semnificatie prea pozitiva in general, dar din acest fragment reiese exact de ce e util sa ne folosim de aceasta perioada.

Doliul poate fi folosit ca pe o sansa in care sa ne eliberam sufletul de toate emotiile ce mai tarziu ne pot cauza rau. Atunci cand cineva drag ne paraseste, noi nu mai suntem la fel, o astfel de experienta ne schimba, asa ca avem nevoie de un ragaz in care sa ne refacem si sa ne sa ne regasim pe noi insine. Iata si ceea ce Jacques Salome spune despre asta:

“Pierderile unei fiinţe dragi reprezintă una dintre constantele oricărei existenţe umane. A trăi înseamnă a avea o viaţă, iar această viaţă are o durată limitată, chiar dacă ne putem întreţine iluzia că asemenea nefericiri nu ni se întîmplă nouă, chiar dacă putem spera că vom fi cruţaţi si că vom scăpa de apariţia inevitabilă a morţii.

Orice organism viu este, prin definiţie, nu doar vulnerabil, ci mai ales efemer. Moartea este procesul final de evoluţie a vieţii, dar ea nu se transpune în viaţă doar în termeni de finalitate, ci ţine si de imprevizibil. Ea poate apărea nedreaptă, nemiloasă, bruscă si brutală sau lentă si inexorabilă în existenţa fiecăruia. Moartea este primită nu doar ca o pierdere, ci uneori si ca un abandon sau ca o trădare. Nu rareori spunem:

„Mi-am pierdut soţul/soţia/copilul/mama…”
„A plecat prea devreme, m-a lăsat…”

“Mi-a făcut el una ca asta, să moară înaintea mea, nu avea nici un drept!”

Cînd pierderea este resimţită ca un abandon sau ca o trădare, ea se va transpune în corpul celui care rămîne sub forma unui doliu rece sau greu de suportat, sau sub formă de resentimente, violenţe ascunse sau agresivitate negată.
Cîţi copii la începutul vieţii, după ce si-au pierdut o rudă apropiată, nu si-au exprimat violenţa incredibilă care îi stăpînea, îi invada, amestecată cu alte sentimente mai neclare cum ar fi tristeţea, regretele amarnice, neputinţa de a înţelege, revolta, furia sau resentimentele?

„De ce eu? De ce mi s-a întîmplat mie acum?”

Cînd un copil îşi aude mama spunîndu-i unei vecine: „De cînd l-am pierdut pe taică-său m-am întors la serviciu…”, ce înţelege el de fapt prin cuvîntul „pierdut”? îşi va imagina în decursul orelor, zilelor, lunilor următoare că „tatăl lui s-a pierdut, ca Tom Degeţel prin pădure… din cauza unei mame care prefera serviciul”? Se va certamai apoi cu mama sa ori de cîte ori aceasta va pleca la serviciu? Cîţi foşti copii vor căuta timp îndelungat, fără răgaz, acest tată pierdut în meandrele unui schimb ambiguu?

Pentru ca aceste pierderi însoţite de sentimente refulate să nu se traducă în somatizări (chisturi, cancere, ulcere, paralizii de tot felul…), cel sau cea care supravieţuieşte trebuie să înveţe să poarte doliul. Trebuie să înveţe să-si ofere mijloacele de a asimila absenţa nu ca pe o deposedare sau ca pe o privare, ci ca pe o schimbare de situaţie, renunţînd la sentimentele negative, de multe ori susţinute cu grijă si purtate îndelung în suflet pînă la manifestarea lor în momentul dispariţiei unei persoane apropiate, poate prea apropiate.

Doliul

A ţine doliu înseamnă a ne oferi mijloacele de a întreprinde trei demersuri principale:

• Să ne recunoaştem şi să ne exprimăm sentimentele pozitive sau de iubire pe care le avem pentru persoana dispărută.

• Să ne recunoaştem şi să ne exprimăm sentimentele negative pe care i le purtăm aceleiaşi persoane.

• Să recunoaştem şi să exprimăm prin ce anume această relaţie a fost importantă, dificilă şi incitantă, dăunătoare sau creativă pentru noi, în diferite etape ale vieţii noastre.

Să reluăm pe rînd, în detaliu aceste puncte:

Să ne recunoaştem si să ne exprimăm sentimentele pozitive sau de iubire pe care le avem pentru persoana dispărută. Nu este întotdeauna uşor să recunoaştem dragostea pe care am simţit-o, pe care am ascuns-o în noi pentru un tată, pentru o mamă sau pentru o fiinţă dragă, mai ales dacă aceasta nu ştia să o primească sau dacă noi am fost specialişti în autosabotare.

Cîţi dintre noi nu preferăm să ne negăm sentimentele în loc să le recunoaştem, sau păstrăm tăcerea şi refuzăm să le numim, să le mărturisim sau să le exprimăm faţă de persoana în cauză? Cîţi nu-şi refuză să le ofere, ca replică, ca pedeapsă, din răzbunare sau din resentiment? Ca si cum aceste sentimente ascunse, respinse ar urma să se descompună în ei, o dată cu dispariţia obiectului iubirii. Continue reading “Jaques Salome despre pierderea unei persoane dragi”

spritual being 2

Poezie frumoasa si adevarata

copiiAceasta poezie este scrisa la intrarea in biserica de la Sadinca, jud. Sibiu, loc unde s-au pus bazele unei mici manastiri condusa de parintele-calugar David. Este o poezie atat de frumoasa pe cat de adevarata care descrie cu fidelitate efemeritatea vietii. Sensibilitatea se desprinde din aceste versuri si ne face sa ne dam seama de lucrurile cu adevarat importante din viata. Viata ca un tren ce se deplaseaza rapid, cu scurte opriri de unde coboara, pe parcurs, cei pe care-i iubim, nestiind cand va fi randul nostru. Trist, dar foarte frumos scris, si foarte adevarat:

Un lung tren ne pare viata.
Ne trezim in el mergand,
Fara sa ne dam noi seama,
Unde ne-am suit si cand.
Fericirile sunt halte,
Unde stam cate-un minut,
Pana bine ne dam seama,
Suna, pleaca, a trecut.
Iar durerile sunt statii!
Lungi, de nu se mai sfarsesc
Si in ciuda noastra parca,
Tot mai multe se ivesc.
Arzatori de nerabdare,
Inainte tot privim,
Sa ajungem mai degraba
La vreo tinta ce-o dorim. Continue reading “Poezie frumoasa si adevarata”

spritual being 2

Am murit şi m-am descoperit pe mine însămi

am murit si m-am regasitO carte deosebita scrisa de un om deosebit, Anita Moorjani, care aproape a murit, iar toata aceasta experienta in apropierea mortii a facut-o sa realizeze importanta trairii vietii pe deplin. Bolile sunt diferite, iar bolnavii de cancer au unele lucruri in comun, majoritatea au frustrari diverse. Boala nu vine din prea multa fericire, viata are multe incercari iar felul in care reactionam la ele difera, pentru ca unii sunt mai puternici ca personalitate, iar altii mai sensibili. Unii au mai multe responsabilitati pe care ar vrea sa nu le aiba, iar rezistenta la incercarile vietii e cea mai problematica, pentru ca atunci cand acceptam tot ceea ce vine si vedem partea pozitiva, e mai usor sa trecem peste orice.

Anita facea parte din categoria oamenilor sensibili, care a avut incercari, si a raspuns la ele interiorizandu-se. Si-a pus o masca si a incercat sa faca tuturor pe plac. A avut o prietena si o ruda care s-au imbolnavit de cancer, si a trait cu frica de boala, mai exact cu frica de cancer. Isi facea probleme ce sa manance, cum sa faca sa ramana sanatoasa, si tocmai acest stres a imbolnavit-o. Aceasta explica chiar ea in carte. Autoarea descrie viata ei pana in momentul aparitiei bolii, cat si perioada de dupa, si experienta in apropierea mortii. Descrie iubirea, pacea si lumina din lumea de dincolo, cat si intalnirea cu tatal sau mort, si prietena (cea care murise de cancer) care au incurajat-o sa se intoarca in corp si sa traiesca viata fara frica. I-a fost foarte greu sa paraseasca locul acela luminos, plin de iubirea aceea neconditionata, dar si-a dat seama ca daca ea ar muri, si sotul ei, pe care il iubea mult, ar fi murit la scurt timp dupa ea. A realizat ca toate lucrurile si toti oamenii sunt conectati, sufletele lor, si ca moartea ei ar avea un impact negativ. Asa ca s-a intors in corp, si a povestit lucruri pe care ar fi fost imposibil sa le stie, spre mirarea tuturor. Stia ce vorbisera asistentii langa patul ei, stia detalii pe care doctorul le spusese parintilor ei pe holul spitalului, stia ca fratele ei era in avion din India spre Hong Kong si isi facea griji daca o sa o mai prinda in viata. Dupa spusele ei in starea aceea in care intrase (near death experience) stia tot ce avea legatura cu ea, ceea ce lumea gandea, de asemena putea sa vada si prezentul si viitorul ca si cum s-ar fi derulat totul in acelasi timp.

Obisnuiam sa fiu genul de persoana care facea pe plac celorlalti, si intotdeauna i-am pus pe ceilalti pe primul loc, fiindu-mi frica sa fiu eu insumi. Intotdeauna incercam sa fiu cineva altfel decat eram cu adevarat, si intotdeauna ma simteam secatuita de puteri facand si tot facand lucruri pentru altii. Am crezut intotdeauna ca era egoist din partea mea sa-mi urmaresc obiectivele atunci cand altii aveau nevoie de mine. Dar acum inteleg ca nu este deloc egoist ca nevoile mele sa fie indeplinite mai intai, si de fapt, sunt pe pamant ca sa fiu eu insami. Iar atunci cand eu ma simt realizata pe plan personal, acest lucru ma face sa ma simt mai sanatoasa, mai fericita, mai generoasa si mai putin dependenta de ceilalti. Am inteles de asemenea ca daca incercam in mod constant sa fim cineva care nu suntem, lumea va fi privata de cel care suntem noi de fapt!

E o poveste impresionanta, nu voi mai dezvalui din ea, pentru ca cititul ei vindeca, intr-un fel subtil. Iti schimba viata in masura in care iti dai seama responsabilitatea pe care o ai tu in fata vietii, a bolii. Toate gandurile pe care le ai au o energie, iar energia aceasta are un efect asupra corpului tau. Daca ai ganduri pline de lumina si iubire acestea te pot transforma pe tine, corpul tau si viata apropiatilor tai. Realizezi ca fiind bun doar cu altii, neglijandu-te, tulburi un echilibru, nu esti corect fata de tine. Fiind sincer cu tine, luandu-ti viata in propriile maini, vei ramane centrat, si ai mai multe sanse sa fii sanatos. Practicand meditatia, linistindu-ti gandurile, nu vei mai fi stresat si-ti reduci dramatic sansele de a te imbolnavi.
Acceptand sa faci lucruri doar pentru a face pe plac la altii te tradezi pe tine insuti. Atunci cand te iubesti cu adevarat si te accepti asa cum esti, iti va fi imposibil sa te mai stresezi asa mult sau sa faci lucruri care iti pun viata in pericol. Continue reading “Am murit şi m-am descoperit pe mine însămi”

spritual being 2

Dumitru Constantin Dulcan despre Dumnezeu

dumitru constantin dulcanDumitru Constantin Dulcan – “În spatele tuturor lucrurilor se află Dumnezeu”

E medic neurolog şi psihiatru, doctor în ştiin­ţe medicale, bun cunoscător al filosofiei ştiinţei şi pionier în scrierile din domeniul con­ştiinţei.

O minte strălucită, cu o curiozitate şti­in­ţifică ieşită din comun, care nu încetează să caute răs­puns la marile întrebări ale existenţei. Nu doar distinc­ţiile medicale internaţionale i-au adus recunoaşterea, ci şi curajul de a răsturna viziunea materia­listă asupra lumii, demonstrând, într-o carte publicată prima oară în 1981, că există o “minte uni­versală”, care ordonează şi co­or­donează toate lucrurile din jur. “In­teligenţa materiei”, cartea ca­re a bulversat lumea ştiinţifică ro­mâ­nească, a fost bestsellerul ace­lor ani. Au existat chiar voci care au considerat-o demnă de premiul Nobel. Ascensiunea ei a fost curma­tă brusc de regimul co­mu­nist, speriat de ideile prea îndrăz­neţe pe care le susţinea. A fost re­tra­să de la Premiul Academiei Ro­mâne, care i s-a înmânat abia la a doua ediţie, în 1992. După mai bine de trei decenii de la apariţie, cele mai multe din intuiţiile dom­nu­lui profesor Dulcan au fost con­firmate de ştiinţa actuală. Dacă destinul cărţii i-ar fi fost favorabil şi ar fi beneficiat la timp de o traducere, numele lui Dumitru Constantin Dulcan ne-ar fi repre­zentat azi la nivel internaţional, aşezat cu mândrie alături de al celorlalţi trei mari promotori ai Noii Spiritualităţi: Stanislav Grof, Ervin Laszlo şi Peter Russell.

Dimineaţă de vară

– Domnule doctor, vă propun să pornim pe firul biografiei. Întreaga dvs. viaţă aţi dedicat-o studiului. Ce v-a condus spre ceea ce sunteţi astăzi? Aţi simţit fascinaţia pentru cunoaştere de mic?

– De foarte mic. Îmi amintesc o dimineaţă de vară din satul meu argeşean, Mârghia. Eram copil. Dormi­sem pe prispă şi m-am trezit cu faţa spre răsărit. Cerul avea o culoare înnebunitor de frumoasă şi, privindu-l, mi se părea că mi se adresează, că vrea să-mi spună, uite, exist! Existam, dar nu ştiam ce sens are viaţa. Eram prea mic ca să-mi pot răspunde. Dar mi-am pro­pus atunci să aflu. Ştiu că pare de necrezut, dar de la vârsta aceea, mi-am făcut, pas cu pas, un program de instruire pe care nu l-am mai abandonat niciodată.

– Aţi studiat medicina. De ce, dintre toate disci­pli­nele, aţi ales tocmai neurologia?

– Era parte din planul făcut în copilărie. Am intuit de mic că medicina îmi poate oferi ceea ce eu nu pu­team afla doar din cărţi. Iar neurologia mă ajuta să descifrez complexitatea creierului uman. Creierul e cel care deţine misterul întregii noastre existenţe. Înţele­gând creierul, înţelegem în bună parte funcţionalitatea organismului viu. După absolvirea Medicinei, am ur­mat însă şi cursuri serale de iniţiere muzicală, de isto­ria culturii şi civilizaţiei. Am citit fizică, matematică, is­toria religiilor şi filosofie. Şcoala îmi impunea con­cepţia ei materialistă, religiile îmi spuneau că există un Dumnezeu. N-aveam decât o finalitate în toate că­ută­rile mele: să aflu cine are dreptate şi să răspund în­trebării din copilărie: cine sunt eu? După ce am ter­mi­nat facultatea, căutând să văd dacă e adevărat ce pos­tu­lează ştiinţa, cum că lumea anorganică (pietrele, apa) face la un moment dat saltul spre lumea organică (spre viu), într-o seară a anului 1976, am avut revelaţia răs­punsului. Dacă nu introducem în această ecuaţie o ra­ţiune de dincolo de noi, pietrele niciodată n-or să ajun­gă Adam şi Eva.

Există o inteligenţă a materiei


– O revelaţie care a dus, patru ani mai târziu, la apariţia “Inteligenţei materiei”. Cartea a făcut vâlvă la vre­mea ei prin teoriile pe care le propunea. I-aţi pu­­tea rezuma conţinutul pentru cititorii revistei noas­­tre?

– Dacă ar trebui să rezum într-o frază ce am scris în cartea asta, aş spune aşa: există o inteligenţă a mate­riei. Orice manifestare din univers, începând de la macrocosmos şi pâ­nă la micro­cos­mos, are ca substrat o inteligenţă. De pildă, doi atomi de hidrogen şi unul de oxigen vor da întotdeauna o moleculă de apă, nu altceva. Până şi particulele, cuan­tele, au un rudiment de inte­ligenţă al lor. Exact asta încerc să arăt în cele peste 300 de pagini ale cărţii, sur­volând toate sursele de informaţie accesibile, de la ştiinţă la religie, de la experimentul de laborator la experienţa personală ca medic ne­urolog. Cu alte cu­vin­te, de­mons­trez că în spatele tuturor lucrurilor se află Dumnezeu. Ca să scriu această carte, am citit ma­teria multor discipline universi­tare. As­tăzi, bazându-mă pe o cunoaştere ştiinţifică, pot afirma cu certitu­dine că lucrurile nu au pornit din­tr-o întâmplare şi viaţa nu e acci­den­tală pe pământ, aşa cum spun manualele de bio­lo­gie. Ba mai mult, afirm că universul se sprijină pe legi morale. Am ajuns la concluzia că şi creierul respectă un cod etic, un cod moral, similar cu al marilor religii. Cum ştim asta? Iată un experiment. La începutul anilor 2000, la Uni­versitatea Wisconsin, s-au făcut cercetări pe călu­gări tibetani. S-a constatat că la emoţiile pozi­tive – empatie, respect, admiraţie etc – se activa o arie din lo­bul frontal stâng, în timp ce trăirea sentimentelor ne­gative activa o arie din lobul frontal drept. În con­se­cinţă, creierul face o distincţie între bine şi rău. Dar creierul e o masă de carne şi nu are cum să facă selec­ţia între bine şi rău doar prin sine. E clar că există o con­ştiinţă care face această triere, iar ea se supune la rândul ei unei legi morale, altfel cum ar face-o? Deci, legea lui Dum­nezeu este legea Bine­lui. Dar poate argumentul acesta nu e su­ficient ca să în­ţelegeţi de ce uni­ver­sul e construit pe tiparul Bine­lui. Vă dau alt exem­plu, la nivel de chimie: gân­durile nega­tive la nivel de chimie a sângelui deter­mi­nă în corp un viraj spre aci­di­tate (care înseamnă îm­bă­trânire, boală, degene­res­cenţă). Faptele pozitive şi senine duc corpul către un ph alcalin, care se traduce prin longevitate şi vita­litate. Până şi ADN-ul nostru face diferenţa în­tre bine şi rău. S-a luat o probă de ADN de la un individ, a fost dusă la distanţă şi monito­rizată prin mij­loace de laborator. Asupra in­di­vidului s-au exercitat diverse influenţe, negative sau pozitive. La cele negative, spirala ADN-ului se contracta, la cele pozitive se decontracta. Până şi în ADN-ul nostru sunt înscrise pre­misele sănătăţii şi bolii.

Devenim ceea ce gândim


– Boala e prin urmare rezultatul tuturor influen­ţelor negative?

– Venim pe pământ pentru a evolua, dar prin erori repetate ne creăm nişte dezechilibre, nişte energii ne­gative, care nasc suferinţa.
– Suferinţa este rezultatul comportamentului nostru, care a ajuns, de-a lungul secolelor, să fie într-un mare dezacord cu biologia noastră şi cu legile fiinţării noastre. N-am fost creaţi de Dum­nezeu să suferim, biologia noastră o demons­trea­ză: avem nevoie de fericire. În concluzie, devenim ceea ce gândim, sănătoşi sau bolnavi, fericiţi sau nefe­riciţi. Chiar şi la nivelul creierului, înnoirea celulelor noastre nervoase este favorizată de o gândire cons­tructivă, optimistă şi este inhibată de agresivitate, furie şi depresie.
– Orice emoţie negativă blochează celulele sis­temului imunitar pentru cinci, şase ore. Asta în­seamnă că un gând de invidie, de răutate, un necaz ne lasă organismul fără apărare pentru câteva ore. Ştim din descoperirile fizicii cuantice că orice gând are un substrat de câmp, acest câmp are efect de dispersie, se pro­pagă în spaţiu. Când ne gândim insistent la un lucru, îl creăm în planul de dincolo de noi, iar el se întoarce la noi. Putem, deci, face rău cu un gând, nu nu­mai nouă, ci şi celorlalţi din jur şi întreg universului. Am avut ocazia să verific şi în practică lucrurile astea. Pacienţii optimişti, ferm convinşi că se vor vindeca, îşi aju­tau organismul să lupte cu boala şi chiar se recu­perau. Ceilalţi, pesimiştii care se plângeau în perma­nenţă, se otrăveau cu propriile gânduri, iar starea lor se deteriora. Îmi pare rău că nu am avut resurse financiare să-mi fac un sanatoriu, în care să le vorbesc bolnavilor despre boala lor şi despre comportamentul care duce la vindecare. A învinge boala înseamnă, în primul rând, a o înţelege şi a nu te revolta contra ei.

– Autosugestia e foarte la modă în ziua de azi. Cre­deţi şi dvs. că am putea fi mai sănătoşi doar prin puterea gândului?

– Sunt şi boli care ne sunt date ca lecţii.
Dar în cele mai multe cazuri, bolile noastre au cauze spirituale: in­vidia, răutatea, competiţia acerbă, egoismul şi do­rinţa de răzbunare, la care se adaugă frica şi stresul ge­ne­rat de o societate ultratehnologizată.
Stresul înseam­nă moartea celulei. Încă de la anul 1000, Avicenna a făcut un experiment şi a pus un miel într-o cuşcă lângă cuşca unui lup. Mielul a murit, pur şi simplu, de frică.
Când ne e frică, nu se mai secretă chimia necesară şi celula moare. -Pe termen lung, asta înseamnă:
-scleroze,
-boli degenerative,
-Parkinson şi
-demenţă.
Ce să mai vorbim despre faptul că epoca noastră e una din epo­cile cu cele mai multe cazuri de depresii şi suicid.
-Şti­aţi că depresia este unul din factorii care favorizează apariţia bolii Alzheimer? Depresia este o otravă pentru organism. Ca să răspund însă la întrebare, ar trebui să înţelegem că nu ne putem păstra sănătatea decât gân­dind şi făcând binele, pentru a fi în armonie cu uni­versul. Iisus avea dreptate când îndemna pe fiecare să-şi iubească aproapele ca pe sine însuşi.


“Când crezi, îţi mobilizezi toate mecanismele de vindecare”

– Faptul că aţi demonstrat ştiinţific existenţa lui Dumnezeu v-a întărit şi mai mult credinţa? V-aţi apropiat şi mai mult de Hristos?

– Eu nu cred în Iisus doar pentru că aşa am fost educat de părinţi. Sunt un intelectual trecut prin şcoli, care a căutat să-şi explice lumea. Dar dintre toate ma­rile spirite care au trăit pe Terra (Buda, Confucius, Pi­ta­gora etc) Iisus are cea mai perfectă acoperire ştiinţi­fică. Am luat rând pe rând toate noţiunile predicate de el şi toate pot fi explicate în termenii ştiinţelor actuale. Vă dau doar un exemplu. Ce înseamnă iertarea?
-Din punct de vedere spiritual, înseamnă pace şi armonie.
-Din punct de vedere ştiinţific, prin iertare, la nivel de ADN, modelul negativ este pur şi simplu şters şi se instalează în corp o bună chimie şi un echilibru ener­getic. E fantastic, e pur şi simplu ca resetarea unui com­puter. Despre puterea credinţei, am vorbit deja. Iisus ar fi putut zice “eu te-am vindecat”, dar a ales să spună “credinţa ta te-a vindecat”. Când crezi, îţi mo­bilizezi toate mecanismele de vindecare. Dar a şti că Dumnezeu există nu e totul. Doar religia îţi dă trăirea emoţiei transformatoare, acea deschidere a sufletului prin care trăieşti cu adevărat relaţia cu Dumnezeu. Nu doar mersul la biserică e important, ci şi puterea ru­găciunii pe care o poţi face oriunde.

– Mai sunt oare canoanele şi dogmele Bisericii în acord cu spiritul vremurilor noastre?

– Din păcate, istoria ne dovedeşte că şi ştiinţa a gre­şit, negându-l pe Dumnezeu, şi Biserica a greşit, ar­­zân­du-l pe Giordano Bruno pe rug sau condam­nându-l pe Galilei. 200 de ani i-au trebuit Bisericii să accepte că pământul se învârte în jurul soarelui şi nu in­vers. În viitor, ştiinţa şi religia trebuie să-şi dea mâna, să se întâlnească la jumătate de drum, pentru a ajunge la o singură teorie care explică lumea. Orice excludere a unei părţi sau aducere la exagerare a alteia duce la rigiditate sau fanatism. Fundamentaliştii susţin că la Dumnezeu nu se ajunge decât pe o singură cale. Şi totuşi, Dumnezeu însuşi ne spune prin o mie de surse că drumurile spre el sunt nenumărate. Vârful mun­telui e unul singur, indiferent pe ce versant îl urci. Până la urmă, religiile vor ajunge la o concordie uni­versală. Nu este admisibil să spun că, dacă eu sunt ortodox, iar tu catolic, eu sunt agreat de Dumnezeu, şi tu nu.

– Criza lumii de azi nu e şi o criză a spiritului?

– Criza lumii ac­tua­le este în primul rând o criză morală, pen­tru că oamenii nu ştiu cine sunt cu ade­vărat. Omenirea se în­dreaptă spre o nouă con­ştiinţă, spre o nouă uma­nitate. Suntem în­tr-un moment de coti­tură. În următorii 10, 15 ani, vom ajunge în cu totul altă lume, o lu­me a spiritualităţii. Această aliniere a pla­netelor care s-a produs acum nu e doar un de­taliu de ordinul amu­za­men­tului catastrofic. Este o realitate astro­no­mică. N-o să ne creas­că cinci mâini, cu siguranţă! Schimbările vor fi la nivel de con­ştiinţă. In­trăm într-o zonă de energie cu o frec­venţă mult mai înal­tă decât cea în care eram. Asta va produce mutaţii fundamentale în creier şi la nivel de ADN. Deja s-au făcut teste pe un lot de copii născuţi între 1982-1983 şi s-a constatat că nivelul lor de inteligenţă e mult peste nivelul stabilit anterior pentru genii. Se crede şi că ADN-ul nostru ar putea să ajun­gă, în plan ener­getic, la 36 de spirale în loc de 2. A­proa­pe îmi pa­re rău ca nu am vârsta s-o mai tră­iesc.
Lumea vii­toare va fi a spiritua­lităţii şi a ce­lor supra­dotaţi.
“Îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu m-a făcut o frunză”

– V-aţi dedicat întreaga viaţă eforturilor de a cu­noaşte. A meritat? Se spune că atunci când înţelegi totul, viaţa devine mai tristă.

– Din contră, cunoaşterea aduce cea mai mare bucu­rie. Ea aduce adevărul despre tine. E exact cum spune Iisus, “şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi”. Să înţelegi lumea îţi aduce o eliberare enormă de erori de gândire şi prejudecăţi. Îţi dă bucu­ria de a descoperi singur resorturi şi corespondenţe. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu m-a făcut o frunză, o piatră sau un câine. Că mi-a dat posibilitatea să fiu om şi să ajung să ştiu ceea ce ştiu. E extraordinar să poţi afla cine eşti, de unde vii şi încotro te duci.

– Şi cine suntem noi, oamenii? Poate ştiinţa de azi să răspundă la o întrebare cu care filosofia se chinuie de milenii?

– Suntem conştiinţă întrupată şi suntem nemuritori.
Timpul nostru în raport cu timpul de dincolo este doar o clipă fără importanţă. Venim de undeva şi plecăm spre altceva, viaţa pe Pământ e doar o scurtă vizită, o lecţie pentru evoluţia noastră. Facem cu toţii parte dintr-un plan divin şi suntem trimişi aici cu o misiune. Venim cu un bagaj de talente şi predispoziţii care ser­vesc misiunii noastre pe pământ. Despre lucrurile acestea putem afla mai multe de la cei care au traversat experienţa morţii cli­nice.

– Aţi întâlnit, în practica dvs. medi­cală, cazuri de moar­te clinică? Ce ne spu­ne experienţa lor?

– Experienţa mor­­ţii clinice ple­dea­ză pentru existenţa unei alte dimensiuni, spiri­tua­lă, în univers, din­colo de cea a lu­mii de pe Pământ, în care trăim adevărata noas­­tră viaţă. Cei ca­re au trecut prin moar­tea cli­nică şi au descris lu­mea de din­colo vor­besc despre întâlnirea cu o Fiinţă de Lumi­nă, pe care o asi­mi­lează cu Dum­nezeu.
Continue reading “Dumitru Constantin Dulcan despre Dumnezeu”

spritual being 2

Zig Ziglar- Asta este ceea ce dainuie

diamanteBaza vietii spirituale a fost cel mai bine descrisa de Apostolul Pavel. El a notat una dintre cele mai importante dezvaluiri ale lui Dumnezeu: “Si acum raman acestea trei: credinta nadejdea si dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.” (1 Cor. 13, 13) El spune:”Si acum raman” cu alte cuvinte, asta este ceea ce dainuie, asta este ceea ce ramane, asta este ceea ce rezista.

Pietrele nestemate sunt nepretuite pentru ca rezista, pentru ca au aceasta calitate de a dainui, de a ramane. Nestematele spiritului -credinta, nadejdea si dragostea – sunt nepretuite pentru ca au calitatea de a dainui. Aceste 3 elemente confera acele trasaturi de caracter care inseamna rezistenta si dainuire si care in viata omului stau la baza acelei reusite ce poate fi atinsa.

Aceste 3 nestemate se refera la o anumita atitudine. Credinta – este o atitudine. Se refera la incredere, la loialitate.

Nadejdea – adica speranta este o atitudine. Ea descrie, de fapt, speranta sincera, increderea, inspiratia si entuziasmul.
Continue reading “Zig Ziglar- Asta este ceea ce dainuie”

spritual being 2

Ajutati-va copiii sa fie liberi

parinti

Am primit urmatoarele randuri pe mail, si a trebuit sa le impartasesc aici, pentru ca explica foarte frumos relatia dintre parinte si copil, din mai multe puncte de vedere. Osho are intotdeauna o privire ampla asupra multor lucruri, si iata si acum parerea sa despre relatia parinte-copii. Daca aveti indoieli sau vinovatii in privinta indepartarii de parinti, Osho vine acum in ajutor, intarind ideea ca este menirea copiilor sa se distanteze de parinti. Cumva aici el descrie cam ceea ce se intampla in lumea animalelor. Parintii isi cresc puii apoi ii alunga in salbaticie pentru a putea sa se descurce singuri pe baza celor invatate de la parinti. Intr-o zi am vazut pe balconul meu un porumbel mare care isi invata puiul sa zboare. Se tot plimba pe pervazul balconului cu el, iar puiul se vedea ca era tare speriat, la un moment dat, porumbelul mare l-a impins pe cel mic de pe pervaz iar acesta a zburat, chiar bine, pot spune, pana pe urmatorul pervaz. Cam asta e si menirea noastra, sa ne luam zborul, si Osho chiar o spune bine:

“Toți părinții își fac speranțe și prin aceste speranțe își distrug copiii. Trebuie să te eliberezi de părinți. Așa cum într-o zi ieși din pântecul mamei… După 9 luni, copilul își părăsește mama. Oricât de golită s-ar simți ea, copilul trebuie să părăsească trupul ei. Vine și o altă zi în viață, când copilul va părăsi așteptările părinților. De-abia atunci, pentru prima oară, va deveni o ființă cu propriile drepturi, pe propriile picioare. Atunci va deveni cu adevărat liber. Dacă părinții sunt atenți și înțelegători, își vor ajuta copilul să devină liber cât mai repede. Nu-l vor condiționa pentru a-l folosi, ci îl vor ajuta să trăiască în iubire. Așa se va naște o lume nouă, în care oamenii vor munci din iubire. Tâmplarul va munci pentru că iubește lemnul. Profesorul va preda pentru că iubește învățătura. Cizmarul va face pantofi pentru că-și iubește meseria. Dar acum se întâmplă ceva foarte neclar. Cizmarul a devenit chirurg, iar chirurgul a devenit cizmar. Amândoi sunt furioși. Tâmplarul este politician, politicianul este tâmplar. Și ei sunt furioși. Toată existența pare să fie furioasă. Uitați-vă în jur, la fețele oamenilor: unul e mai furios decât altul. Fiecare pare să nu fie acolo unde trebuie. Niciunul nu se simte împlinit, nu-și simte utilitatea, și acest lucru îl obsedează.

Am auzit odată o poveste frumoasă:
Doamna Ginsberg, ajunsă în Rai, îl întreabă pe îngerul de la registratură:
– Spune-mi, aș putea să mă întâlnesc cu cineva care este aici, în Rai?
– Desigur, răspunde îngerul, dacă persoana pe care o căutați se află aici…
– Cum să nu, sunt sigură că e aici. Este vorba de Fecioara Maria.
Îngerul își drese vocea:
– Mda, dumneaei se află în alt sector, dar dacă insistați, pot înainta cererea. Este o doamnă plină de bunătate și poate că va dori să revadă aceste locuri.
Cererea fu înaintă cu încetineala funcționărească obișnuită, iar Fecioara se dovedi, într-adevăr, plină de bunătate. Nu peste multă vreme, doamnei Ginsberg i se făcu onoarea și bucuria de a se afla în prezența Fecioarei. Doamna Ginsberg privi îndelung chipul radiind de lumină care-i stătea înainte, apoi spuse:
– Iertați-mi curiozitatea, dar mi-am dorit mereu să pot pune această întrebare. Cum ați făcut să aveți un fiu atât de minunat, pe care milioane de oameni îl venerează ca pe un dumnezeu?
Fecioara răspunse:
– Doamnă Ginsberg, noi am sperat că va fi doctor…

baietel-tataPărinții întotdeauna speră, iar speranțele lor devin otrăvitoare. Eu vă spun: iubiți-vă copiii și dați-le sentimentul că au fost doriți așa cum sunt. Ei n-au venit pe lume ca să vă îndeplinească vouă dorințele. Dacă vor face un lucru sau altul, nu trebuie să vă zdruncine dragostea pe care le-o purtați. Aceasta este necondiționată. Atunci va apărea o lume complet nouă. Oamenii se vor îndrepta automat spre lucrurile care le plac, își vor găsi calea spre a se împlini.
Doar dacă ești împlinit, dacă ceea ce faci nu este numai o profesie, ci vocația ta, chemarea ta, doar atunci vei putea avea față de părinți sentimente pozitive. În caz contrar, ei sunt cauza existenței tale mizerabile. Nu le poți fi recunoscător și nici nu ai pentru ce. Numai împlinit vei fi recunoscător. Iar împlinirea e posibilă numai dacă nu vei deveni un obiect. Trebuie să devii o persoană. Trebuie să devii o valoare în sine. Destinul tău este să devii un om împlinit.

Tatăl insistă: „Trebuie să mă iubești, sunt tatăl tău”, iar copilul trebuie să se prefacă. De fapt, nu-i obligatoriu să-și iubească nici mama. Este un lucru natural ca mama să aibă un sentiment instinctiv de iubire pentru copilul ei, dar invers nu este neapărat la fel de valabil. Copilul nu-și iubește mama din instinct. Că are nevoie de mamă este altceva, că se folosește de mamă este, iarăși, cu totul altceva. Dar nicio lege a naturii nu spune că trebuie să o iubească. O place pentru că îl ajută, pentru că fără ea nu se poate descurca. Așa că îi este recunoscător și-i poartă respect, ceea ce e normal. Dar iubirea este cu totul altceva.

Iubirea curge în jos, de la mamă la copil, și nu invers. Lucrurile sunt simple: iubirea copilului este pentru el însuși, iar atunci când va crește, va fi pentru copilul lui, nu invers. Gangele curge spre ocean, nu invers, spre izvoare. Mama este izvorul, iar iubirea curge către generația nouă. A o întoarce înapoi este un act forțat, nenatural, nebiologic.
Dar copilul trebuie să se prefacă, pentru că mama spune: „Sunt mama ta, trebuie să mă iubești”. Și atunci ce face copilul? Se preface, și astfel devine politician. Fiecare copil devine un politician încă din leagăn. Când intră mama în cameră, zâmbește ca un veritabil președinte american. Trebuie să zâmbească chiar dacă nu simte bucurie. Deschide gura, își mișcă buzele. Acest lucru îl ajută, e o metodă de supraviețuire. Iubirea e falsă. Și când ai găsit cea mai ieftină și mai mecanică formă de iubire, e greu s-o mai descoperi pe cea ideală, originală, autentică.
Apoi trebuie să-ți iubești surorile, frații, neamurile… fără un motiv anume. De fapt, câți își iubesc sora și pentru ce? Acestea sunt doar idei făcute să țină familia unită.

Tot acest proces de falsificare te aduce la un moment dat în punctul de a te îndrăgosti tot printr-o falsă iubire. Ai uitat ce e iubirea. Te îndrăgostești de culoarea părului cuiva. Ce are asta cu iubirea? După două zile, nici n-o mai vezi. Te îndrăgostești de o formă a ochilor sau a nasului. Dar după luna de miere, toate astea te vor plictisi. Și atunci va trebui să te descurci cumva. Cum? Mințind, înșelând. Spontaneitatea ta e otrăvită, altfel n-ai putea să te îndrăgostești pe bucăți. Iar tu nu vezi decât părțile. Dacă te întreabă cineva de ce iubești o anumită femeie sau un anumit bărbat, vei răspunde: „ Pentru că e atât de frumoasă!” ori „Îmi plac ochii lui, părul, proporțiile corpului” sau mai știu eu ce… Toate astea sunt prostii. Această iubire nu este profundă și nu are valoare. Nu va deveni intimitate deplină. Nu va dura o viață, se va usca foarte repede, pentru că este superficială. Această iubire nu este izvorâtă din inimă, ci doar un fenomen al minții. Poate că arată ca o actriță și de aceea îți place de ea, dar a plăcea nu e totuna cu a iubi. Iubirea este un fenomen diferit, nedefinit, misterios. Continue reading “Ajutati-va copiii sa fie liberi”

spritual being 2

Din intelepciunea parintelui Nicolae Steinhardt

parinte Nicolae Steinhardt
“…Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său.

Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin.

Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie daca nu avem smerenie, va urma a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat.

Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.

Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.

Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor. Continue reading “Din intelepciunea parintelui Nicolae Steinhardt”

spritual being 2

Anthony de Mello – Definitii, schimbare, detasare

karate kidIstoricul nostru se afla in vizita si isi dorea o discutie argumentativa: “Dar nu-i asa ca eforturile noastre au schimbat cursul istoriei?”
“Asa este”, a raspuns Invatatul.
“Si toata stradaniile noastre nu au schimbat fata pamantului?”
“Au schimbat-o”, a raspuns Invatatorul.
“Si atunci de ce inveti oamenii ca toate eforturile au consecinte minore?”
“Pentru ca si atunci cand vantul nu mai bate, frunzele tot cad”.
Morala: Cum totul in jurul meu se schimba, moare, schimbarea stapaneste totul, creeaza, dizolva, recreeaza. Pentru ca si in aburul mortii, viata persista, si in cel mai mare neadevar exista adevar, in intunericul cel mai adanc exista lumina. “- Mahatma Gandhi

Definitii
Inteleptul era fascinat de inventii moderne. Nu-si putea opri uimirea cand a vazut un calculator de buzunar.
Apoi si-a spus parerea: “Multi oameni par sa aiba deja aceste calculatoare de buzunar, dar nimic din buzunarele lor nu merita a fi calculat.” Apoi a fost intrebat ce isi invata el discipolii.
“Ii invat sa-si reordoneze prioritatile. Mai intai sa aiba bani si apoi sa-i calculeze. Mai intai sa ai experienta si apoi sa o definesti.”
Morala: “Societatea noastra si-a perfectat mijloacele, dar mai putin scopurile”. Einstein

Demonstratie
“Exista Dumnezeu?” intreaba Inteleptul intr-o zi. “Da”, raspund discipolii in cor. “Gresit”, spune Inteleptul.
“Nu”, raspund discipolii.“Din nou gresit”. “Atunci care este raspunsul?” intreaba discipolii.
“Nu este niciun raspuns”.
“De ce?” “Pentru ca nu este nicio intrebare.”
Mai tarziu el explica: “Daca nu poti sa spui nimic despre el, pentru ca este mai presus de cuvinte si ganduri, atunci cum poti intreba ceva despre el?”
Morala: O persoana care il cauta disperata pe Dumnezeu este ca un peste care cauta apa.
Continue reading “Anthony de Mello – Definitii, schimbare, detasare”