Dr. Victor Frankl a fost profesor de neurologie si psihiatrie la Universitatea din Viena, iar cartea sa “Omul in cautarea sensului vietii” a ajuns in lista “celor mai influente 10 carti ale Americii”.
Psihiatru, dar si scriitor, Victor Frankl isi intreaba pacientii care sufera de o multime de necazuri mai mici sau mai mari “Care este motivul pentru care nu te sinucizi?”. Raspunsul ii dadea informatii folositoare in demersul sau terapeutic: pe unii ii tinea dragostea pentru copii, pe altul un talent care asteapta sa fie folosit, pe altul il tin doar niste amintiri.
Metoda folosita de el este logoterapia sau analiza existentiala. Aparand in acelasi context geografic, era imposibil ca munca sa sa nu fie comparata cu a lui Freud. Freud considera ca radacina nevrozelor este in cauze conflictuale inconstiente. Frankl distinge mai multe tipuri de nevroze, unele cauzate de lipsa sensului si responsabilitatii in viata. Freud accentueaza frustrarea din viata sexuala, Frankl frustrarea “vointei de sens”.
Autorul a redactat cartea in 9 zile si a hotarat initial sa o publice anonim, insa a cedat in ultima clipa, la insistentele prietenilor. A scris mai multe carti in viata sa, dar aceasta, pe care nu a avut nicio clipa intentia sa il faca celebru, a avut cel mai mare succes. Iata ce are de spus despre aceasta: “Nu tintiti spre succes, caci cu cat mai mult il doriti si cu cat faceti din el un scop, cu atat mai mult il veti rata. Caci succesul, asemenea fericirii, nu poate fi urmarit; el trebuie sa urmeze, si chiar numai asa se si intampla, ca un efect secundar neintentionat, din acea dedicatie a omului fata de o cauza mai mare decat el insusi, sau ca un produs secundar al daruirii de sine catre o alta persoana. Fericirea trebue sa vina de la sine- si aceasta este valabil si pentru succes: trebuie sa il lasi sa se produca tocmai nepurtandu-i de grija. (Vreau sa ascultati ce anume va porunceste constiinta sa faceti si sa duceti la bun sfarsit lucrul acela, pe cat de bine va sta in putinta. Atunci cand veti apuca ziua cand veti vedea ca, pe termen lung- repet: pe termen lung!- succesul va va urma tocmai pentru ca ati uitat sa va ganditi la el.”
Cartea este istoria privita dinauntru a unui lagar de concentrare, povestita de unul carea trait Holocaustul si i-a supravietuit. De aceea, titlul ei initial era “Experientele unui psiholog in lagarul de concentrare”. In lagar are ocazia sa traiasca cele mai groaznice, dar si interesante experiente, interesante daca le priveste retrospectiv. A ajuns sa probeze vorbele lui Dostoievski, ca “omul este o fiinta care se poate obisnui cu orice”.
“In ciuda primitivitati fizice si sufletesti silite din lagar, era posibil totusi ca viata spirituala sa se adanceasca. Oamenii mai sensibili, care fusesera obisnuiti cu o viata intelectuala bogata probabil ca au suferit mult (adesea aveau si o constitutie fizica mai slaba), dar pagubele produse asupra fiintei lor launtrice au fost mai mici. Acestia erau in stare sa se retraga din ambianta teribila din jurul lor, intr-o viata launtrica plina de bogatie, o viata a libertatii spirituale. Numai astfel se poate explica aparentul paradox ca unii detinuti avand o constitutie mai putin robusta pareau adeseori ca fac fata mai bine vietii de lagar decat cei mai robusti.”
“Dragostea-i ultimul si cel mai inalt tel la care omul poate sa aspire. Atunci am inteles sensul celei mai mari taine pe care poezia, gandirea si credinta umana trebuie sa ne-o impartaseasca: izbavirea omului este prin dragoste si in dragoste. Am inteles ca omul caruia nu i-a mai ramas nimic in lumea asta, poate totusi sa cunoasca fericirea, chiar daca si numai pentru o clipa, contempland persoana iubita.”
Continue reading “Omul in cautarea sensului vietii”