Libertatea este un fenomen tridimensional. Prima este libertatea fizica si de-a lungul istoriei aceasta a fost incalcata flagrant, a existat sclavagism, dreptul unui barbat asupra vietii femeii (in China), din fericire insa, sunt tot mai putine lanturi, la propriu si la figurat, care sa ingradeasca trupurile. A doua dimensiune este libertatea psihica, religia, societatea sunt lucruri care conditioneaza mintea si aceasta se intampla inca din copilarie. Libertatea psihica se manifesta atunci cand parintii ajuta copiii sa creasca pentru a avea mai multa constiinta, alegeri, prospetime, cand parinti le vor spune copiilor lor: “Adevarul tau personal, descoperirea ta proprie te vor elibera; nimic altceva nu poata face acest lucru pentru tine”. Daca unui copil i se permite sa caute singur, sa experimenteze si sa analizeze folosindu-si propria inteligenta si nu sa preia credintele deja formate ale parintilor, el va avea libertate psihica.
Adevarul nu poate fi imprumutat sau studiat din carti, doar inteligenta fiecaruia il poate stabili.
Cea de a treia dimensiune a libertatii este credinta ca tu nu esti trupul tau, nu esti mintea ta ci esti constiinta ta: aceata este libertatea spirituala, care te separa de trup si minte, care iti sunt si ele folositoare, dar doar pentru a ajunge la convingerea si adevarul ca suntem constiinta.
Culmea este ca noi ne nastem cu libertate, ca sa o pierdem pe parcurs in ideea in care aspiram spre mai sus, mai bine si ne indepartam de noi, acceptam dependenta de oameni si lucruri, ii lasam pe altii sa aiba responsabilitati pentru noi, sa hotarasca ce este bine si ce nu si ii acceptam ca formatori de opinie. “Deci cine este gata sa accepte responsabilitatea de a fi el insusi, cu toate frumusetile, amaraciunile, bucuriile si agoniile, poate fi liber. Traieste viata in toata agonia si extazul sau-amanndoua sunt ale tale. Si adu-ti aminte mereu: extazul nu poate trai fara agonie, viata nu poate trai fara moarte si bucuria nu poate exista fara tristete”.