Frank Bettger despre vanzari si nu numai

expert in vanzari“Cred ca nimeni nu este facut sa fie agent de vanzari -sau orice altceva. Cred ca noi trebuie sa ne modelam ca sa devenim ceea ce vrem sa fim.
Ben Franklin spunea ca numai cativa oameni ajung la batranete, si chiar mai putini ajung sa aiba succes daca nu se scoala devreme. Asa ca mi-am pus ceasul sa sune cu o ora si jumatate mai devreme dimineata. Am folosit o ora din acel timp ca sa citesc si sa invat. Desigur, am descoperit curand ca incepusem sa ma culc mai devreme, dar acest program a fost minunat pentru mine.
Cei mai multi oameni de succes pe care i-am intalnit sunt absolut nemilosi cu timpul lor. De exemplu Lawrence Doolin, unul din directorii companiei de asigurari Fidelity din Philadelphia, mi-a povestit zilele trecute o experienta pe care a avut-o recent. Larry l-a sunat intr-o seara pe Richard Campbell, managerul lor din Altoona, Pennsylvania, si i-a spus: “Dick, saptamana viitoare plec in vest ca sa vizitez cateva din agentiile noastre. Luni voi fi in Harrisburg. Marti as vrea sa petrecem ziua impreuna, in Altoona.
Dick i-a raspuns “Larry, abia astept sa te vad, dar imi este imposibil sa ma intalnesc cu tine mai devreme de vineri dupa-amiaza.
Vinerea urmatoare cand cei doi barbati au mers sa ia masa de pranz, larry a inceput: “Ai fost plecat Dick?”
Nu, i-a spus Dick. Am fost in oras toata saptamana.”
Surprins, Larry l-a intrebat “Vrei sa spui ca marti erai in Altoona?”
“Da”, a zambit Dick.
Cu un ton de repros, Larry i-a spus: “Dick, iti dai seama ce m-ai pus sa fac? M-ai facut sa ma intorc aici tocmai din Cincinnati! In seara asta trebuie sa ma intorc acolo si apoi sa plec la Detroit.”
Atunci Dick Campbell i-a explicat: “Asculta Larry, inainte sa imi telefonezi, am stat vineri dimineata 5 ore sa imi planific toata saptamana. Marti era una dintre zilele cele mai incarcate. Aranjasem cele mai multe intalniri. Daca petreceam ziua cu tine, mi-as fi perturbat tot programul de lucru din saptamana respectiva. Te rog sa nu te simti jignit, Larry Chiar daca m-ar fi sunat E.A.Roberts, presedintele companiei, as fi facut la fel. Tot succesul pe care l-am avut in acest domeniu se datoreaza faptului ca nu permit nici unui lucru si nici unei persoane sa intervina in programul de lucru pe care il pregatesc in fiecare vineri.”
Larry Doolin mi-a spus: “Frank, cand am auzit acest lucru, am fost socat. Dar nu mi-am permis sa ma infurii. Am realizat imediat ca acesta era adevaratul secret al ascensiunii fenomenale a lui Dick Campbell.”
Larry mi-a spus ca, urcandu-se in tren in seara aceea, a simtit ca il cuprinde un nou val de entuziasm. Din acel moment, a povestit mereu aceasta intamplare agentilor de vanzari din toata tara.”

Mai tarziu autorul povesteste cum si-a petrecut o vara intr-o statiune frumoasa, unde o scriitoare pe care o cunostea- Mary Roberts Rinehart -autoare a peste 50 de romane, ce se afla printre cei mai bine platiti scriitori din America, avea acolo casa de vara. Povestea ei este urmatoarea: in urma unei crize financiare a pierdut totul, si ajungand la disperare, din cauza datoriilor, a luat decizia sa castige bani scriind. Atunci, avand un program incarcat, 3 copii si un sot, si-a planificat fiecare ora din saptamana in avans. Ea a ajuns sa scrie seara dupa ce culca copiii, sau dimineata, atunci cand sotul era plecat. Expertul nostru in vanzari, Frank Bettger, a intrebat-o daca acest program nu a extenuat-o, dar iata ce a raspuns scriitoarea: “Dimpotriva, a zambit ea. Viata mea a capatat un suflu nou.”
Frank Bettger a fost foarte motivat de aceste cuvinte, asa cum ni se intampla atunci cand intalnim un om de succes, entuziasmat de munca sa, este o inspiratie pentru oricine si un izvor de motivatie. Continue reading “Frank Bettger despre vanzari si nu numai”

Audrey Hepburn, pentru ca meritam!

audrey hepburnEste a treia pe lista celor mai mari legende ale ecranului american (dupa Katherine Hepburn si Bette Davis), dar nu acesta este motivul pentru care a venit in atentia noastra acum. Frumusetea si eleganta ei “altfel” erau insotite si de o intelepciune si un adevar care trebuie rostit si amintit. Pentru ca este universal. Pentru ca a stiut sa puna in cuvinte magicul si misterul vietii.

Si daca cineva crede ca nu poti lua in serios un star de cinema, mai vorbim la sfarsitul lecturii de mai jos:

“Pentru a avea ochi frumosi, cauta frumosul din altii, pentru buze frumoase, spune doar cuvinte blande, iar pentru a avea atitudine, mergi cu credinta ca nu esti niciodata singur”.

“A trai este ca si cum ai colinda printr-un muzeu. Doar mai tarziu realizezi ceea ce ai vazut, te gandesti la asta, cauti explicatii intr-o carte, iti amintesti. Pentru ca nu poti intelege totul din start.”

“Daca trebuie sa fiu sincera, iti spun ca inca mai citesc povesti si le gasesc ca fiind cele mai frumoase.”

“Dragostea nu are nimic de-a face cu ceea ce te astepti sa primesti – doar cu ceea ce te astepti sa oferi – adica totul.”

“Cand inaintezi in varsta iti dai seama ca ai doua maini: una, cu care sa te ajuti pe tine, si cealalta, cu care sa-i ajuti pe ceilalti.”

‘Nu vreau sa fiu singura, vreau sa fiu lasata in pace.”

“Succesul este ca si cum ai sarbatori o aniversare importanta si asteptata si desoperi ca esti exact la fel ca inainte.”

“Poti sa afli mai mult despre o persoana din felul in care el vorbeste despre altii decat din ce vorbesc altii despre el.”

“Bucura-te de zile. De fiecare zi asa cum vine. De oameni, asa cum sunt. Trecutul m-a invatat sa apreciez prezentul si nu vreu sa-l stric ingrijorandu-me de viitor.”

“Adesea am nevoie sa fiu singura. As fi foarte fericita daca as petrece timpul de sambata seara pana luni dimineata singura. Asa imi incarc bateriile.”

“Cand nu mai ai pentru cine sa faci o ceasca de ceai, cand nu mai are nimeni nevoie de tine, atunci cred ca viata s-a terminat. ”

“De ce sa te schimbi? Fiecare persoana are stilul ei. Odata ce l-ai gasit, pastreaza-l.”

“Am decis inca de la o varsta frageda sa accept viata neconditionat. Nu m-am asteptat niciodata ca ea sa face ceva special pentru mine, totusi se pare ca am realizat mult mai mult decat ma asteptam. Majoritatea timpului mi s-au intamplat lucruri fara ca sa le caut eu.”

“Este acea idee minunata si demodata ca altii contreaza mai mult decat tine. Aceasta este morala dupa care am fost crescuta. Deci, altii conteaza mai mult decat tine, asa ca nu mai face o problema din asta, accept-o.”

“Nu ma iau in serios pe mine, dar iau in serios tot ceea ce fac in viata mea.”

“Prietenii adevarati sunt familii pe care poti sa le alegi.” Continue reading “Audrey Hepburn, pentru ca meritam!”

Steve Jobs -un discurs inspirational

discurs inspirationalAm primit prin mail urmatorul discurs al lui Steve Jobs. Pe mine m-a inspirat, si sunt sigura ca poate avea efecte pozitive in mintea oricarui cititor:

Aceasta este transcrierea textului citit de Steve Jobs, CEO al Apple Computer, la 12 iunie 2005, la ceremonia de absolvire a studentilor Universitatii Stanford:

“Sunt onorat sa fiu cu voi astazi, in ziua plecarii voastre de la una dintre cele mai bune universitati din lume. Eu n-am absolvit niciodata facultatea. Adevarul fie spus, acum e momentul in care m-am apropiat cel mai mult de o absolvire. Si vreau sa va spun astazi trei povesti din viata mea. Atat. Nu cuvinte mari. Doar trei povesti.

Prima poveste este despre unirea unor puncte.

Am renuntat la Facultatea Reed dupa doar 6 luni, dar am stat aproape de facultate pentru inca 18 luni inainte sa o parasesc definitiv. De ce am renuntat?

Totul a inceput inainte ca eu sa ma fi nascut. Mama mea biologica era tanara, absolventa necasatorita de liceu, asa ca s-a hotarat sa ma dea spre adoptie. Si a simtit foarte tare nevoia sa ma incredinteze unor absolventi de facultate, asa incat lucrurile pareau stabilite dinainte pentru mine sa fiu adoptat la nastere de un avocat si sotia lui. Numai ca atunci cand am aparut pe lume, ei s-au razgandit si au considerat ca-si doresc o fetita.

Asa ca parintii mei, care erau pe o lista de asteptare, au primit un telefon in mijlocul noptii prin care erau intrebati: “Avem un baietel care poate fi adoptat. Il doriti?”. Au spus “Bineinteles!”. Mama mea biologica a aflat mai tarziu ca mama adoptiva nu absolvise niciodata facultatea si ca tatal meu adoptiv nu absolvise liceul. Asa ca a refuzat sa semneze actele de adoptie. S-a razgandit doar cateva luni mai tarziu, cand parintii mei adoptivi i-au promis ca o sa ma trimita la facultate.

Si, 17 ani mai tarziu, chiar m-au trimis. Dar am ales in mod naiv o facultate care era aproape la fel de scumpa ca si Stanford si toate economiile parintilor mei s-au evaporat pe plata studiilor mele. Dupa 6 luni, n-am mai vazut valoare in acele studii. N-aveam nicio idee despre ce sa fac cu viata mea si nicio idee despre cum m-ar putea ajuta facultatea in viata. Si m-am vazut la facultate, cheltuind toti banii pe care parintii mei ii stransesera in toata viata lor. Asa ca m-am hotarat sa renunt si sa am incredere ca pana la urma toate lucrurile se vor dovedi a fi ok. Eram cam speriat la acea vreme, dar privind inapoi imi dau seama ca a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat in toata viata mea. Minutul in care am renuntat m-a ajutat sa nu mai merg la cursurile care nu ma interesau si sa merg la cele care mi se pareau utile.

N-a fost chiar totul romantic. N-aveam o camera in care sa dorm, asa ca dormeam pe podeaua camerelor prietenilor. Am returnat sticle de Cola pentru cei 5 centi pe care ii primeai inapoi pentru returnarea unei sticle. Si am mers in fiecare duminica seara cei 7 kilometri pana in partea cealalta a orasului, doar pentru a beneficia de o masa gratuita la Templul Hare Krishna. Mi-a placut la nebunie. Si toate lucrurile acelea care mi-au starnit curiozitatea si intuitia s-au dovedit a fi nepretuite in viitor. Sa va dau un exemplu.

Facultatea Reed avea la acea vreme cel mai bun curs de caligrafie din SUA. In tot campusul, orice poster, orice titlu si orice indicator erau superb caligrafiate. Pentru ca renuntasem si nu mai eram obligat sa merg la cursurile normale, am decis sa merg la cursul de caligrafie si sa invat cum sa scriu frumos. Am invatat despre tipurile de fonturi, despre varierea cantitatii de spatiu dintre mai multe combinatii de litere, despre ce face caligrafia sa fie o arta. Era frumos, demn de tinut minte, subtil artistic intr-un mod in care stiinta nu poate explica. Si am gasit acest lucru fascinant.

Bineinteles ca, la acea vreme, cursul in sine nu avea niciun fel de aplicatie practica in viata mea. Dar 10 ani mai tarziu, cand am dezvoltat primul Machintosh, mi-am amintit toate acele lucruri. Si le-am integrat in Mac. A fost primul computer care a folosit fonturi extraordinare. Daca n-as fi renuntat la celelalte cursuri si daca nu as fi avut astfel timp sa merg la cursul de caligrafie, Mac-ul n-ar fi avut niciodata mai multe tipuri de fonturi si un scris atat de bine proportionat. Si din moment ce Windows doar a copiat Mac-ul, e foarte probabil ca niciun fel de computer sa nu fi avut astfel de fonturi. Daca n-as fi renuntat, n-as fi facut niciodata cursul de caligrafie, poate computerele personale n-ar fi avut fonturi atat de frumoase ca acum. Bineinteles ca la acel moment, tanar fiind, era imposibil sa unesc punctele. Dar cativa ani mai tarziu, imaginea a fost cu mult mai clara.

Asa ca, nu poti uni punctele daca privesti in viitor. Poti sa le unesti doar daca te uiti inapoi in viata ta. Asa ca trebuie doar sa ai incredere ca punctele se vor uni cumva in viitor. Trebuie sa ai incredere in ceva – instinctul tau, destinul tau, viata ta, karma, orice altceva. Abordarea asta nu m-a lasat niciodata balta si a facut diferenta in toata viata mea.

A doua poveste este despre dragoste si pierderi.

Am fost norocos sa aflu ce imi place sa fac tanar fiind. Woz (Steve Wozniak) si cu mine am inceput povestea Apple in garajul parintilor mei cand aveam 20 de ani. Am muncit din greu si in 10 ani Apple a ajuns sa creasca de la un garaj in care munceam noi doi la o companie care valora 2 miliarde de dolari si avea 4.000 de angajati. Tocmai ne lansasem cea mai noua creatie (computerul Machintosh), iar eu tocmai implineam 30 de ani. Apoi am fost concediat. Cum poti fi concediat de la o companie pe care tu ai infiintat-o? Ei bine, pe masura ce Apple a crescut, am angajat pe cineva, despre care credeam ca are talentul sa conduca Apple alaturi de mine, iar pentru primul an lucrurile au mers bine. Apoi viziunile noastre despre viitor au inceput sa fi divergente, asa ca el a pus piciorul in prag. Si atunci cand a facut-o, Consiliul nostru Director a stat alaturi de el. Asa ca, la 30 de ani, am fost dat afara de la Apple. Si a fost o poveste publica. Singurul lucru care contase in toata viata mea de adult se dusese pe apa sambetei. Si eu eram devastat.

Cateva luni n-am stiut ce sa fac. Am aflat ca dezamagisem o intreaga generatie de antreprenori, ca scapasem bastonul de maresal tocmai atunci cand eram foarte aproape sa-l primesc. M-am intalnit cu David Packard si Bob Noycesi, am incercat sa ma scuz pentru ca o dadusem in bara atat de urat. Eram un esec public si toate gandurile mele imi spuneam sa fug din Vale ([n.r.] Sillicon Valley). Dar, incet-incet, a inceput sa ma cuprinda un nou gand. Inca imi placea ce fac. Si intamplarea de la Apple nu schimbase lucrurile foarte mult. Eram respins, dar eram inca indragostit. Asa ca am decis sa o iau de la capat.

N-am vazut atunci, dar s-a dovedit ca a fi concediat de la Apple a fost cel mai bun lucru care mi se putea intampla. Povara pe care o porti atunci cand ai succes a fost inlocuita cu usurarea pe care o simti cand o iei din nou de la capat, mai putin sigur de ce o sa ti se intample. M-am eliberat de stres si am avut astfel sansa sa intru intr-una dintre cele mai creative perioade din viata mea.

In timpul urmatorilor cinci ani, am pornit o companie numita NeXT, o alta companie numita Pixar si m-am indragostit de o femeie extraordinara, care a devenit sotia mea. Pixar a creat Toy Story si este astazi (in 2005) una dintre cele mai de succes intreprinderi de animatie din lume. Intr-o schimbare remarcabila a sortii, Apple a cumparat NeXT, eu m-am intors la Apple si tehnologia pe care o dezvoltasem la NeXT a stat la baza renasterii Apple. Iar Laurene si cu mine avem o familie frumoasa impreuna.

Sunt foarte sigur ca nimic din toate aceste lucruri nu s-ar fi intamplat, daca n-as fi fost concediat de la Apple. A fost un medicament greu de inghitit, dar cred ca pacientul avea nevoie de el. Uneori viata te loveste in cap cu o caramida. Nu-ti pierde increderea. Sunt convins ca singurul lucru care m-a ajutat sa-mi pastrez directia a fost faptul ca imi placea ce fac. Trebuie sa gasesti lucrurile care-ti plac. Si asta e valabil atat pentru munca ta, cat si pentru partenerul tau de viata. Munca ta o sa-ti umple o parte insemnata din viata si singurul mod in care vei fi cu adevarat satisfacut este sa crezi ca faci o munca extraordinara. Si singurul mod in care poti face o munca extraordinara este sa-ti placa ce faci. Daca n-ai reusit inca, continua cautarea. Nu te multumi cu putin. Asa cum e si cu partenerul de viata, vei sti atunci cand l-ai intalnit. Si, la fel ca in orice alta relatie extraordinara, lucrurile vor merge din ce in ce mai bine pe masura ce trec anii. Asa ca nu te opri din cautare. Nu te multumi cu putin.

A treia poveste este despre moarte.

Cand aveam 17 ani, am citit un text care spunea ceva de genul: “Daca traiesti fiecare zi ca si cum ar fi ultima din viata ta, la un moment dat vei avea dreptate”. Citatul m-a impresionat si de atunci, pentru cei 33 de ani care au trecut, m-am uitat in oglinda in fiecare dimineata si m-am intrebat: “Daca astazi ar fi ultima zi din viata mea, as vrea sa fac ce fac astazi?”. Si atunci cand raspunsul a fost “Nu” pentru mai multe zile la rand, am stiut ca trebuie sa schimb ceva.

Ideea ca in curand o sa mor a fost cea care m-a ajutat sa fac cele mai importante alegeri in viata. Pentru ca aproape orice – toate asteptarile noastre, tot orgoliul, toate fricile referitoare la esec – toate aceste lucruri palesc in fata mortii, lasand afara singurul lucru care este cu adevarat important. Ideea ca o sa mori este cel mai bun mod in care poti evita capcana fricii ca ai ceva de pierdut. Esti deja dezbracat. Si nu exista niciun motiv pentru care sa nu-ti urmezi inima. Continue reading “Steve Jobs -un discurs inspirational”

Echilibru vs. stapanire de sine

roger federer novac djokovicStapanirea de sine inseamna a ascunde raul din tine, ceea ce nu-ti place, lucrurile pe care le constientizezi ca fiind defecte si a arata celorlalti frumusetea. Cea reala sau una construita ca imagine pentru ceilalti. Onorabilitatea, politetea, educatia, moralitatea sunt stapanire de sine.

Interactiunile cu lumea, cu ceilalti oameni te fac sa injuri, te fac invidios, insa tu alegi sa te stapanesti, negi emotiile, impulsurile si te stapanesti!

Emotiile acestea negative stapanite, netraite si nesimilate, cu care nu am facut pace prin acceptare vor continua sa atraga situatii si persoane care le pot activa oricand in noi. Traindu-le insa, dand frau liber emotiilor, le cunoastem, le privim, le acceptam existenta. Odata acceptate ca exista, ele isi pierd din intensitate. Si oricare dintre noi poate a verificat lucrul acesta: cand esti foarte nervos si te opresti pentru o secunda si iti spui ‘ce m-am enervat”, deja vezi ca ti-a mai trecut. In loc sa negi ca te-ai enervat, cum multi o facem, negam ce e vizibil cu ochiul liber si usor de catalogat drept criza de nervi, poti pur si simplu sa recunosti si astfel sa opresti sa creasca in intensitate. Cu cat recunosti mai repede ca traiesti o emotie negativa, cu atat mai usor este sa ii opresti cursul, sa o deturnezi chiar din primele clipe. “Eu sunt bine” repetat in conditiile in care este evident ca ai dificultati nu ajuta atat de mult ca atunci cand recunosti ca ai un obstacol si iti aduni resursele sa il depasesti, ocolesti, anihilezi sau pur si simplu sa amani totul pentru momentul potrivit. Emotiile reprimate lovesc cand te astepti mai putin, atunci cand s-au adunat si dau afara de prea-plin. Continue reading “Echilibru vs. stapanire de sine”

Katherine Hepburn – inspiratie

actrita celebra hollywoodKatharine Hepburn a trait apogeul carierei in ani 50 si 60, perioada in care se considera ca femeile inteligente scad cota de box-office a unui film. In anii aceia Marilyn Monroe era diva ecranului si totusi, desi departe de imaginea traditionala a unui star american, s-a impus si a rezistat ca imagine a unei femei inteligente, actrita talentata (are 4 premii Oscar), persoana neconventionala si fermecatoare. Nascuta intr-o familie de activisti, mama lupta pentru drepturile femeilor in Statele Unite, tatal era medic care se ingrijea de popularizarea metodelor de igiena sexuala, educata in scoli exclusiviste, tanara Katharine a urmat o cariera in cinema, de care s-a simtit atrasa dintr-un motiv mai putin “inalt”, dupa cum singura spunea: ”Cand am inceput sa joc, nu imi doream sa fiu o actrita sau sa invat sa joc. Imi doream sa fiu celebra”. Continue reading “Katherine Hepburn – inspiratie”

Jurnal- Oana Pellea

oana pellea actrita autoarea cartii jurnalSi-a numit “Jurnalul” o intamplare fericita a vietii, care “a aparut din prea plin”. A aparut la Humanitas in 2009, bine primit si bine citit si astazi. O lectura a unui suflet cald si sensibil, care merge pas cu pas catre El. Multe simtiri universale. Eu am recunoscut din mine cateva randuri :

“Incerc sa nu judec pe nimeni si nimic. Dar nu pot scapa de obsesia de a gasi un inteles. Altfel. ce rost ar avea jocul? Niciunul. Iar eu cred ca exista unul.”

“Mi-e foarte dor, foarte dor de frumos si de bun.” Continue reading “Jurnal- Oana Pellea”

Colajul fericirii

angelina jolie si ion barladeanu colaje“Toata viata mea am stat ascuns ca un sarpe, acum am iesit din vizuina” spune Ion Barladeanu la prima expozitie oficiala de colaje. Arta colajului este forma lui de exprimare si a dus-o departe ca si tehnica, inspiratie, dar si geografic, pentru ca a expus la Paris, Basel, Munchen, Leipzig. Fara o educatie formala care probabil ar fi distrus naivitatea si puritatea ce il caracterizeaza, el se exprima asa cum simte, fara limitari impuse de trenduri si ratiuni comerciale: “Sunt autodidact. Am doar şapte clase primare, am mai făcut încă două la o profesională şi… mai am nouă luni de puşcărie în burta mamei.” Continue reading “Colajul fericirii”

Sandra Bullock si echilibrul

sandra-bullock-succes-echilibru portret interviuSandra Bullock, o actrita pe care e dificil sa nu o placi, desi nu arata rau, personalitatea insa ii depaseste calitatile fizice, este cea care straluceste mai tare si te face sa o simti aproape si sa o accepti asa cum este: amuzanta, dezinhibata, cel mai adesea neluandu-se prea mult in serios (lucru rar la Hollywood). A venit in adolescenta din Germania, avea alt fel de a se imbraca, de a se purta, avea accent strain si a devenit astfel tinta rautatilor colegilor de scoala. Mai tarziu isi aminteste de acele zile : “motivul pentru care fac totul sa fiu amabila este ca sunt mult prea obisnuita cu lipsa de bunatate a celorlalti”. Abia cand iti lipseste un lucru, un sentiment, iti dai seama cat de important este el in viata ta. Este modalitatea mai dureroasa de a experimenta, dar reprezinta pasi pe calea normalitatii si echilibrului. Continue reading “Sandra Bullock si echilibrul”

Bette Davis despre succes

bette_davis-succes-interviu-vintage-retro-actrite-filmeBette Davis este o prezenta inconfundabila, a dominat scena filmului timp de 40 de ani, pe vremea cand inca se mai faceau filme de calitate. In acest interviu putem vedea adevarata personalitate a actritei, cat si increderea pe care o exprima prin limbajul corpului, atitudinea si determinarea, dar si motivatia care i-a adus succesul.
De asemena, Bette vorbeste despre industra filmului legendara, cea din timpul carierei sale, si despre cea care a urmat. Daca prima era o industrie magica, bazata pe intuitie, condusa de oameni care stiau sa-si asume riscuri, industria de astazi nu are nimic din acestea, fiind condusa doar de magnati ai companiilor petroliere sau afaceristi bogati. Magia a disparut cu totul, lasand loc business-ului. Filmul a devenit o afacere exploatata din ce in ce mai mult. Continue reading “Bette Davis despre succes”

Julia Roberts crede in alegerile sale

julia-roberts-cariera-actrite-celebritati-motivatie0succesJulia Roberts este un simbol in domeniul cinematografiei, un simbol care a fost verificat si de timp si de calitatea filmelor alese (cu putine exceptii). Mai mult decat datele tehnice, are un zambet care insenineaza, are o nonsalanta care care dezarmeaza si care cucereste din prima clipa.

Cariera
A devenit un star de la primul ei film, “Mystic Pizza”, acum 20 de ani si de atunci si-a construit o cariera bazata pe motivatie proprie, alegeri inteligente, uneori surprinzatoare, dar mereu in acord Continue reading “Julia Roberts crede in alegerile sale”