release

Jung – cele 4 etape ale vietii

jung“Dupa cum imi pot da eu seama, singurul scop al existentei este sa aprinda o licarire de inteles in intunericul de a exista si atat”.
Potrivit lui Carl Jung, ceea ce ii impiedica pe oameni sa devina autonomi, impliniti si pana la urma fericiti este refuzul lor de a se deschide la experiente noi, necunoscute si, astfel, potential amenintatoare la adresa sinelui. Jung a creat unele dintre cele mai cunoscute concepte psihologice, incluzand arhetipurile, inconstientul colectiv, complexele si tipologiile de extrovertit vs. introvertit.
Psihologul credea ca sunt 4 arhetipuri, 4 etape prin care trecem in viata.

1 Atletul

Atletul este cea mai putin matura dintre cele 4 etape. Este faza timpurie din viata, cand suntem mai egoisti si tindem sa ne pese mai mult de felul in care aratam decat de spirit. Faza de atlet poate fi narcisista, critica sau chiar ambele. El apreciaza trupul mai mult decat mintea sau inima. Continue reading “Jung – cele 4 etape ale vietii”

release

O curiozitate despre psihanaliza

citat lao tzuO jurnalista americana a realizat o ancheta in randul pacientilor unor psihanalisti, care-si incheiasera terapia cu multi ani in urma.

“Jurnalista voia sa afle daca modificarile pe care le cunoscusera in cursul tratamentului au fost de durata si ce anume le declansase.

A fost foarte surprinsa sa constate ca pacientii isi aminteau mai ales despre felul in care erau primiti de terapeutul lor, de blandetea si de caldura lui!

Cu o vioiciune egala, ei vorbeau despre ambianta incaperii si despre confortul canapelei sau al fotoliului pe care le utilizasera.
Despre interpretarile scanteietoare ale psihanalistului isi aminteau foarte putin…

In psihologie, putem spune ca exista, de asemenea, doua feluri de medicina. Prima este cea pe care o practicam in aceasta lucrare. Ea are drept oniectiv o intelegere a mecanismelor psihologice angrenate in elaborarea personalitatii. Vizeaza descrierea capcanelor de identitate, astfel incat individul sa-si poata continua evolutia pana la a simti un sentiment de mare fericire.

Cealalta medicina psihologica nu are nimic de-a face cu psihologia propriu-zisa, dar ea influenteaza puternic starile interioare ale pacientilor nostri. Astfel, cand mi s-a prezentat ocazia, mi-am luat libertatea de a le sfatui pe persoanele foarte depresive sa se plimbe in natura, sau chiar sa faca exercitii de aerobic la sala din cartier. Ideea e ca orice e bun pentru a ne repune in miscare, vitalitatea fizica poate foarte bine sa antreneze vitalitatea psihica.

I-am sfatuit pe alti pacienti sa faca masaj pentru a acompania si a sustine efortul psihoterapeutic. In grupurile mele de la ProductionsCoeur.com incurajez practica mijloacelor de expresie creatoare, deoarece i-am observat pe multi dintre pacientii mei regasindu-si pofta de viata atunci cand participa intr-un cor sau cand fac teatru de amatori.

Pe scurt, mi s-a parut intotdeauna ca, in paalel cu indispensabila intelegere psihologica, trebuie propuse mijloace pe care le-am putea califica drept instrumente de exprimare si de expansiune. Continue reading “O curiozitate despre psihanaliza”

release

Comunicarea compasiunii

Comunicare iubire
Am vorbit in articolele anterioare despre frici si despre convingerile ce ne pot sabota relatiile, si urmeaza acum sa exploram pe larg tema comunicarii. Atunci cand suntem pusi in fata unui conflict putem fie sa ne suparam si sa ne inchidem in noi insine sau putem sa ne exprimam in asa fel in cat sa fim auziti, sa acceptam partenerul asa cum e, cu ajutorul compasiunii, astfel incat sa avem o relatie implinita.

Marshall Rosenberg a dezvoltat tema comunicarii non violente, un tip de comunicare ce permite energiei pozitive din tine sa se exprime liber. Oamenii se folosesc de violenta in comunicare din cauza faptului ca ei considera violenta un tip de putere ce ii poate face sa iasa in evidenta, si sa obtina ceea ce si-a propus. Dar oare chiar obtin ceva?

Atunci cand comportamentul nostru inceteaza a mai fi bazat pe egoism, invidie, competitie si are la baza iubirea, intelegerea, acceptarea, compasiunea si grija pentru cei din jur, atunci viata ni se schimba. Atunci cand pornim schimbarea din interior, exteriorul se va schimba. Schimband cuvintele, felul in care comunicam vom genera noi tipuri de comportamente si reactii.

Limbajul nostru reflecta o gandire ancorata in frica, judecata, obligatie, datorie, pedeapsa, recompense si rusine. Dar putem schimba asta.

Scopul comunicarii non violente este de a crea o calitate a relatiilor interumane bazate pe compasiune si empatie.


Cum cerem in asa fel incat sa fim auziti?

1. Observarea starii emotionale
Intr-o situatie care ne deranjeaza, este indicat sa ne concentram asupra sentimentelor ce se ascund in spatele nemultumirii.

2. Observarea nevoii

In situatia conflictuala respectiva exista cu siguranta o nevoie care nu ne este implinita. Care este aceea?

3. Exprimarea nevoii sau a dorintei intr-un mod pasnic, pe un ton cat mai calm si relaxat.

Exemplu: Sotul isi lasa pantofii in drum de fiecare data cand intra in casa.
Cand acest lucru se intampla sunt nervoasa si de aceea rabufnesc si tip la el sa nu si mai lase pantofii in drum.

Dar de aceasta data observ ca sunt suparata pe aceasta tema, analizez nevoia mea de ordine in hol, si imi formulez cererea:

Ia-ti pantofii din drum acum!

Mereu iti lasi pantofii in drum.

“Dragule, sunt suparata ca pantofii tai sunt in drum, si doresc sa pastram ordinea in hol, ai putea sa-i pui tu la loc in dulap?”

Bineinteles este un exemplu banal, dar daca conflictul ar fi, de exemplu, pe tema educatiei copilului, aceasta formulare chiar ar ajuta si mai mult.

Daca ati observat, se pune foarte mult accent pe propria persoana, pe sentimentele si nevoile celui nemultumit. De obicei atunci cand avem o problema toata atentia se indreapta asupra interlocutorului, ca si cum el ar fi vinovat de toate problemele. Chiar daca acesta greseste, focusandu-ne pe persoana noastra, il facem sa se simta mai putin atacat si mai flexibil la schimbare.
Continue reading “Comunicarea compasiunii”

release

Cum pot sabota convingerile relatia de cuplu

dragoste impartasitaVorbeam intr-un articol precedent despre cum fricile si convingerile ne pot afecta mult relatiile. Si cum despre frici am clarificat unele lucruri, ramane sa abordam putin si convingerile pe care le avem despre relatia de cuplu.

De curand am participat la un workshop despre imbunatatirea relatiei de cuplu cu psihologul Luminita Baltaretu. Totul s-a desfasurat intr-un cadru restrans de oameni ce impartaseau aceeasi dorinta: o relatie cat mai implinita. Tot acolo am aflat cum afecteaza elementul yin-yang relatia de cuplu, cum pot fi mai empatica cand vine vorba despre defectele partenerului. Partea cea mai interesanta a fost cea in care fiecare dintre participanti si-a marturisit din convingerile personale, iar acea marturisire m-a facut sa ma simt foarte normala, in sensul ca fiecare are problemele sale. Este natural ca fiecare cuplu sa se confrunte cu probleme si este si mai natural sa invatam sa le rezolvam. Ceea ce voi incerca in continuare. Voi reproduce putin din exercitiile aplicate in cadrul workshopului. Cand vine vorba despre problemele in relatii, o mare parte este cauzata de convingeri, asa ca avem nevoie mai putin de un suport teoretic si mai mult de unul practic si foarte la obiect.

Avem nevoie sa ne acordam cateva momente si sa ne putem cateva intrebari.

Sa incepem prin a analiza felul in care privim barbatul in general. Cum ar trebui el sa fie in relatia cu:
-munca
-prietenia
-viata de cuplu
-sexualitate
-copiii
-bani
-locul lui in societate

Cum ar trebui sa fie femeia in:
-munca
-prietenie
-viata de cuplu
-sexualitate
-copii
-bani
-locul ei in societate

In dreptul fiecarei categorii scriem exact ce gandim despre barbat sau femeie in general.

Exemplu de convingeri: Barbatul va aduce banii in casa, va munci din greu, va fi un prieten bun, va petrece timp cu sotia si va fi un amant bun, se va juca cu copiii si le va cumpara jucarii, in societate va fi respectat.

Femeia va munci acasa, va creste copiii, va fi o buna gospodina si va face pe plac barbatului, va astepta bani de la barbat, si va fi respectata pentru cat de familista este.

Asta poate fi un set de convingeri, iar in acest caz avem o femeie dependenta de partenerul sau. Aceste convingeri vor pune in anumite situatii femeia si ii vor intari barbatului Egoul ca este cel mai puternic in cadrul cuplului. In acest caz femeia este posibil sa aiba parte de o viata nu tocmai usoara in raport cu acel barbat deoarece identitatea ei este legata de barbat si de familie exlusiv.

Daca aceasta femeie isi schimba convingerile, realizand ca si ea poate avea o viata profesionala si ca poate fi respectata pentru mai mult decat partea casnica, ea isi poate recapata increderea in sine.

Nu spun ca este ceva in neregula cu faptul de a fi femeie casnica, doar ca femeia exista si in afara spatiului care i-a fost alocat de catre societate pana acum. Nu sunt doar vorbe feministe, este o realitate. Cu totii existam in afara rolulrilor cu care ne identificam atat de puternic.

De unde apar problemele?

De exemplu daca tu consideri ca barbatul trebuie sa castige mai mult decat tine, sau cel putin egal cu tine, iar el nu castiga, vei suferi. Daca tu consideri ca barbatul trebuie sa participe la cresterea copilului dar el munceste 10 ore pe zi, si nu mai are timp, e posibil ca tu sa suferi.
De altfel orice convingere ai si ea nu iti este indeplinita tu vei suferi. Continue reading “Cum pot sabota convingerile relatia de cuplu”

release

Identificarea fricilor din spatele unui conflict

cearta conflict cupluPentru rezolvarea unui conflict fie cu partenerul de viata, fie cu altcineva care ne pune in dificultate, putem urma urmatorii pasi. Pentru aceasta este necesara o introspectie foarte sincera.

Pasul 1.
Identificarea emotiei

Ganditi-va la un moment in care sunteti in conflict cu cineva-de cele mai multe ori, situatiile conflictuale sunt recurente.
Sa incercam in continuare sa enumeram elementele care conditioneaza acest comportament repetitiv de vreme ce suntem in conflict cu cineva, cu siguranta este in joc o anumita emotie. Ea poate veni din zona tristetii, a furiei, a depresiei, a disperarii, a suferintei, a durerii, lucru care are prea putina importanta. Aceasta emotie, numita afect in termeni psihologici, va afecteaza, va anima si va tulbura inauntrul fiintei dumneavoastra. Iata-va asadar animat, bulversat si provocat din interior.

Pasul 2
Identificarea nevoii

Daca acceptati acest sentiment puternic fara sa va ganditi si fara sa avwti vreo rezerva, aveti toate sansele sa va dati seama ca in spatele lui se ascunde o asteptare sau o nevoie pe care ati intretinut-o in raport cu situatia de fata si cu personele implicate in conflict. Daca nu ne-am astepta sa ne fie satisfacuta o anumita nevoie, nu am mai resimti nici deceptie sau frustrare, deci nu am mai incerca o emotie atat de puternica.

Nevoia tine de o “rana din trecut”, strict legata de evenimentele anterioare. Aceste evenimente au generat o convingere limitativa despre dumneavoastra insiva, despre lume si despre viata. Emotia, nevoia, rana, evenimentele si convingerea, toate exprima si mascheaza in acelasi timp piatra de temelie a conditionarii, reprezentata de teama. Frica, angoasa, ba chiar teroarea actioneaza ca un gardian al sistemului. Cel mai important lucru este sa intelegem ca temerile noastre sunt cele care ne programeaza comportamentele prin intermediul convingerilor si al nevoilor.

Pasul 3
Incetarea de a mai invinui partenerului

Intrucat niciodata nu cautam in interior si nu lasam Umbra noastra(ansamblul de frici) sa iasa la suprafata, ci dimpotriva, le reprimam, avem tendinta de a da vina pe partenerul de viata sau pe apropiati pentru tot ce nu ne convine.
Putem da vina pe el ca nu ne intelege, ca nu e empatic, ca e egocentric, ca nu ne place personaliatea sa etc.
Iar vis a vis de personalitate:
“Ceea ce numim personalitate reprezinta rezultatul diferitelor conditionari. Fiecare programare care va afecteaza si determina un anumit comportament constitue un sistem complex, pe care il putem numi personalitate secundara. Fiecare dintre aceste personalitati secundare va influenteaza pe rand Eul constient fara sa va dati seama.”

Adica partenerul de viata cel nesuferit, arogant cu personalitatea incompatibila fata de a noastra, nu s-a nascut de fapt asa cum il vedem ci este si el rezultatul fricilor sale, al actiunilor si ranilor din trecut. Continue reading “Identificarea fricilor din spatele unui conflict”

release

Cum gestionam dialogul cu copiii

relatiePredicile si criticele indeparteaza oamenii si trezesc resentimente

Parintii se plang ca dialogurile cu copiii sunt aproape inexistente, copiii nu au rabdare sa asculte, li se pare ca parintii vorbesc prea mult si din cauza aceasta nu au timp de joaca. Ei nu au chef sa se simta criticati, certati. “Un observator atent care aude conversatia dintre un parinte si un copil va remarca, uimit, cat de putin se asculta cei doi unul pe celalalt. Conversatia suna de fapt ca doua monologuri, unul format din critici si instructiuni, celalalt din negatii si pledoarii de aparare. Tragedia unei asemenea comunicari nu sta in lipsa de iubire, ci in lipsa de pricepere.
Limbajul nostru de fiecare zi nu e potrivit pentru comunicarea de adancime cu copiii. Ca sa ajungem la copii si sa ne reducem, ca parinti, frustrarea, trebuie sa invatam un anume fel de a conversa cu ei.”

Sa reactionam la sentimentele copiilor nu la comportamentul lor.

Comunicarea ideala este bazata pe respect si pricepere. Acest lucru inseamna ca trebuie sa avem in minte tot timpul ca prin mesajul trimis trebuie sa mentinem intact respectul fata de copil iar afirmatiile sa contina intelegerea noastra inaintea sfaturilor sau criticilor. Asta inseamna pe scurt sa respectam si sa intelegem inainte de toate.
Atunci cand copilul e suparat, nu avem cum sa aducem argumente logice unei situatii, pentru ca “atunci cand copiii se afla in vartejul unor emotii puternice ei nu mai pot asculta pe nimeni. Nu pot accepta nici sfaturi, nici consolari sau critici constructive. Vor ca noi sa intelegem ce se petrece inauntrul lor, ce simt in acel moment. Mai mult, vor sa fie intelesi fara sa fie nevoie sa ne dezvaluie complet ce traiesc. E ca un joc, in care ei ne arata doar un pic din ceea ce simt. Iar noi trebuie sa ghicim restul.”

Totusi cum putem intelege ce simt copiii? Simplu. Ii ascultam, le acordam atentia, si ne folosim de experientele proprii. Ne imaginam, sau ne punem in locul lor si le vorbim astfel incat sa inteleaga ca sunt ascultati si intelesi. Pe scurt, dam dovada de empatie. Continue reading “Cum gestionam dialogul cu copiii”

release

Virginia Satir despre sanatate

carte virginia satirVirginia Satir este o psihoterapeuta americana, autoare a multor carti despre terapia familiei, este initiatoare a unor teorii ce stau la baza programarii neuro-lingvistice. Prima oara cand am auzit de aceasta autoare a fost din interviurile lui Richard Bandler, care intotdeauna a vorbit cu o mare admiratie despre ea. Iar cine l-a citit pe Bandler (autor a multor carti de Nlp) stie ca el isi exprima rareori admiratia fata de cineva, mai ales cineva din acest domeniu (al psihologie)i. Asa ca mi-am zis ca trebuie sa fie o autoare tare buna.
Aceasta carte “Arta de a fauri oameni”, este intr-adevar utila, si practica, in sensul ca toate capitolele sunt la obiect, sunt usor de inteles si chiar folosesc…cam oricui. Desi subtitul este “Psihologia familiei”, nu trebuie sa fii preocupat neaparat de aceasta ca sa citesti aceasta carte. Mai jos am extras un fragment in care Virginia Satir vorbeste despre sanatate, pentru ca este interesant sa vedem cum vede un psihoterapeut acest aspect:

“Pe masura ce aflam mai multe despre propria noastra persoana, imbunatatirea si intretinerea starii de sanatate devin esentiale. Pentru a crea cel mai bun scenariu posibil pentru o sanatate si o stare de bine totale, trebuie:

1. Sa ii acordam corpului ingrijire, atentie, exercitii si iubire.

2. Sa ne dezvoltam intelectul invatand cum anume se invata si inconjurandu-ne cu idei, carti si activitati stimulatoare, cu experiente din care sa putem invata, cu oportunitati de a intra in dialog cu altii.

3. Sa ne dam voie sa ne imprietenim atat de tare cu sentimentele noastre, incat acestea sa actioneze pentru noi si nu impotriva noastra.

4. Sa ne dezvoltam simturile, sa ne invatam cum sa le ingrijim, sa le percepem si sa folosim ca pe niste cai vitale pentru a aduce lucrurile in interiorul nostru.

5. Sa dezvoltam modalitati armonioase de a rezolva problemele si conflictele care sa promoveze dezvoltarea, sa construim relatii congruente si sanatoase. Continue reading “Virginia Satir despre sanatate”

release

Cele 10 principii ale manipularii maselor

persuasiuneIntregul sistem educational si de pregatire profesionala este un filtru extrem de elaborat vare pur si simplu elimina persoanele care sunt prea independente si care sunt capabile sa gandesca si care nu stiu cum sa accepte obedienta, pentru ca sunt o amenintare la adreda oricarei institutii statale – Noam Chomsky.
Absolventior de limba engleza le este cunoscut din facultate, dar si ceilalti il pot cunoaste si descoperi ca lingvist, informatician, filosof si activist.

“Reclama publicitara exista pentru un scop anume: de a transforma oamenii in creaturi a caror unica grija in viata este sa goleasca cinci carti de credit si sa nu acorde atentie la ce se intampla in lume,lasandu-i pe indivizii bogati si puternici sa face ce doresc.”.

1. Distragerea atentiei
Metoda principala de manipulare a societatii este distragerea atentiei oamenilor de la problemele importante si solutiile acestora, luate de cercurile economice si politice aflate la conducere, prin umplerea permanenta a spatiului de informare cu mesaje lipsite de importanta sau cu foarte putina. Aceasta tactica se dovedeste a fi foarte utila atunci cand nu vrei ca cetatenii sa afle informatii importante din domeniul stiintei, economiei, psihologiei, neurobiologiei si ciberneticii.
“Distragerea permanenta a atentiei populatiei de la adevaratele probleme sociale, mutand-o la teme fara o reala importanta pentru a se asigura ca oamenii sunt preocupati mereu cu ceva si nu o sa aiba timp pentru a gandi; de pe camp in cusca, ca si celelalte animale.” (citat din cartea “Silent weapons for quiet wars”).

2. Sa creezi probleme, iar mai apoi sa propui solutii

Aceasta metoda se mai numeste “problema- reactia- solutia”. Se creaza problema, o anumita situatie, miza careia este sa produca o anumita reactie in randul populatiei in asa fel incat sa ceara luarea unor masuri necesare cercurilor aflate la conducere. De exemplu, sa permiti violente intr-un oras sau organizarea unor atentate sangeroase pentru ca populatia sa ceara adoptarea unor legi pentru luarea masurilor de protectie mai aspre si politici care restrictioneaza libertatea cetatenilor.
Ori: sa provoci o criza economica ca sa ii faci pe toti sa accepte incalcarea drepturilor sociale si reducerea serviciilor orasenesti ca un rau necesar.

3. Metoda aplicarii treptate

Pentru a obtine adoptarea unei legi nepopulare este destul sa o infiltrezi treptat, zi de zi, an de an. In acest mod au fost adoptate noi conditii social-economice (neoliberalism) in anii ’80 si ’90 ai secolului trecut.
Reducerea la minimum a functiilor statului, privatizarea, neincrederea, instabilitatea, somajul in masa, salariile care nu mai pot asigura o viata decent. Daca toate astea s-ar intampla in acelasi timp, cel mai probabil, ar duce la revolutie.

4. Amanarea executarii

O alta metoda de a adopta o solutie nepopulara este sa prezinti o problema marunta ca pe ceva “dureros si necesar” si sa obtii la acel moment acceptul cetatenilor pentru a o rezolva in viitor. Este mult mai simplu sa accepti niste sacrificii pentru viitor, decat pentru prezent.
In primul rand, pentru ca asta nu se va intampla imediat. In al doilea, din cauza ca poporul e predispus sa aiba sperante naive ca “maine totul se va schimba in bine” si ca acele sacrificii care ii sunt cerute in prezent vor putea fi evitate. Asta le da cetatenilor mai multa vreme pentru a se obisnui cu schimbarile si sa le accepte cu calm, cand va veni timpul.

5. Sa te comporti cu poporul la fel cum te-ai comporta cu niste copii mici

In majoritatea discursurilor propagandistice care erau destinate unui public larg se folosesc niste argument, personaje, cuvinte si o intonatie de parca ar fi vorba de copii de varsta scolara cu retinere in dezvoltare, ori persoane cu handicap mental.
Cand cineva incearca sa induca in eroare o persoana, acesta foloseste formulari infantile in discurs. Cu cat mai intens incearca, cu atat mai multe expresii foloseste. De ce? Daca cineva se adreseaza altcuiva ca si acum acela are 12 ani sau mai putin, prin prisma influentarii, in raspunsul si reactiile acelei persoane, cu un grad inalt de probabilitate, va lipsi critica, ceea ce este caracteristic pentru copii pana la varsta de 12 ani.

6. Sa pui accent pe emotii intr-o masura mai mare decat pe gandire

Actionarea asupra emotiilor reprezinta o metoda clasica, orientate spre a bloca capacitatea oamenilor de a analiza rational si ca rezultat capacitatea de a intelege critic ceea ce se intampla. Pe de alta parte, folosirea factorului emotional permite deschiderea usii spre subconstient pentru a infiltra ganduri, dorinte, fobii, temeri, constrangeri ori modele stabile de comportament.

7. Tinerea oamenilor in necunostinta de cauza prin cultivarea mediocritatii

Sa ajungi la rezultatul in care oamenii devin inapti de a intelege metodele si tacticile pe care le aplici ca sa ii influentezi si sa ii subordonezi vointei tale. Calitatea invatamantului oferit claselor inferioare ale societatii trebuie sa fie cat mai mediocru si mai sarac, pentru ca limita dintre paturile inferioare si cele superioare sa ramana la nivelul la care nu va putea fi trecut de primele. Continue reading “Cele 10 principii ale manipularii maselor”

release

Importanta sensului in viata

alpinistiDesi doar o mica parte dintre cei care incearca sa urce pe culmile realizarilor omenesti ajung in apropierea varfului, e necesar sa existe o multime de cataratori. In caz contrar, varful ar fi in pericol de a nu mai fi escaladat de nimeni. Multimea oamenilor rataciti si uitati nu a trait fara rost, cata vreme a facut efortul de a urca.

Fiinta omeneasca pare a avea nevoie de sens. A trai fara sens, scop, valori sau idealuri presupune o suferinta considerabila. O forma grava a acestei suferinte poate conduce la hotararea de a-ti pune capat vietii. –Irvin Yalom

C.G. Jung: lipsa de sens inhiba implinirea vietii si de aceea e echivalenta maladiei. El scria: absenta sensului in viata joaca un rol crucial in etiologia nevrozei. O nevroza trebuie inteleasa in ultima instanta ca o suferinta a sufletului care nu si-a descoperit sensul…Cam o treime din cazurile mele nu sufera de nici o nevroza care sa poata fi tratata clinic, ci de o lipsa de sens si scop in viata.
Benjamin Wolman defineste nevroza existentiala: Esecul de a gasi un sens in viata, sentimentul ca nu exista nimic pentru care sa lupti, nimic sa speri…incapacitatea de a gasi un scop sau o directie in viata, sentimentul ca dincolo de transpiratia muncii, nu exista nimic pentru care merita sa aspiri. Continue reading “Importanta sensului in viata”

release

Ce sa-ti spui cand vorbesti cu tine – Shad Helmstetter

vocea interioaraAm auzit cu totii in jurul nostru cam ce ar putea oferi viata: multe oportunitati, implinirea visurilor, sansa de a trai fiecare zi cu bucurie si de a avea succes.
Te-ai intrebat vreodata de ce lucrurile nu se petrec asa? De ce pentru unii e muma si pentru unii ciuma? Avem noi totusi control asupra vietii? Si daca da, atunci de ce nu avem ce ne dorim? Ce ne impiedica?
Sunt multe carti care ne ofera raspunsul. Chiar mai multe raspunsuri. Potrivit lor, cu noi toti care le citim ar trebui sa devenim cele mai de succes persoane. Si daca sunt atatea cai spre succes, atat de detaliat descrise si impartite in carti, atunci de ce multi dintre cei care le citesc nu zbat in neputinta?
Am ascultat cu totii discursuri motivationale si ne-am simtit plini de avant doar pentru niste zeci de minute, ca apoi sa ne treaca. Problema nu era cu discursul. Sunt multe carti cu idei care ar trebui sa functioneze si ar putea sa functioneze, insa problema este la noi, la programarea negativa pe care o avem deja. Despre programarea negativa trateaza Shad Helmstetter in “Ce sa-ti spui cand vorbesti cu tine”. Cartea nu a aparut in limba romana, eu am extras ce mi s-a parut important sa transmit mai departe.
Dar de unde provine programarea negativa? In mare parte din discursurile pe care ni le-au tinut parintii. Din incurajarile si dojenirile lor. Vocea pe care copiii o aud in minte este adesea vocea parintilor din copilarie. Amintiti-va de cate ori in viata (mai ales in copilarie) v-au spus parintii ca puteti face ceva. Si de cate ori v-au spus ca nu puteti face ceva? De mult mai multe ori ni s-au spus :nu-uri” decat “da-uri”. Partea ciudata este ca aceasta programare negativa venita de la parinti si apropiati nu a fost cu intentii rele. Dimpotriva, cu scop de a ne proteja adesea. Cu fiecare cuvant care ni s-a spus, cu fiecare an care a trecut programarea noastra s-a intarit. Mai ales ca repetia este in sine un argument convingator. Asa ni s-au creat credintele. Si noi am devenit conform cu credintele noastre.
Ne place sa credem ca avem liber arbitru, insa toate, dar TOATE actiunile noastre sunt conforme cu credintele noastre. In afara situatiilor in care actionam cu pistolul la tampla, dar acestea sunt foarte putine in viata normala.

Si care ar fi solutia? Reprogramarea. Reprogramarea mentala cu o noua imagine, una de succes.

Nimic din toate filosofiile de succes, gen “cum sa faci mai multi bani”, “cum sa fii fericit”, “cum sa ai relatii mai bune cu partenerul”, “cum sa iti gasesti un partener”, deci nimic nu functioneaza pana cand nu faci schimbarea in interior, pentru a schimba si exteriorul. Pentru ca ceea ce ai, sau mai bine zis, ceea ce nu ai sunt o consecinta a ceea ce ai scris in mintea ta.
Ce ne spune literatura motivationala de specialitate:
1. Crezi in tine
2. Seteaza-ti prioritatile
3. Fii responsabil pentru ceea ce faci
4. Creeaza-ti viitorul
5. Concentreaza-te pe ceea ce iti doresti
6. Invata sa vizualizezi rezultatul actiunilor tale
7. Nu lasa pe nimeni sa te controleze
8. Fii creativ
9. Gandeste la scara mare
10. Controleaza-ti stresul
11. Fii agresiv, dar asertiv
12. Gandeste pozitiv
13. Banii sunt buni si vor veni spre tine
14. Fii puternic, dar arata afectiune celor din jur
Toate aceste si multe altele au fost incluse in tone de materiale si nu maculatura, ci carti vandute si citite de multi oameni. O fi crescut cu mult procentul oamenilor fericiti si de succes dupa asimilarea lor? Oare? Pentru ca, fara a fi citit nimic sunt multi care pur si simplu gasesc calea spre succes.
De ce? Pentru ca totul porneste din minte. In ambele cazuri, de la programare, adica de la setul de directiuni, reguli si comenzi inregistrate de la varsta 0 pana in momentul actual care ne dicteaza propria atitudine si comportamentul.
Continue reading “Ce sa-ti spui cand vorbesti cu tine – Shad Helmstetter”

release

Stress-ul: tips & tricks

caine paharUn psiholog ii invata pe cursantii lui despre “ managementul “ stressului. A luat un pahar de apa si s-a plimbat prin sala, in liniste. Toata lumea astepta intrebarea clasica: ” este pe jumatate plin sau pe jumatate gol?”.
La un moment dat s-a oprit, a ridicat paharul si si-a surprins auditorii,: ” Cat de greu este acest pahar cu apa? “.

Mirati, cursantii au dat raspunsuri intre 250 si 500 ml.

Raspunsul psihologului a fost urmatorul: Greutatea absoluta nu conteaza. Conteaza cat timp il vei tine ridicat. Un minut – nici o problema. O ora – o durere de brat . O zi – iti paralizeaza bratul. In fiecare din aceste 3 cazuri greutatea paharului nu se schimba. Se schimba doar timpul … si cu cat e mai lung, cu atat mai greu este. Stresul si grijile din viata sunt asemenea paharului cu apa. Daca te gandesti putin la ele …nu se intampla mare lucru. Daca te gandesti mai mult la ele…incepe sa te doara sufletul. Daca te gandesti tot timpul la ele – iti paralizeaza mintea…nu mai poti sa faci nimic. Continue reading “Stress-ul: tips & tricks”

release

Lucrul cu Umbra- lectura obligatorie

siluetaUmbra este un un termen introdus in psihologie de CG Jung, care desemneaza acea latura din noi insine care se afla in subconstientul nostru personal. Umbra este tot ceea ce ne rusineaza, tot ceea ce dorim sa ascundem, toate dorintele si emotiile care nu se incadreaza in idealul nostru de personalitate. Umbra este inevitabila, asa ca nu ne putem ascunde de ea mereu, ci va iesi la suprafata oricum. Ea este demonul cu care fiecare lupta, in tacere, pe ascuns, cel care acum va face sa dati ochii peste cap cand cititi aceste randuri. Umbra este persoana care ai prefera sa nu fii.
Ea incepe odata cu crearea Ego-ului si va creste pe parcusul vietii odata cu el. Ea este “sacul pe care il taram in spatele nostru. Pana la 20 de ani ne petrecem viata hotarandu-ne ce parti din noi sa punem in acel sac, iar apoi, restul vietii ni-l petrecem incercand sa la scoatem de acolo”- Robert Bly.

Lucrul cu umbra este cheia spre libertate, este ceea ce da drumul strangerii de inima pe care o ai atunci cand iti spui ca totul va fi bine, dar simti cumva ca nu e asa.

Umbra este tot ceea ce incercam sa ascundem si este o parte din noi, insa aceea parte vrea sa iasa la suprafata, ceea ce usureaza lucrurile: ea trebuie doar constientizata si atunci inceteaza de a mai fi toxica.
Ne nastem cu un sistem emotional sanatos, ne iubim pe noi insine si nu ne ascundem adevarata fata pentru ca nu avem inca tendinta de a parea ca suntem mai mult decat suntem. Suntem cine suntem si ne este de ajuns. Apoi invatam de la cei mai mari ca trebuie sa fim altfel decat suntem pentru a fi acceptati in societate si chiar si in familie. In functie de mediul sau de viata si experientele sale, fiecare isi va forma propria conceptie despre ce e bine, ce e rau, despre permis si nepermis, despre comportament care aduce aprecierea celor din jur sau respingere din partea lor. Iar aceasta conformare va aduce multa durere si frustrari pentru ca omul va uita de el insusi tot incercand sa se conformeze judecatii celorlalti. Toate invataturile si toti inteleptii spun sa ne iubim asa cum suntem, sa respectam tot Ceea ce Suntem, pentru ca am fost creati perfecti, deci demni de respectul toturor fara a mai incerca din start.
Jung spunea “Prefer sa fiu intreg, decat bun”. Si multi dintre noi am lasat, am negat Sinele nostru si am incercat sa fim “buni”, doar ca fiecare din jur ne cerea un alt fel de comportament pentru a ne considera “buni”.
Pentru a descoperi tot potentialul nostru trebuie sa facem lumina in noi, sa facem loc de iubire si acceptare. Pentru asta trebuie sa coboram in intuneric si sa il “rezolvam” cu lumina. Cand ne inhibam un sentiment sau un impuls, ne inhibam de asemenea, opusul lui. Daca ne negam uratenia, ne micsoram frumusetea. Daca ne negam frica, ne minimalizam curajul. Daca ne negam lacomia, ne reducem, in acelasi timp, si generozitatea. Si ajungem iarasi la vorbele lui Jung, care prefera sa fie intreg, decat bun. Pentru ca ceea lucrurile cu care nu poti exista nu te lasa sa existi.
De curand a plecat dintre noi Debbie Ford, o mare cautatoare in lumina si intuneric, care a ajutat multe suflete in calatoria lor. Cartea ei cea mai cunoscuta, “Partea intunecata a cautatorilor de lumina” mi-a ajuns in maini cu putin timp inainte de trecerea ei si iata ca acum i-a venit si ei timpul de a fi citita.
Primul ei sfat in lucrul (atentie, lucrul, nu lupta!) cu umbra este iertarea noastra. Reformulat: sa incepem sa ne iertam pe noi insine. Sa incepem sa nu ne mai judecam. Bineinteles ca vor aparea ganduri acuzatoare la adresa noastra, critice si dezaprobatoare. Dar daca pentru fiecare gand critic gandim, alegem unul de apreciere si iubire pentru noi insine, atunci vom lucra pentru echilibrul nostru emotional. Rezultatul va fi incetarea suferintei interioare, atunci vom deveni intregi. Nu buni, ci intregi.
Iertarea presupune ca acceptam defectele noastre, reale sau imaginare, slabiciunile. Acceptam frica noastra ca altii vor descoperi ca nu suntem perfecti, mai mult de atat, ca suntem rai si atat de departe de imaginea pe care incercam sa o afisam in lume. Dar de ce ne este frica mai exact? Ce ascundem? In aceasta carte, Debbie Ford ne da o mana de ajutor si ne arata cateva intrebari pe care ni le putem adresa pentru ascoate la lumina temeri vechi care nu ne lasa sa traim:
1. De ce anume imi este cel mai teama?
2. Ce aspecte din viata mea trebuie sa fie transformate?
3. Ce vreau sa realizez raspunzand la aceste intrebari?
4. De ce anume din mine insumi imi este teama sa nu fie aflat de altcineva?
5. Ce anume imi este cel mai teama ca voi afla despre mine insumi?
6. Care este cea mai mare minciuna pe care mi-am spus-o mie insumi vreodata?
7. Care este cea mai mare minciuna pe care am spus-o vreodata cuiva?
8. Ce ar putea sa ma opreasca de la a actiona asa cum e necesar pentru a-mi transforma viata?

Ce castiga cel care isi scoate la iveala umbra? Libertate!!! Continue reading “Lucrul cu Umbra- lectura obligatorie”

release

Freud despre uitare, greseli de vorbire, superstitie si eroare

Freud carte acte ratateUn titlul atat de lung, in care este vorba despre cartea “Psihopatologia vietii cotidiene” de Sigmund Freud. Prima oara cand am aratat cartea cuiva, a fost cam nedumerita de titlu “psihopatologia…”, prima reactie fiind ca sigur cartea este plina de termeni care si mai care, meniti sa ingreuneze citirea. Si totutsi nu e asa. Dar sa pornim de la titlu, psihopatologia inseamna disciplina care se ocupă cu tulburarile activitatii psihice. Deci tulburarile care apar zilnic, adica uitarea, greselile de vorbire, superstitia si eroarea, Freud analizand ce se intampla in spatele acestor tulburari, adica cauzele adevarate, si ceea ce putem intelege din aceste “greseli”. Cartea contine multe povestioare din care putem trage concluzii precum aceea ca in spatele unui lapsus se ascunde frica de o anumita actiune, sau tulburarea unei persoane, pe care vrea sa o tina la distanta, tocmai prin omiterea unui termen. De exemplu, in momentul in care stau jumatate de ora sa-mi amintesc numele unei foste educatoare, poate insemna ca incerc sa evit tulburarea pe care amintirea numelui ei mi-ar pricinui-o. Poate educatoarea m-a batut atunci cand eram la gradinita, si eu acum incerc sa evit aceste amintiri. In acest fel subsconstientul incearca sa ma protejeze de un eventual pericol care ar putea sa ma tulbure.

Pe scurt, toate aceste erori de gandire sau limbaj, sunt numite acte ratate (citirea gresita, auditia gresita, pronuntia gresita, uitarea sau pierderea de obiecte). “Daca din punctul de vedere al constiintei, aceste fenomene constitue ratari, pentru ca intentia constienta nu duce la rezultatul dorit, din punctul de vedere al inconstientului, aceleasi fenomene pot fi considerate ca reusite. Continuturile inconstiente, scapate pentru o clipa de sub presiunea cenzurii, acced in constient, uneori fara nici o deformare, alteori mai mult sau mai putin incifrate. Freud citeaza ca exemplu pentru prima categorie actul ratat al presedintelui senatului din Viena, care in momentul inaugurarilor a spus: “Declar sedinta inchisa!”, tradandu-si astfel inapetenta pentru activitatile care urmau.” (Vasile Dem. Radulescu)

Din seria de acte ratate (cuprinsul cartii):

-uitarea unor nume proprii
-uitarea unor cuvinte din limbi straine
-uitarea unor nume si grupuri de cuvinte
-amintiri din copilarie si amintiri ecran
-greseli de vorbire
-greseli de lectura si greseli de scriere
-uitarea unor impresii si a unor intentii
-apucarea gresita a unui obiect
-actiuni simptomatice si intamplatoare
-erori
-acte ratate combinate
-determinism -credinta in coincidenta si superstitia -puncte de vedere

Faptul de a pierde o cheie inainte de a te urca in masina ar putea insemna multe lucruri, fie ca nu iti doresti sa pleci in calatorie, fie ca ai o frica subconstienta. De exemplu, unei cunostinte i se recomandase de catre soacra ca in cuplu, el sa fie “locomotiva”, iar acesta a fost teribil de enervat de aceasta remarca, astfel incat inainte sa se urce la volan, a “ratacit” cheia…bineinteles ca in masina trebuia sa fie si soacra, si pana la urma i-a demonstrat ca nu trebuie sa fie neaparat el cel care conduce, in cazul acesta masina. Un alt exemplu de act ratat: zilele trecute nu aveam chef sa plec la sala, si mi-am uitat adidasii acasa, ajungand acolo, am fost pusa in fata situatiei de a trebui sa ma intorc acasa. Acesta este un act ratat, care mi-a scos la iveala dorinta de a sta acasa in loc de a alerga pe banda.

In cartea sa “Psihopatologia vietii cotidiene” Freud povesteste despre o mireasa care a uitat sa mai mearga la ultima proba, pentru rochia de mireasa, iar in momentul in care si-a adus aminte, nu mai putea gasi croitoreasa, in momentul cand scria Freud cartea, femeia era deja divortata. Acest gest al uitarii nu e o coincidenta, el tradand emotiile interioare ale femeii respective. Mai povesteste despre diversi pacienti care, dupa o zi grea de munca, au uitat sa-si intoarca ceasul, tradand indiferenta lor pentru a se trezi a doua zi. Un alt caz este cel al unui barbat care era foarte calculat de obicei, neuitand niciodata sa stinga lumina in biroul sau, cu exceptia unei zile cand a plecat mai devreme, si nevoind ca seful sa afle de plecarea sa, a lasat lumina aprinsa in birou, inconstient, bineinteles. Cel mai frapant lucru mi se pare remarca de a fi atras de anumite carti si filme, sau melodii care contin o anumita tema care ne preocupa. Ascultand versurile unei melodii, si poate si ritmul ei, putem sa ne dam seama de ce ne place. Personal am anazlizat 3 melodii, a mea si altor 2 persoane dragi mie si am descoperit pattern-uri din viata noastra, emotii si actiuni care se regasesc in versurile melodiei, este uimitor, nu as fi crezut niciodata ca pot descoperi atat de multe lucruri inconstiente, in lucruri pe care le facem constient, dar fara a avea o explicatie. Iar pentru cei interesati, aceasta este una din cartile care pot ajuta la descifrarea vietii inconstiente.

De exemplu, in carte, Freud povesteste cum s-a angajat fata de cineva sa-i cumpere un cufar, o cutie frumoasa, pentru ca stia exact magazinul de unde poate sa-l procure. Dar m-ai tarziu, cautand acest magazin, a realizat ca nu il mai gaseste, desi l-a cautat pe toate strazile, ocolind exact straduta unde se afla magazinul. Analizand situatia si-a dat seama ca s-a certat cu o persoana care statea pe strada aceea, si a incercat sa ignore acea persoana cu totul, dar si straduta cu pricina. Este doar un exemplu care arata cum lucreaza subconstientul nostru.

Iata ce crede Freud despre superstitie: “Nu cred ca un eveniment la aparitia caruia viata mea psihica nu are aport ma poate invata ceva despre aspectul viitor al realitatii ceva ce este ascuns, cred insa ca o manifestare neintentionata a propriei mele activitati psihice imi dezvaluie ceva ascuns, ceva ce, la randul sau nu apartine decat vietii mele psihice, cred ce-i drept in coincidenta exterioara (reala), dar nu in hazardul interior (psihic). Superstitiosul, invers: el nu stie nimic despre motivarea actiunilor sale intamplatoare si a actelor sale ratate, el crede ca exista coincidente psihice, de aceea este inclinat sa atribuie hazardului exterior o insemnatate care se va manifesta in evenimentul real, sa vada in hazard un mijloc de exprimare pentru ceva ce afara ii este ascuns. Deosebirile intre omul superstitos si mine sunt 2: in primul rand, el proiecteaza inspre exterior o motivare pe care eu o caut inauntru, in al doilea el interpreteaza coincidenta printr-un incident, iar eu explic printr-un gand. Dar ascunsul la el corespunde inconstientului la mine, si compulsia de a nu lasa coincidenta sa treaca drept coincidenta, ci de a o interpreta, ne este comuna ambilor.” Continue reading “Freud despre uitare, greseli de vorbire, superstitie si eroare”

release

Emotii- tot raul are si partea lui buna

emotiiEmotiile sunt sentimente foarte puternice ce deriva din ego si din absenta iubirii, pe care incearca sa o compenseze.
Emotiile excita si perturba. Opusul lor este starea de calm, de pace interioara, de liniste. Fiind calma si senina, adevarata iubire nu reprezinta o emotie.
Emotia este opusul pacii. Ea este un produs al egoului. De fapt, ea este chiar ego-ul in miscare. Emotia ne orbeste si distorsioneaza perceptia si eficienta procesului de gandire.

Starea de libertate perfecta nu poate exista decat in afara emotiilor.

Dar poti elimina, ocoli, ucide emotiile?
Le poti reprima. Insa o emotie reprimata nu dispare, ci ajunge in partea subconstienta a mintii. Ea va continua sa ramana activa pana cand energia ei va fi recunoscuta, constientizata si apoi disipata.

De ce nu este bine sa reprimam? Emotiile si gandurile reprimate duc la inhibitii si obsesii- bazele unui comportament gresit. Nu-ti reprima niciodata sentimentele. Chiar daca nu ti le satisfaci, nu le manifesti, dar nu le reprima. Constientizeaza-le si apoi elibereaza-te de ele.
O dorinta din trecut ramane o dorinta in momentul prezent, dar subconstienta. In mod similar, o dorinta din prezent va ramane o dorinta si in viitor, de asemenea subconstienta.

O reactie emotionala este un raspuns automat determinat de un comportament din trecut. Ea are la baza un incident din trecut in care omul a simtit o stare de durere sufleteasca sau fizica. Ori de cate ori in prezent se petrece ceva care ii reaminteste omului de incidentul de altadata, acesta reactioneaza ca si cum acest incident s-ar repeta si incearca in mod inconstient sa evite durerea de odinioara. Deci, comportamentul sau prezent este conditionat de trecutul sau neavand nimic de a face cu situatia prezenta. Cu alte cuvinte este un comportament neeficient care nu ii poate furniza o stare de satisfactie. El conduce la nefericire din doua motive: o data pentru ca avem amintirea inconstienta a durerii si apoi este frustrarea generata de incapacitatea de a obtine rezultatul dorit prin actiunea prezenta. Comportamentul reactiv deriva din subjugare si nu este un comportament liber. Continue reading “Emotii- tot raul are si partea lui buna”

release

Cum sa eviti reprimarea emotiilor

respiratieRumi spunea la un moment dat: “Cu fiecare respiratie ai doua alternative, fie te conectezi cu sufletul tau sau te lupti cu indoiala”. Intelegerea acestui principiu iti poate schimba viata.

Sa ne gandim acum la situatiile tensionate, de emotie puternica. Ce facem majoritatea dintre noi? Vorbim cu noi insine si ne spunem “totul e ok, totul va fi bine, este in regula, calmeaza-te acum”. Sau ceva de genul.

O alternativa mult mai naturala si sanatoasa pentru a ne trai altfel, mai calm emotiile, este de a respira.
Nu sa te temperezi, sa iti vorbesti, doar sa respiri. Pentru a avea o comunicare mai buna, o viata sexuala mai buna, pentru a fi mai plin de viata, respira.
Pare banal, dar exista o explicatie!

In Psihologia somatica respiratia este considerata cheia pentru o viata traita cu adevarat. Cand respiri adanc esti prezent in acel moment. Respiratia ne ajuta sa simtim, sa savuram si sa ne conectam cu lumea din jur sau cu Sinele nostru autentic. Atunci cand lasi respiratia sa te “respire”, permiti expresiilor originale si spontane sa se nasca in tine.

Noi ne “luptam cu indoiala” si atunci opunem rezistenta experientelor noi din cauza fricii ca nu le putem stapani. Fizic, atunci cand ne simtim amenintati intr-o situatie, ne tinem respiratia pentru a-i miscora intensitatea.
Fii atent la ce se intampla in corpul tau in acele momente: observa cum ti se intareste diafragma i se incordeaza muschii umerilor. Acelasi lucru se intampla la nivel subtil, atunci cand opunem rezistenta sentimentelor inconfortabile.
Reprimarea este mecanismul inconstient de aparare care blocheaza amintirile si sentimentele care credem ca ne fac rau. Apararea nu se face doar la nivel mental. Pentru a pastra sentimentele la nivel inconstient, implicam si partea fizica, le blocam si la acest nivel. Rezulta astfel tensiuni ale muschilor trapezului, mijlocul spatelui, oftezi mai des, respiri mai scurt, contractii la nivelul plexului solar si diafragmei.

In medicina chineza aceasta are implicatii mai adanci si se numeste Stagnare a Chi-ului la nivelul ficatului. In Tao-ism fiecare organ are un suflet. Spiritul ficatului se numeste Hun. Hun este cel care inglobaza Instincul Vietii. Este sediu creativitatii, cresterii, imaginatiei si dorintei de a trai. Reprimandu-ti energia emtionala se micsoreaza conexiunea cu forta vietii. O respiratia superficiala inseamna mai putin contact cu Sinele.

Ceea ce castigi pe termen scurt reprimand este un momentan sentiment al pacii si o reducere temporara a disconfortului emotional. Doar ca acestea nu vin fara un pret. Mai intai, daca nu le opunem rezistenta, emotiile vin si pleaca. De fapt, odata produse, emotiile nu dureaza in noi decat 90 de secunde. Atunci cand sunt reprimate, ele raman blocate si devin active-pe termen lung la un nivel mai scazut .
Apoi, daca respiratia este cheia care ne permite sa experimentam lucruri uimitoare, respirand mai putin, mai superficial ne indeparteaza de maximul pe care il putem trai. Astfel stagnam in viata.

Inca avem momente in care vrem sa stergem durerile vietii. Insa atunci cand invatam sa le “tratam” cu o respiratie adanca si constienta, avem numai de castigat. Ramanem conectati cu noi insine. Continue reading “Cum sa eviti reprimarea emotiilor”