M-am intalnit de curand cu o veche prietena si imi spunea ca nu este multumita de ea, ca este constienta ca isi doreste prea mult de la ea, dar nu se poate relaxa si accepta asa cum este. Starea ei permanenta interioara este de neliniste ca lucrurile nu ar putea iesi bine sau de panica atunci cand chiar sunt probleme de diferente intre realitate si asteptarile ei de evolutie a situatiilor.
“Nu sunt multumita de mine!”
Dar cine este vocea care rosteste aceste cuvinte? Este criticul nostru interior. Din pacate, unii dintre noi au angajat acest critic pe program full-time si pe perioada nedeterminata. Ar trebui sa-i revizuim activitatea si rolul. Daca ar fi sa privim mai adanc, am vedea ca acest critic intervine odata cu nemultumirea de a nu fi la inaltimea asteptarilor pe care am invatat sa ni le setam sau a asteptarilor pe care am fost invatat/obligati sa ni le setam, adesea in urma comparatiilor cu altii. Deci, totul se rezuma la o lupta a noastra de a fi competitivi, de a nu fi mai prejos decat societatea. Si astfel vrem sa fim la fel de bun orator (pardon, public speaker) ca X, mai interesant decat Y, mai apreciat la job decat Z, mai bine imbracat decat toti, mai amuzant decat majoritatea. La sfarsitul zilei criticul evalueaza si bineinteles observa ca nu ne-am ridicat la inaltimea standardelor impuse (sau autoimpuse). Ce e de facut? Pentru ca seara, inainte de culcare, apare iar vocea interioara care ne face sa ne simtim inutili si neimportanti. Si cine ar putea adormi cu un asemenea discurs? Iar dimineata, iar si iar…
Criticul mai poarta numele si de ego. El este cel care ia controlul mintii si este responsabil de gandurile negative, critice, comparative. Este cel in prezenta caruia apar frustrarile, pentru ca atunci tu esti impotriva celorlalti, ii vezi pe acestia lucrand sa te enerveze pe tine, sa iti diminueze importanta, marindu-si-o pe a lor.
Dar el poate fi redus la tacere, odata recunoscut. El poate fi linistit in prezenta armoniei interioare, a conexiunii ce Sinele nostru.
“Nu este deloc greu sa faci diferenta intre ego si spirit. Atunci cand esti conectat la spiritul tau, simti ca faci parte integranta din viata, iar inima ta se deschide fata de toata lumea. Atunci cand te cramponezi de egoul tau, faci intotdeauna o deosebire intre tine si ceilalti. Adopti o atitudine de genul “eu impotriva tuturor” si iti inchizi inima. O cale foarte usoara de a face diferenta intre spirit si ego consta in a-ti verifica din cand in cand vibratiile. Atunci cand esti conectat la spirit, te simti intotdeauna bine, intr-o stare de spirit pozitiva si plina de iubire. In schimb, atunci cand te afli in sfera de influenta a egoului te simti iritat, critic, deprimat si obosit.
Tot ce exista in acest univers este in ultima instanta vibratie (energie), care poate fi pozitiva, buna, plina de iubire si respect, apreciativa, armonioasa si capabila sa se bucure de viata, sau negativa, distonanta, critica, ostila, vinovata si incapabila sa se bucure de viata (frecventa mintii dominate de ego).” (Sonia Cocquette- Raspunsul este simplu”).
Nu puteam incheia cele spuse despre ego fara a-i da cuvantul si lui Eckhart Tolle, pentru ca si pentru el, punctul de cotitura a fost cand s-a trezit spunandu-si “nu ma mai suport”. Ce nu suporta era egoul, bineinteles si vocea lui.
“Uita de situatiile vietii tale si acorda atentie vietii. Momentele vietii tale exista in timp. Dar viata ta este acum. Intamplarile din viata ta sunt continutul mintii. In schimb, viata ta este reala .” Continue reading “Vocea din mintea ta” →