O jurnalista americana a realizat o ancheta in randul pacientilor unor psihanalisti, care-si incheiasera terapia cu multi ani in urma.
“Jurnalista voia sa afle daca modificarile pe care le cunoscusera in cursul tratamentului au fost de durata si ce anume le declansase.
A fost foarte surprinsa sa constate ca pacientii isi aminteau mai ales despre felul in care erau primiti de terapeutul lor, de blandetea si de caldura lui!
Cu o vioiciune egala, ei vorbeau despre ambianta incaperii si despre confortul canapelei sau al fotoliului pe care le utilizasera.
Despre interpretarile scanteietoare ale psihanalistului isi aminteau foarte putin…
In psihologie, putem spune ca exista, de asemenea, doua feluri de medicina. Prima este cea pe care o practicam in aceasta lucrare. Ea are drept oniectiv o intelegere a mecanismelor psihologice angrenate in elaborarea personalitatii. Vizeaza descrierea capcanelor de identitate, astfel incat individul sa-si poata continua evolutia pana la a simti un sentiment de mare fericire.
Cealalta medicina psihologica nu are nimic de-a face cu psihologia propriu-zisa, dar ea influenteaza puternic starile interioare ale pacientilor nostri. Astfel, cand mi s-a prezentat ocazia, mi-am luat libertatea de a le sfatui pe persoanele foarte depresive sa se plimbe in natura, sau chiar sa faca exercitii de aerobic la sala din cartier. Ideea e ca orice e bun pentru a ne repune in miscare, vitalitatea fizica poate foarte bine sa antreneze vitalitatea psihica.
I-am sfatuit pe alti pacienti sa faca masaj pentru a acompania si a sustine efortul psihoterapeutic. In grupurile mele de la ProductionsCoeur.com incurajez practica mijloacelor de expresie creatoare, deoarece i-am observat pe multi dintre pacientii mei regasindu-si pofta de viata atunci cand participa intr-un cor sau cand fac teatru de amatori.
Pe scurt, mi s-a parut intotdeauna ca, in paalel cu indispensabila intelegere psihologica, trebuie propuse mijloace pe care le-am putea califica drept instrumente de exprimare si de expansiune. Continue reading “O curiozitate despre psihanaliza”
De curand am participat la organizarea unui workshop de dezvoltare personala pe tema atragerii abundentei. Nu a fost lucru usor. In primul rand numarul participantilor a fost mare, aceasta insemnand multe detalii de pus la punct, dar nu voi intra in acest subiect acum. Fiind parte din echipa de organizare, am avut diverse sarcini, asa ca accesul in sala de curs a fost limitat. Dar am avut ceva momente, ce-i drept destul de scurte, in care m-am delectat cu informatia despre abundenta. Totusi seminarul il pot incadra in categoria de dezvoltare personala, pentru ca a fost bazat pe o abundenta pe toate planurile, si expus din mai multe puncte de vedere, holistic as putea spune. Adica ca sa fii bogat inseamna sa fii si sanatos, optimist, pozitiv, deschis spre schimbare. Seminarul a fost unul cu caracter informativ, gratuit, si a tinut doua ore jumatate. Dar eu am fost surprinsa de volumul informatiei, si de calitatea ei. Iar despre entuziasmul si deschiderea spirituala a trainerului
Autorul cartii “Le meilleur médicament, c’est vous!” -“Cel mai bun medicament esti tu!”, Frederic Saldman este medic, de origine franceza, iar prin natura meseriei sale a putut observa importanta psihicului, a stilului de viata atunci cand vine vorba de sanatate. In Franta, acest medic este recunoscut ca specialist in medicina preventiva, iar prin aceasta carte, best seller in tara sa de origine, ne propune o modalitate mai comoda si mai eficace de a ne pastra sanatatea: PREVENTIA.
Pentru rezolvarea unui conflict fie cu partenerul de viata, fie cu altcineva care ne pune in dificultate, putem urma urmatorii pasi. Pentru aceasta este necesara o introspectie foarte sincera.
In urmatoarele randuri vom afla ce importanta au basmele pentru copii, cum ii ajuta la dezvoltarea lor personala, si cum putem sa raspundem mai bine la intrebarile lor:
Atunci cand suntem copii, noi suntem martorii felului in care comunica adultii, si este firesc sa le imitam comportamentul.
Acest fragment este extras din cartea “Curajul de a fi tu insuti” de Jacques Salome si mi s-a parut deosebit de interesant, nu numai pentru cei ce au pierdut pe cineva, ci pentru toata lumea. Din pacate cu totii pierdem pe cineva drag la un moment dat. Iar ceea ce mi s-a parut foarte util este sfatul de a constientiza toata durerea, de a nu refula toate sentimentele ci dimpotriva sa le acceptam, sa le exprimam. Aceasta perioada mai sumbra o cunoastem sub forma doliului, si acesta nu are o semnificatie prea pozitiva in general, dar din acest fragment reiese exact de ce e util sa ne folosim de aceasta perioada.
Virginia Satir este o psihoterapeuta americana, autoare a multor carti despre terapia familiei, este initiatoare a unor teorii ce stau la baza programarii neuro-lingvistice. Prima oara cand am auzit de aceasta autoare a fost din interviurile lui Richard Bandler, care intotdeauna a vorbit cu o mare admiratie despre ea. Iar cine l-a citit pe Bandler (autor a multor carti de Nlp) stie ca el isi exprima rareori admiratia fata de cineva, mai ales cineva din acest domeniu (al psihologie)i. Asa ca mi-am zis ca trebuie sa fie o autoare tare buna.
“How to make friends” este o carte scrisa de Ruth Macconville, destinata, in mod surprinzator, copilor cu varsta intre 9-12 ani. Este structurata in 26 de capitole, avand ilustratii si exercitii pentru copii. O carte destinata profesorilor care sa-i indrume pe cei mici cum sa socializeze si sa-si faca noi prieteni. Acum suntem mari, dar atitudinea fata de ceilalti si capacitatea de a ne mentine prietenii, vin din copilarie. Totusi putem sa ne mai revizuim aceste atitudini, si sa-i invatam si pe cei mici, si de ce nu…sa invatam si noi o data cu ei:
Iata principiile care te ajuta sa gasesti sensul in viata si, astfel, fericirea:
Este cea mai cunoscuta carte a lui Don Miguel Ruiz, om de spirit mexican. “Cele patru legaminte” reprezinta de fapt instrumente ce te pregatesc sa iti gasesti calea catre tine insuti, sa iti pastrezi integritatea, iubirea de sine si pacea interioara.
Un titlul atat de lung, in care este vorba despre cartea “Psihopatologia vietii cotidiene” de Sigmund Freud. Prima oara cand am aratat cartea cuiva, a fost cam nedumerita de titlu “psihopatologia…”, prima reactie fiind ca sigur cartea este plina de termeni care si mai care, meniti sa ingreuneze citirea. Si totutsi nu e asa. Dar sa pornim de la titlu, psihopatologia inseamna disciplina care se ocupă cu tulburarile activitatii psihice. Deci tulburarile care apar zilnic, adica uitarea, greselile de vorbire, superstitia si eroarea, Freud analizand ce se intampla in spatele acestor tulburari, adica cauzele adevarate, si ceea ce putem intelege din aceste “greseli”. Cartea contine multe povestioare din care putem trage concluzii precum aceea ca in spatele unui lapsus se ascunde frica de o anumita actiune, sau tulburarea unei persoane, pe care vrea sa o tina la distanta, tocmai prin omiterea unui termen. De exemplu, in momentul in care stau jumatate de ora sa-mi amintesc numele unei foste educatoare, poate insemna ca incerc sa evit tulburarea pe care amintirea numelui ei mi-ar pricinui-o. Poate educatoarea m-a batut atunci cand eram la gradinita, si eu acum incerc sa evit aceste amintiri. In acest fel subsconstientul incearca sa ma protejeze de un eventual pericol care ar putea sa ma tulbure.