sheep_thank_you_

Sa fii tu insuti sau cum te vrea societatea?

Una dintre problemele cu care se confrunta fiecare fiinta umana este mediul in care vine pe lume. Fiinta lui si intentiile mediului nu sunt orientate in aceeasi directie. Mediul te vrea prost, sclav, ca sa poți fi folosit de cei puternici. Normal ca simti ca ceva nu e in ordine. Vrei sa fii tu insuti.
Lumea noastra nu permite absolut nimanui sa devina ceea ce este in natura lui sa fie. Nu, ea il indeasa pe fiecare intr-o forma, il face folositor, eficient, ascultator, in așa fel, incât sa nu se revolte niciodata, sa nu-si ia destinul in propriile mâini, sa nu-si declare individualitatea, sa fie mereu perfect functional, ca un robot.
Lumea nu vrea fiinte umane, vrea masini eficiente. Cu cât esti mai eficient, cu atât vei fi mai respectat si mai onorat. Asta e problema. Nimeni n-a venit pe lume ca sa fie o masina. Este o umilire si o degradare, este o calcare in picioare a mândriei si demnitatii umane, distrugerea fiintei spirituale si reducerea ei la o entitate mecanica.
Copilul care-si da seama de intentiile societatii, ale parintilor, ale familiei, ale sistemului educational, ale religiei si ale natiunii incepe sa se inchida in sine. Devine defensiv, din teama de a nu fi strivit de o forta uriasa.

El este mic, fragil, vulnerabil, neajutorat, dependent de cei fata de care vrea sa se protejeze. Problema devine cu atât mai grava, cu cât oamenii de care trebuie sa se apere sunt cei care cred ca-l iubesc. Poate ca aceștia nu sunt niste mincinosi. Intentiile lor sunt bune, dar le lipseste constiinta, sunt adormiti. Nici ei nu stiu ca sunt niste marionete in mâinile fortelor oarbe ale societatii, mânata de interese.
Copilul se afla in fata unei dileme. Trebuie sa lupte impotriva celor care il iubesc si pe care crede ca ii iubeste si el. Ce ciudat! Oamenii care spun ca tin la el nu-l iubesc asa cum este. Ei ii spun: „Te iubim, dar numai daca mergi pe drumul nostru, daca devii membru al congregatiei noastre, daca te supui, asa cum noi toti ne supunem”. Daca devii parte a acestui urias mecanism, risti sa traiesti toata viata in interiorul lui… Iar a lupta impotriva lui este fara sens, vei fi strivit. Mai bine te dai batut si inveti sa spui „da”, fie ca vrei, fie ca nu. Iti reprimi „nu”-ul. Continue reading “Sa fii tu insuti sau cum te vrea societatea?”

sheep_thank_you_

Relaxarea – armonia mintii cu corpul

osho-quote-be-don-t-try-to-becomeStresul este sindromul de adaptare pe care omul il realizeaza in urma agresiunilor mediului inconjurator. El presupune incordare, tensiune, lipsa de claritate in evaluarea situatiilor de viata, inclinarea spre abuz al micilor placeri nesanatoase ale vietii.

Antidotul lui este relaxarea – un proces in intregime existential. Ea nu se poate realiza daca tensiunile din planul existential se mentin. Chiar daca doriti acest lucru, el nu se poate realiza. Dorinta de a te relaxa este in intregime absurda. Efortul ca atare este dusmanul relaxarii. A dori sa va relaxati este imposibil – trebuie sa fiti relaxati.
Voi sunteti intr-o stare de relaxare doar atunci cand nu sunteti prezenti. Existenta este echivalenta cu starea de tensiune. Tensiunea izvoraste din dorinta a ceea ce nu este. Tensiunea este legata de viitor.

Cand afirm ca relaxarea este existentiala, vreau sa spun: intelegeti tensiunea, nu faceti nimic in ceea ce o priveste, incercati doar sa o intelegeti. Voi puteti intelege tensiunea, dar nu si relaxarea. Este imposibil sa intelegeti relaxarea.
Voi nu puteti intelege decat tensiunea. Incercati asadar sa observati ce este ea de fapt: natura ei, originea, modurile ei de manifestare si de mentinere.Intelegeti-o in intregime. Imediat ce o intelegeti, urmeaza un moment in care ea dispare. Atunci se produce o relaxare care nu este doar corporala, apare o deschidere a intregii voastre fiinte.
Mintea noastra este de asemenea plina de tensiuni. Iar mintea este tensionata pentru ca ii cream o permanenta stare de confuzie. Aceste stari apar, de exemplu atunci cand ne gandim la sex, deoarece sexul nu apartine domeniului gandirii. Centrul mental nu este facut pentru asa ceva. Pentru aceasta exista centrul sexual. Numai ca actiunea acestui centru o realizati cu mintea. Chiar si dragostea o ganditi in loc sa o simtiti. Centrul afectiv ramane inactiv.

Cu cat omul se civilizeaza mai mult, cu atat centrul intelectual devine mai saturat. Ceilalti centri sunt lasati in paragina, neoperationali.
Acesta este un alt motiv de aparitie a tensiunilor: cand un anumit centru, care ar fi trebuit sa functioneze si care are o anumita energie specifica de consumat, este lasat inactiv. El isi creeaza atunci propriile sale tensiuni. El este sufocat atunci de propria sa energie neconsumata.
Centrul mental este supraincarcat. Ii cerem sa fie sensibil, lucru pe care nu poate sa-l faca. Mentalul nu poate avea sentimente, el are rolul de a gandi. Categoriile gandirii sunt insa cu totul diferite de cele afective; nu numai diferite, ci si diametral opuse. Logica inimii nu este logica mintii.
Daca fiecare centru indeplineste munca pe care trebuie sa o faca, fiinta este relaxata. Mintea nu este singurul centru. Dar pentru ca noi credem ca este, am distrus in intregime tacerea, destinderea, armonia omului cu universul.

Mentalul trebuie sa functioneze. El are insa functiile lui, insa acestea sunt foarte limitate. El este saturat. Sistemul educational nu se preocupa decat de un singur centru. Ati fost educati ca si cum nu aveti decat un singur centru: mentalul – matematic si rational.

Viata nu este numai rationala; dimpotriva: cea mai mare parte a vietii este irationala. Ratiunea este comparabila cu o mica insula luminata in vastul, in sumbrul si misteriosul ocean al irationalului. Si aceasta insula isi are radacinile in oceanul misterului, in imensul ocean al misterului.
Aceast astare de lucru se observa in Occident. Occidentul a surmenat pur si simplu centrul rational, iar acum irationalul isi ia revansa. Ceea ce este anarhic, indisciplinat, rebel, ilogic erupe acum in muzica, in pictura sau in oricare alt domeniu. Irationalul isi ia revansa, restabilind ordinea. Ratiunea nu este totul. Cand este considerata astfel, intreaga cultura devine o sursa de tensiune.

Corpul este tensionat pentru ca nu il locuiti; mintea voastra este tensionata pentru ca este prea incarcata.
Fiinta voastra spirituala, dimpotriva, nu este niciodata tensionata. Faptul ca va impart in corp, metal si fiinta superioara are un caracter pur metodic. In realitate voi nu sunteti divizati, aceste frontiere nu exista, diviziunea este utila doar pentru o mai buna intelegere.

Taramul spiritual este liber de orice tensiune, insa voi nu sunteti in contact cu el. Celui care nu este in contact nici macar cu propriul corp, ii este imposibil sa fie in contact cu spiritul, cu taramul spiritual, aflat in sferele cele mai profunde ale corpului.

Al treilea tinut, tinutul spiritului, este intr-o perfecta relaxare, chiar in aceasta clipa. De fapt, situatia se poate descrie mai exact spunand ca taramul spiritual este acela al relaxarii. El este liber de tensiuni, din simplul motiv ca agentul tensiunii nu poate exista pe acest tinut.
Voi nu puteti exista fara acest taram spiritual. Puteti sa il ignorati, insa nu puteti exista fara el, pentru ca sunteti acest taram. El este Fiinta voastra. El este existenta pura.

Osho

sheep_thank_you_

Despre seriozitate…in gluma

pisi Osho a avut acea calitate extraodinara de a distruge mituri, de a pune sub semnul intrebarii multe lucruri deja cimentate ca adevaruri. Seriozitatea este o mare calitate, o stim cu totii. Dar fiecare lucru are o polaritate. Care ar fi aspectul negativ al acesteia?

“Fiecare se ia in serios pe sine sau pe ceilalti, de aceea ego-ul exista. Incepe sa fii putin mai ‘jucaus’ si vei vedea ego-ul evaporandu-se. Viata nu este serioasa, este o gluma – o gluma cosmica. Razi mai mult. Rasul este mult mai important decat rugaciunea. Rugaciunea nu iti distruge ego-ul, din contra, il face sfant, pios, dar rasul cu siguranta il distruge. Cand esti intr-o stare a rasului – ce observi? Ego-ul dispare pentru moment. Esti din nou un copil, chicotind. Ai uitat din nou faptul ca esti ‘special’, pentru moment ai indepartat aceasta fixatie.
De aceea toata lumea iubeste glumele, ele sunt otrava ego-ului tau. Ai vrea sa vorbesc despre lucruri serioase: planuri astrale si cate corpuri au oamenii, sapte sau noua, si cate chakre. Si in fiecare zi exista intrebari esoterice, oculte. Acestia sunt oamenii seriosi, dar n-au ajuns unde trebuie. Eu nu sunt serios deloc! Nu rad cu tine pentru ca asta este o parte a glumei, cel care o spune trebuie sa fie foarte serios, nu poate rade cu tine.

Dar abordarea mea de viata este cu totul neserioasa, jucausa, pentru ca in experienta mea asta este felul in care dispare ego-ul. Urmareste-te cand razi: unde este ego-ul tau? Deodata te topesti, deodata esti lichid, nu mai esti solid, dar esti fluent. Nu mai esti batran, experimentat si intelept. Asculta aceasta gluma si incearca sa afli daca ego-ul se pastreaza sau nu.
Egoul nu poate exista decat prin seriozitate. Nimic nu ucide mai rapid egoul decat rasul, joaca, bucuria. Cand incepi sa privesti viata ca pe un simplu joc, egoul nu mai poate exista. Egoul este o boala; el are nevoie de atmosfera tristetii pentru a exista. Si seriozitatea creaza in tine aceasta tristete. Tristetea este solul in care se dezvolta egoul.
Nu mai privi viata prea serios; ea este o joaca, o gluma – da, o gluma cosmica. Permite-i rasului sa patrunda in tine. Rasul este mult mai semnificativ decat rugaciunea. Rugaciunea nu iti poate distruge egoul; dimpotriva, ea il poate face sa devina foarte pios si aparent sfant. Dar cand razi cu toata fiinta ta, ai observat? Egoul dispare pentru o clipa. Atunci redevii copil si uiti complet de seriozitate. Priveste-te cand razi: unde-ti este egoul? Cine mai esti tu? Deodata, devii fluid, nu mai esti solid, ci curgator. Nu te mai vezi ca fiind o persoana in varsta, cu multe experiente si amintiri, cu o multime de informatii si invataturi.

Tocmai de aceea iubesc atat de mult glumele – ele sunt o otrava pentru ego!”

sheep_thank_you_

Fantoma lui “ar trebui”

stop-sign-e1286542310834Intreaga noastra educatie – in familie, in societate, in scoli, in colegii, in universitati – creeaza tensiuni in noi. Iar tensiunea fundamentala este sa nu faci ceea ce “ar trebui” sa faci.
Asta persista toata viata; te urmareste ca un cosmar, te bantuie incontinuu. Nu-ti va da pace; nu te va lasa niciodata sa te relaxezi. Daca te relaxezi, iti va spune: “Ce faci? Nu ar trebuie sa te relaxezi; ar trebui sa faci ceva.” Daca faci ceva, iti va spune: “Ce faci? Ai nevoie de putina odihna, trebuie, altfel vei innebuni – deja esti pe cale”.

Daca faci ceva bun, iti va spune: “Esti neghiob. Facerea de bine nu aduce bani, oamenii te vor insela”. Daca vei face ceva rau, va spune: “Ce faci? Iti pregatesti calea spre iad, va trebui sa suferi pentru asta”. Nu-ti va da niciodata pace, orice ai face, va fi langa tine si te va acuza.

Acest acuzator a fost implantat in tine. Aceasta este cea mai mare calamitate care a cazut pe capul omenirii. Si daca nu scapam de acest acuzator din interiorul nostru, nu putem fi cu adevarat oameni, nu putem fi cu adevarat veseli si nu putem lua parte la sarbatoarea care este viata. Continue reading “Fantoma lui “ar trebui””

sheep_thank_you_

Elibereaza intelepciunea corpului

suflet-trupCorpul are o mare intelepciune – elibereaz-o. Elibereaz-o din ce in ce mai mult, pentru a-si putea urma propria intelepciune. Si, de cate ori ai ocazia, relaxeaza-te. Lasa-ti respiratia sa isi vada de treaba ei. Nu te amesteca. Obiceiul nostru de a ne amesteca a ajuns sa fie atat de inradacinat, incat nu poti nici sa respiri fara amestec. Daca iti monitorizezi respiratia, vei constata imediat ca ai inceput sa te amesteci. Lasa-ti respiratia sa fie asa cum e ea; corpul tau stie exact de ce are nevoie. Daca are nevoie de mai mult oxigen, va respira mai mult; daca va avea nevoie de mai putin oxigen, va respira mai putin.
Nu trebuie decat sa lasi totul pe seama corpului! Nu te amesteca absolut deloc. Si oriunde ai simti ca exista o tensiune, relaxeaza partea respectiva. Prima oara incepe sa faci asta sezand, odihnindu-te si apoi in timp ce faci diverse lucruri. Cand speli pardoseala sau muncesti in bucatarie sau la birou, mentine aceasta stare de relaxare. Actiunea nu trebuie sa reprezinte un amestec in starea ta de relaxare. Si pe urma exista o frumusete, o mare frumusete a activitatii tale. Activitatea ta are parfumul meditatiei. Continue reading “Elibereaza intelepciunea corpului”

sheep_thank_you_

Cine este frumos si cine este urat?

UglyDuckling-500x402“Intrebare: “Tot am sentimentul ca sunt foarte urat. Cumva, se pare ca ii hipnotizez pe prietenii mei, pentru ca altfel este foarte neplacut sa te uiti la mine.”
Mintea creeaza probleme inutile. Insa asta este functia mintii – sa creeze probleme fara baza. Si odata create, te prinzi in ele si incerci sa le rezolvi. Nu incerca sa le rezolvi. Pur si simplu vezi inconsistenta lor. Irelevanta trebuie vazuta, asta e tot. Daca incerci sa faci ceva, inseamna ca ai acceptat problema. Pur si simplu observa-i irelevanta.
Orice chip este frumos. Fiecare chip este frumos intr-un mod diferit. Fiecare chip este un chip distinct si fiecare chip este unic. De fapt nu exista niciun termen de comparatie si nicio posibilitate de a face vreo comparatie. Daca eccepti asta vei deveni frumos. Prin acceptare se iveste frumusetea. Daca tu insuti negi si respingi, atunci vei deveni schilod si urat. Este vorba de un cerc vicios.
Prima data respingi, nu accepti, apoi devii urat. Curand altii vor incepe sa simta uratenia si vei spune: In regula, este adevarat, deci am avut dreptate.Drept pentru care te respingi si mai mult. Devine astfel o autoprofetie implinita.
Nu exista niciun criteriu de frumusete. De fapt, timp de aproape 5000 de ani filosofii au incercat sa defineasca frumusetea. Si nu au reusit pentru ca nu exista niciun criteriu. O persoana este frumoasa pentru cineva, dar nu si pentru altcineva. Chiar si cea mai frumoasa femeie ii poate parea urata cuiva. Este o alegere absolut personala. Prin urmare, nu exista niciun criteriu stabil, el se schimba precum moda vestimentara.
Nu exista un criteriu pentru cine este frumos si cine nu, este o parere personala; de fapt, o toana. Insa daca nu te accepti pe tine insuti de la bun inceptul creezi o situatie in care nimeni nu te mai poate accepta, deoarece daca nu te accepti, nu vei permite nimanui sa te accepte.
Daca esti femeie si un barbat se indragosteste de tine, vei distruge aceasta dragoste deoarece vei spune” cum poti sa indragostesti de o vrajtoare urata”. Daca nu te iubesti pe tine, atunci nimeni altcineva nu va putea sa te iubeasca. Daca te iubesti pe tine insuti, daca esti multumit de tine insuti, vei atrage multi oameni. O femeie care se iubeste pe ea insasi trebuie sa fie frumoasa, este obligata sa fie frumoasa. Creeaza frumusete din dragostea fata de sine. Devine o gratie, o divinitate. “ Osho, Echilibrul corp-minte.

sheep_thank_you_

Ajutati-va copiii sa fie liberi

parinti

Am primit urmatoarele randuri pe mail, si a trebuit sa le impartasesc aici, pentru ca explica foarte frumos relatia dintre parinte si copil, din mai multe puncte de vedere. Osho are intotdeauna o privire ampla asupra multor lucruri, si iata si acum parerea sa despre relatia parinte-copii. Daca aveti indoieli sau vinovatii in privinta indepartarii de parinti, Osho vine acum in ajutor, intarind ideea ca este menirea copiilor sa se distanteze de parinti. Cumva aici el descrie cam ceea ce se intampla in lumea animalelor. Parintii isi cresc puii apoi ii alunga in salbaticie pentru a putea sa se descurce singuri pe baza celor invatate de la parinti. Intr-o zi am vazut pe balconul meu un porumbel mare care isi invata puiul sa zboare. Se tot plimba pe pervazul balconului cu el, iar puiul se vedea ca era tare speriat, la un moment dat, porumbelul mare l-a impins pe cel mic de pe pervaz iar acesta a zburat, chiar bine, pot spune, pana pe urmatorul pervaz. Cam asta e si menirea noastra, sa ne luam zborul, si Osho chiar o spune bine:

“Toți părinții își fac speranțe și prin aceste speranțe își distrug copiii. Trebuie să te eliberezi de părinți. Așa cum într-o zi ieși din pântecul mamei… După 9 luni, copilul își părăsește mama. Oricât de golită s-ar simți ea, copilul trebuie să părăsească trupul ei. Vine și o altă zi în viață, când copilul va părăsi așteptările părinților. De-abia atunci, pentru prima oară, va deveni o ființă cu propriile drepturi, pe propriile picioare. Atunci va deveni cu adevărat liber. Dacă părinții sunt atenți și înțelegători, își vor ajuta copilul să devină liber cât mai repede. Nu-l vor condiționa pentru a-l folosi, ci îl vor ajuta să trăiască în iubire. Așa se va naște o lume nouă, în care oamenii vor munci din iubire. Tâmplarul va munci pentru că iubește lemnul. Profesorul va preda pentru că iubește învățătura. Cizmarul va face pantofi pentru că-și iubește meseria. Dar acum se întâmplă ceva foarte neclar. Cizmarul a devenit chirurg, iar chirurgul a devenit cizmar. Amândoi sunt furioși. Tâmplarul este politician, politicianul este tâmplar. Și ei sunt furioși. Toată existența pare să fie furioasă. Uitați-vă în jur, la fețele oamenilor: unul e mai furios decât altul. Fiecare pare să nu fie acolo unde trebuie. Niciunul nu se simte împlinit, nu-și simte utilitatea, și acest lucru îl obsedează.

Am auzit odată o poveste frumoasă:
Doamna Ginsberg, ajunsă în Rai, îl întreabă pe îngerul de la registratură:
– Spune-mi, aș putea să mă întâlnesc cu cineva care este aici, în Rai?
– Desigur, răspunde îngerul, dacă persoana pe care o căutați se află aici…
– Cum să nu, sunt sigură că e aici. Este vorba de Fecioara Maria.
Îngerul își drese vocea:
– Mda, dumneaei se află în alt sector, dar dacă insistați, pot înainta cererea. Este o doamnă plină de bunătate și poate că va dori să revadă aceste locuri.
Cererea fu înaintă cu încetineala funcționărească obișnuită, iar Fecioara se dovedi, într-adevăr, plină de bunătate. Nu peste multă vreme, doamnei Ginsberg i se făcu onoarea și bucuria de a se afla în prezența Fecioarei. Doamna Ginsberg privi îndelung chipul radiind de lumină care-i stătea înainte, apoi spuse:
– Iertați-mi curiozitatea, dar mi-am dorit mereu să pot pune această întrebare. Cum ați făcut să aveți un fiu atât de minunat, pe care milioane de oameni îl venerează ca pe un dumnezeu?
Fecioara răspunse:
– Doamnă Ginsberg, noi am sperat că va fi doctor…

baietel-tataPărinții întotdeauna speră, iar speranțele lor devin otrăvitoare. Eu vă spun: iubiți-vă copiii și dați-le sentimentul că au fost doriți așa cum sunt. Ei n-au venit pe lume ca să vă îndeplinească vouă dorințele. Dacă vor face un lucru sau altul, nu trebuie să vă zdruncine dragostea pe care le-o purtați. Aceasta este necondiționată. Atunci va apărea o lume complet nouă. Oamenii se vor îndrepta automat spre lucrurile care le plac, își vor găsi calea spre a se împlini.
Doar dacă ești împlinit, dacă ceea ce faci nu este numai o profesie, ci vocația ta, chemarea ta, doar atunci vei putea avea față de părinți sentimente pozitive. În caz contrar, ei sunt cauza existenței tale mizerabile. Nu le poți fi recunoscător și nici nu ai pentru ce. Numai împlinit vei fi recunoscător. Iar împlinirea e posibilă numai dacă nu vei deveni un obiect. Trebuie să devii o persoană. Trebuie să devii o valoare în sine. Destinul tău este să devii un om împlinit.

Tatăl insistă: „Trebuie să mă iubești, sunt tatăl tău”, iar copilul trebuie să se prefacă. De fapt, nu-i obligatoriu să-și iubească nici mama. Este un lucru natural ca mama să aibă un sentiment instinctiv de iubire pentru copilul ei, dar invers nu este neapărat la fel de valabil. Copilul nu-și iubește mama din instinct. Că are nevoie de mamă este altceva, că se folosește de mamă este, iarăși, cu totul altceva. Dar nicio lege a naturii nu spune că trebuie să o iubească. O place pentru că îl ajută, pentru că fără ea nu se poate descurca. Așa că îi este recunoscător și-i poartă respect, ceea ce e normal. Dar iubirea este cu totul altceva.

Iubirea curge în jos, de la mamă la copil, și nu invers. Lucrurile sunt simple: iubirea copilului este pentru el însuși, iar atunci când va crește, va fi pentru copilul lui, nu invers. Gangele curge spre ocean, nu invers, spre izvoare. Mama este izvorul, iar iubirea curge către generația nouă. A o întoarce înapoi este un act forțat, nenatural, nebiologic.
Dar copilul trebuie să se prefacă, pentru că mama spune: „Sunt mama ta, trebuie să mă iubești”. Și atunci ce face copilul? Se preface, și astfel devine politician. Fiecare copil devine un politician încă din leagăn. Când intră mama în cameră, zâmbește ca un veritabil președinte american. Trebuie să zâmbească chiar dacă nu simte bucurie. Deschide gura, își mișcă buzele. Acest lucru îl ajută, e o metodă de supraviețuire. Iubirea e falsă. Și când ai găsit cea mai ieftină și mai mecanică formă de iubire, e greu s-o mai descoperi pe cea ideală, originală, autentică.
Apoi trebuie să-ți iubești surorile, frații, neamurile… fără un motiv anume. De fapt, câți își iubesc sora și pentru ce? Acestea sunt doar idei făcute să țină familia unită.

Tot acest proces de falsificare te aduce la un moment dat în punctul de a te îndrăgosti tot printr-o falsă iubire. Ai uitat ce e iubirea. Te îndrăgostești de culoarea părului cuiva. Ce are asta cu iubirea? După două zile, nici n-o mai vezi. Te îndrăgostești de o formă a ochilor sau a nasului. Dar după luna de miere, toate astea te vor plictisi. Și atunci va trebui să te descurci cumva. Cum? Mințind, înșelând. Spontaneitatea ta e otrăvită, altfel n-ai putea să te îndrăgostești pe bucăți. Iar tu nu vezi decât părțile. Dacă te întreabă cineva de ce iubești o anumită femeie sau un anumit bărbat, vei răspunde: „ Pentru că e atât de frumoasă!” ori „Îmi plac ochii lui, părul, proporțiile corpului” sau mai știu eu ce… Toate astea sunt prostii. Această iubire nu este profundă și nu are valoare. Nu va deveni intimitate deplină. Nu va dura o viață, se va usca foarte repede, pentru că este superficială. Această iubire nu este izvorâtă din inimă, ci doar un fenomen al minții. Poate că arată ca o actriță și de aceea îți place de ea, dar a plăcea nu e totuna cu a iubi. Iubirea este un fenomen diferit, nedefinit, misterios. Continue reading “Ajutati-va copiii sa fie liberi”

sheep_thank_you_

Omul este programat sa-si doreasca a fi dorit

imbratisare ursuletiIubirea ca terapie

– Osho: Într-o lume plinã de iubire, terapia nu ar fi necesarã deloc.

In timpul uneia dintre intalnirile cu discipolii sai, Osho a fost rugat sa raspunda la urmatoarea intrebare:

”De ce este îmbrãţişarea un instrument vindecãtor atât de eficient? Pânã nu demult credeam cã luciditatea, inteligenţa şi autoanaliza sunt principalele instrumente vindecãtoare, dar ele nu înseamnã nimic prin comparaţie cu îmbrãţişarea.”

Te invit sa citesti raspunsul sau, mai jos.
Lectura placuta!

Omul simte nevoia sã fie dorit. Aceasta este una din principalele nevoi ale fiinţei umane. Dacã nu se simte iubit, omul începe sã moarã. Dacã simte cã viaţa sa nu conteazã pentru nimeni, ea îşi pierde semnificaţia chiar pentru el însuşi.

De aceea, iubirea este cea mai mare terapie posibilã.
Lumea are nevoie de terapie tocmai pentru cã îi lipseşte iubirea.

Într-o lume plinã de iubire, terapia nu ar fi necesarã deloc; iubirea ar fi mai mult decât suficientã. Îmbrãţişarea nu este altceva decât un gest de iubire, de cãldurã, de atenţie. Simpla senzaţie de cãldurã provenitã de la cealaltã persoanã poate vindeca multe boli, inclusiv rãceala şi egoul. Ea este suficientã pentru a te transforma din nou într-un copil.

La ora actualã, psihologii au înţeles cã dacã nu este îmbrãţişat şi sãrutat suficient de mult, copilul nu poate creşte normal. Lui îi lipseşte un anumit tip de hranã. Sufletul are nevoie de hranã, la fel ca şi trupul. Îi poţi îndeplini copilului toate nevoile fizice, dar dacã nu îl îmbrãţişezi niciodatã, el nu va creşte normal. Psihicul lui nu se va dezvolta. Se va simţi tot timpul trist, neglijat, ignorat, neiubit. A fost hrãnit fizic, dar nu şi afectiv.
Cercetãtorii au remarcat faptul cã dacã nu este îmbrãţişat, copilul scade în dimensiuni şi poate chiar muri, chiar dacã îi este asiguratã hrana fizicã. Corpul este îngrijit, dar sufletului îi lipseşte iubirea. El se izoleazã, devine rupt de existenţa-mamã.

Iubirea asigurã aceastã punte, ea este rãdãcina noastrã.
Aşa cum respiraţia este esenţialã pentru corpul fizic – dacã încetãm sã mai respirãm, corpul moare –, iubirea reprezintã respiraţia interioarã a sufletului. Acesta trãieşte prin iubire.
Luciditatea, inteligenţa şi autoanaliza nu sunt suficiente. Poţi sã cunoşti toate terapiile din lume, poţi deveni un expert, dar dacã nu cunoşti arta iubirii nu vei rãmâne decât la suprafaţa activitãţii terapeutice.
Din 100 de cazuri, 90 de oameni bolnavi suferã în primul rând pentru cã nu au avut parte de iubire. De aceea, dacã terapeutul simte o grijã deosebitã faţã de pacientul sãu, hrãnindu-l cu iubire şi împlinindu-i aceastã nevoie, starea acestuia din urmã se poate schimba în mod miraculos.

Dincolo de orice îndoialã, iubirea este cel mai terapeutic fenomen care existã.

Sigmund Freud se temea foarte tare de iubire; de fapt, se temea de propria sa iubire reprimatã. Se temea sã nu se implice. Dorea sã rãmânã în afarã, nu sã se implice în sufletul pacientului sãu, sã fie doar un observator ştiinţific, detaşat, rece, la distanţã. El a creat psihanaliza ca şi cum aceasta ar fi o ştiinţã. În realitate, nu este o ştiinţã şi nu va fi niciodatã! Este o artã, fiind mult mai apropiatã de iubire decât de logicã.
Îmbrãţişarea nici nu intra în discuţie, dar el prefera chiar sã nu dea ochii cu pacientul, temându-se sã nu simtã o stare de simpatie faţã de acesta dupã ce i-a ascultat toate plângerile şi coşmarurile interioare.
Se temea sã nu înceapã sã plângã, sã nu i se umezeascã ochii, sau sã nu simtã chiar nevoia de a-l lua de mânã pe pacient.
IUBIREA se spune ca ar creste fata in fata.
Omul şi-a creat un întreg univers al relaţiilor pentru simplul motiv cã este singurul care face dragoste faţã în faţã. Ochii partenerilor comunicã între ei, expresiile lor faciale devin un limbaj subtil. În acest fel, intimitatea creşte, bazându-se pe împãrtãşirea emoţiilor, atât de intense în asemenea momente (bucurie, extaz). Continue reading “Omul este programat sa-si doreasca a fi dorit”

sheep_thank_you_

Cand inseli mai iubesti? Cand iubesti poti insela?

twilight actoriIubirea, asa cum o impacheteaza, decoreaza si propune societatea, este adesea o mascarada. Iubirea astazi imi pare nefericita si distructiva, deoarece nu este lasata sa se exprime liber, este cenzurata ascunsa, disimulata, se imbraca in haine grotesti sau stranii.
Eu cred ca unui barbat, daca poate iubi doua femei, ar trebui sa i se permita acest lucru. El ar trebui, nu acuzat si respins, ci sarbatorit. Daca o femeie poate iubi trei barbati, ar trebui sa i se dea voie. Ea ar merita admiratie. Daca poate iubi nu trei, ci treizeci, ar trebui sa i se ridice o statuie.
Desigur, nu ii va iubi la fel, pentru ca nici ei nu sunt la fel. Iubirea se poate nuanta la infinit, asemenea culorilor.
Cu toate acestea, daca o femeie iubeste mai multi barbati (repet, altfel pe fiecare), ei nu-i sunt recunoscute disponibilitatile si rafinamentul emotional. Dimpotriva, este considerata superficiala, imatura, frivola, curva. Daca un barbat iubeste mai multe femei (altfel, da?), este egocentric, desfranat, vicios, narcisist. Nimeni nu vede ca inima lui s-a extins, sentimentele s-au imbogatit, ca ceva a inflorit in sufletul lui sau in aura lui (pentru clarvazatori).
Iubirea este ceva atat de bun, atat de hranitor, atat de frumos incat ar trebui incurajata sa se desfasoare, sa se raspandeasca. Am trai intr-o lume, cum altfel, mai iubitoare, ceea ce nu mi se pare deloc un pericol.
Insa lucrurile stau exact pe dos. Partenerii de cuplu se pot iubi intre ei, insa nu mai mult, un parinte isi poate iubi copiii, insa nu si pe ai altora. Este ca si cum nu ai avea voie sa respiri decat daca sotia este de fata si ar fi interzis sa mananci daca partenerul lipseste.
Aceste imagini sunt evident absurde. Totusi nu simti ca ele se refera la tine?
Tocmai pentru ca aceste experiente nu-mi sunt straine pot sa vorbesc despre ele. Se intampla peste tot unde exista barbati si femei laolalta cu reguli si norme elaborate cu mult timp in urma si mentinute inconstient in zilele noastre.
In inima acestor experiente sta culpabilitatea, sentimentul ca faci ceva rau daca iti dai voie sa iubesti, daca vibrezi pe aceeasi lungime de unda cu mai multi oameni, daca esti atras de mai multe persoane pe care societatea nu a inscriptionat “sotul meu/sotia mea”. Insa ce poate fi rau sa privesti cu dragoste pe cineva, oricine ar fi el sau ea, sa-i atingi cu tandrete mana sau buzele, sa-i oferi timpul si resursele tale intr-un fel care ii permite sa se dezvolte, sa inteleaga mai mult.
Cine are de suferit daca iubirea devine mai larga, mai prezenta. Daca iubita, prietena sau sotia atinge cu dragoste pe altcineva cine este cel care sufera?
Asa este. TU suferi. Tu te simti inselat, abandonat, nerespectat, ti se pare ca nu mai contezi, ca nu mai esti important. Cat de ciudat este totul! Ea se bucura cu altcineva si tu suferi. Nu e ceva extraordinar? Cum poate bucuria pe care doi oameni o traiesc sa raneasca pe al treilea?
Nu, acest lucru nu este posibil. Tu esti ranit nu de bucuria lor, ci de propriile tale dorinte. Iar pentru aceste dorinte nu ei sunt responsabili, ci tu! Tu esti cel care doreste sa posede, sa controleze, sa aiba exclusivitate, sa traiasca fuzional, sa evite singuratatea, tu ai nevoie de cineva din exterior sa-ti confere valoare, sa aiba grija de tine, sa se conformeze.
Toate aceste dorinte le camuflezi in spatele lui “Dar o iubesc”. Stimabile, pe cine incerci sa pacalesti? Tu nu o iubesti, ci o doresti. Daca studentii mei isi vor mai aminti de mine, sper sa o faca asa: “Aha, profu ala care ne tot spunea ca TE IUBESC nu este totuna cu TE DORESC”.
Iubirea nu reclama, nu revendica, nu solicita libertate. Iubirea ofera, stimuleaza, creste libertatea. Tu iubesti si celalalt se cunoaste mai bine pe sine, devine mai constient de resurse si capacitati, isi depaseste limitele. Continue reading “Cand inseli mai iubesti? Cand iubesti poti insela?”

sheep_thank_you_

Este viata o lupta?

viata stres bataie“Oamenii sunt tensionati. Tensiunea apare atunci cand urmaresti ceva; relaxarea apare atunci cand lasi calea libera.

Oamenii alearga, alearga din greu, incercand sa obtina ceva de la viata, sa stoarca viata. Nu iese nimic din asta, pentru ca nu aceasta este calea. Nu poti stoarce viata, trebuie sa te predai in fata ei. Nu poti cuceri viata. Trebuie sa fii curajos si sa fii cucerit de viata. Aici, cucerirea este o victorie si efortul de a fi victorios se va dovedi a nu fi altceva decat esecul tau final, total.

Viata nu poate fi cucerita, deoarece partea nu poate cuceri intregul. Este ca si cum o mica picatura de apa ar incerca sa cucereasca oceanul. Da. Picatura poate sa cada in ocean si sa devina ocean, dar nu poate sa cucereasca oceanul. De fapt, caderea in ocean, stramutarea in ocean este mijlocul de cucerire.
Oamenii incearca sa gaseasca fericirea, de unde si interesul exagerat fata de corp. Este aproape o obsesie. A trecut dincolo de limitele preocuparii, ajungand la obsesia corpului. Oamenii fac efortul de a avea un contact cu fericirea prin intermediul corpului si acest lucru nu este posibil.

A doua problema este ca mintea este competitiva. Este posibil ca, de fapt, sa nu-ti iubesti corpul cu adevarat, ci doar sa ii concurezi pe altii. Pentru ca altii fac anumite lucruri, trebuie sa le faci si tu. Iar mintea americana este cea mai superficiala, cea mai ambitioasa minte care a existat vreodata. Este o minte foarte lumeasca. Acesta este motivul pentru care omul de afaceri a devenit realitatea de prim ordin in America. In rest, totul a ajuns fundal; omul de afaceri, omul care controleaza banii, aceasta este realitatea.
Omul constient traieste in corp, isi iubeste corpul, il sarbatoreste, insa nu este corpul. Stie ca exista ceva in el, ceva care va supravietui tuturor mortilor. Stie ca exista ceva in el care este etern si nu poate fi distrus de timp. A ajuns sa simta asta in adancul fiintei sale. Nu se teme. Nu se teme de moarte pentru ca stie ce este viata. Si nu alearga dupa fericire pentru ca stie ca Dumnezeu ii trimite milioane de oportunitati; nu trebuie decat sa lasi calea libera.

Nu vezi ca toti copacii au radacinile in pamant? Nu se pot duce nicaieri si totusi sunt fericiti. Nu pot sa alerge dupa fericire, desigur; nu se pot misca, insa nu vezi fericirea? Nu le vezi bucuria cand ploua, multumirea cand sunt rascoliti de vant? Au radacini si nu se duc nicaieri si totusi viata vine la ei.

Totul vine – tu nu trebuie decat sa creezi conditiile; totul vine – doar sa lasi calea libera. Viata este pregatita sa ti se intample si tie. Tu creezi atatea bariere, si cea mai mare bariera pe care o poti crea este fuga. Din cauza fugii si goanei tale, de cate ori viata vine si iti bate la usa, nu te gaseste niciodata. Alergi permanent dupa viata si viata alearga dupa tine, iar intalnirea nu se produce niciodata.” Continue reading “Este viata o lupta?”

sheep_thank_you_

Ajutor! Osho! Imbatranesc!

corpul omenesc “Un sentiment foarte bun referitor la propriul corp ajuta impresionant de mult viata. Te face mai sanatos, mai complet. Multi oameni si-au dat corpurile uitarii; au uitat si cred ca trupul este ceva ce trebuie ascuns sub haine, ceva care trebuie sa fie in permanenta acoperit si nepermis vederii; ceva obscen, impur. Idei absurde, idei nevrotice.

Corpul este frumos. Corpul ca atare este frumos; tanar sau batran, nu conteaza.Corpul tanar este mai plin de viata. Corpul batran este mai intelept. Fiecare varsta isi are frumusetea ei; nu are niciun rost sa le compari.

Si, mai ales in occident, corpul batran a devenit un concept cat se poate de infricosator, deoarece viata este considerata, pe undeva, sinonima cu tineretea, ceea ce este o prostie. Este mai bine in Orient. Acolo, viata este considerata sinonima cu batranetea, deoarece un om batran a trait mai mult, a trecut prin multe, a iubit mai mult; a cunoscut mai multe anotimpuri ale vietii, suisuri si coborasuri. Tineretea mai are de trait pana la batranete.
Corpul batran poarta cu el toate experientele, cicatricile, gratia care vin prin experientele de maturizare.

Iar din momentul in care incepi sa te bucuri de corpul tau si sa-l iubesti, in orice stadiu s-ar afla, simti brusc ca este din nou frumos si ca elibereaza multe lucruri din interior”.
Continue reading “Ajutor! Osho! Imbatranesc!”

sheep_thank_you_

De dragoste…zice si Osho

sfantul valentinOrice legatura cu semnificatia zilei de astazi este…pur intamplatoare.
Dragostea este singura religie, singurul Dumnezeu, singurul mister care trebuie trait, inteles. Cand ai inteles dragostea, i-ai inteles pe toti inteleptii si pe toti misticii din lume. Nu este deloc dificil. Este la fel de simplu ca bataile inimii sau ca respiratia. Vine la tine, nu iti este data de societate. Si asta este aspectul pe care vreau sa il accentuez: dragostea vine odata cu nasterea – dar bineinteles ca este nedezvoltata, asa cum nu este nimic dezvoltat. Copilul trebuie sa creasca.

Societatea profita de acest gol. Este nevoie pentru ca dragostea copilului sa creasca; intre timp, societatea continua sa conditioneze mintea copilului cu idei despre dragoste care sunt false. Cand ajungi insa la varsta la care poti sa explorezi lumea dragostei, esti deja plin de atatea prostii despre dragoste, incat aproape ca nu poti deosebi ce e autentic de ce este fals.

De exemplu: oricarui copil, oriunde, i se spune ca dragostea este eterna: din momentul in ca iubesti un om, il iubesti petnru totdeauna. Daca iubesti un om si mai tarziu simti ca nu il mai iubesti, nu inseamna decat ca nu l-ai iubit niciodata, de la bun inceput. Asta e o idee foarte periculoasa si gresita a unei iubiri care este pentru totdeauna si in viata nimic nu este pentru totdeauna, singura constanta este schimbarea. Viata este un flux permanent, totul se schimba.

Ti-a fost inoculata ideea iubirii eterne, idee care distruge vieti. Te vei astepta la o iubire eterna din partea femeii, iar ea se va astepta la dragoste eterna din partea ta. Astfel, iubirea devine secundara, durata devine principala.

O dragoste adevarata se va schimba de asemenea. Pana la iluminare, dragostea ta va fi ca celelalte lucruri: se va schimba.

Daca intelegi ca se va schimba, ca din cand in cand partenerul tau este posibil sa fie interesat de o alta persoana si ca trebuie sa fii intelegator, iubitor, ca trebuie sa-ti pese si sa-i dai voie sa faca asa cum simte fiinta lui…este o ocazie sa-i dovedesti partenerului ca il iubesti.

Este atat de simplu de inteles. Cand ati inceput sa va iubiti erati prea tineri, lipsiti de experienta; cum ar putea dragostea sa ramana la fel cand ati devenit mai maturi?
Si dragostea trebuie sa atinga maturitatea. Continue reading “De dragoste…zice si Osho”

sheep_thank_you_

Osho despre post si vegetarianism

legumeDe cate ori tii post, corpul nu mai trebuie sa munceasca sa digere. In aceasta perioada, corpul poate sa munceasca pentru a elimina celulele moarte, toxinele. Cand corpul nu are nimic de digerat, cand nu ai mancat nimic, corpul incepe sa se autocurete.
Observa-ti corpul atunci cand tii post. Daca postul ajuta corpul, te vei simti mai energic, te vei simti mai viu, te vei simti intinerit si vitalizat.

Daca nu te-ai hranit gresit, nu este nevoie sa postesti. Postul este necesar numai atunci cand ai abuzat deja de corp prin obiceiurile tale alimentare – si am facut cu totii asta.
Omul a ratacit calea. Niciun animal nu se hraneste ca omul; fiecare animal are o hrana preferata. Daca iti aduci bivolii in curte, ei nu vor manca decat o anumita iarba. Nu vor incepe sa mance totul si orice. Omul este complet pierdut, nu are nicio atitudine fata de hrana sa. Manaca orice si totul.

In mod natural omul ar trebui sa fie vegetarian., deoarece intregul sau corp este facut pentru legume. Omul este descendentul maimutelor, ele sunt complet vegetariene si daca teoria lui Darwin este corecta, atunci omul ar trebui sa fie vegetarian. Regula de verificare: lungimea intestinelor- animalele non-vegetariene au intestinele scurte (leii, tigrii au intestinul scurt deoarece corpul lor a digerat deja hrana inainte de a ajunge in intestin, nu si oamenii).
Daca omul este vegetarian si continua sa manance carne, corpul lui este impovarat.
Ce se intampla cand ucizi un animal? Agonie, frica, moarte,angoasa, anxietate, furie, violenta, triste, – toate acestea i se intampla animalului. Toate acestea se transfera in corpul tau, ca amprente de energie.
In corpul animalului exista un gen de costientizare. Tu te afli pe un plan superior fata de constientizarea animalului si corpul tau, odata cu ingerarea carnii, coboara pe cel mai de jos plan al animalului.
Ar tebui sa mannaci lucruri naturale – naturale precum esti tu. Fructe, legume, seminte, iar frumusetea este ca din acest gen de hrana nu poti sa manaci mai mult decat ai nevoie. Continue reading “Osho despre post si vegetarianism”

sheep_thank_you_

Maturitatea – Osho

Osho-carteCa in toate cartile sale, si in “Maturitatea. Responsabilitatea de a fi tu insuti”, Osho ne indruma cum sa traim cu folos viata si nu sa o transformam intr-o moarte lenta, treptata.
“Viata nu inseamna numai sa imbatranesti, inseamna si maturizare, sa patrunzi adanc in tine, acolo unde iti sunt radacinile.”
Si aceasta se face prin meditatie, adica “sa intri in nemurirea ta, sa intri in vesnicia ta, sa intri in Dumnezeirea ta.”

Cand eram mai tineri aveam inocenta, puteam sa ne bucuram de tot ce era frumos in natura, nu eram stapaniti de ambitii, dorinte. Dar viata, educatia, societatea ne-a schimbat, ne-a facut destepti, vicleni, puternici. Abia cand incepem sa imbatranim, intelegem desertaciunea vietii pe care o ducem si realizam bucuria unei vieti linistite, capatate prin meditatie. Prin meditatie, ne apropiem de natura, de suferintele aproapelui, ne vedem greselile, putem sa ne bucuram in orice zi a anului nu numai in cele de sarbatoare.

“Pe masura ce linistea ta creste, cresc si iubirea si bunatatea ta fata de lume; viata ta este clipa de clipa un dans, o bucurie, o sarbatoare.”

Sa redescoperim bucuria unei intalniri, frumusetea artei, splendoarea naturii, sa observam lucrurile simple, de care sa ne minunam, sa fie viata noastra o continua sarbatoare.

“Sa faci totul in mod creator, sa transformi raul in bine, asta numesc eu arta de a trai.”

Cel ce va duce o viata plina de bucurii, de iubire, de frumuseti, va beneficia si de o moarte frumoasa, o moarte acceptata si nu ca pe o tragedie. Viata o traim atat cu rele cat si cu bune; trebuie doar sa ignoram raul si sa deschidem ochii mari catre tot ce este frumos si bun.

“Viata este foarte simpla, e un dans plin de veselie… este o rasplata, si este oferita numai celor care au castigat-o, numai celor care o merita.”

Osho ne spune ca nu putem sa ajungem la maturizare daca nu ne recastigam inocenta copilariei. Maturizarea este o renastere spirituala, o recuperare a acelei stari de curatenie a sufletului avuta in copilarie. Multi isi pierd inocenta dar foarte putini o recastiga.

“Omul matur nu moare niciodata. De fapt, izbindu-se de stanca maturitatii, moartea e cea care moare.”

Toare religiile lumii ne spun ca sufletul este nemuritor si doar trupul imbatraneste si moare. Maturizarea este constientizarea si acceptarea starii de bucurie si suferinta, de nastere si moarte, de prezent si trecut, sau un viitor probabil.

“Orice ar veni, ramai linistit intr-o stare de acceptare deplina.”

Deci sa acceptam schimbarea, aceasta miscare continua de la bine la rau si invers, sa acceptam imbatranirea trupului, dar sa ne bucuram de evolutia, maturizarea sufletului. Totul merge inainte, daca stim sa alegem calea iubirii, cunoasterii de sine,a meditatiei. Doar la omul matur apare adevarata iubire, el o ofera in mod neconditionat, caci la el iubirea nu e o nevoie ci un prea-plin, o revarsare. Continue reading “Maturitatea – Osho”

sheep_thank_you_

Osho- 10 porunci-2

reguliDespre acest subiect am mai vorbit, dar pentru ca a avut succes, si pentru ca niciodata aceste “porunci” nu sunt in plus, revenim cu ele updatate, traduse si interpretate din punctul altcuiva de vedere.

O idee recurenta in opera lui Osho este libertatea. Libertatea fata de reguli, aproape nesupunerea, indepartarea de regulile sociale inutile si restrictive, imbratisarea vietii si aspectelor ei senzuale, eliberarea de ego, de restrictile religiei in forma ei dogmatica. Pe fondul acesta, el respinge tot ceea ce este impus, regulile si limitarile trasate impotriva naturii umane.

Totusi, doar de amuzament, daca ar numi 10 porunci, iata care ar fi:

1. Nu asculta porunca nimanui, decat daca este in acord cu ceea ce gandesti tu insuti.
2. Nu exista un Dumnezeu, altul decat Viata insasi.
3. Adevarul este in tine, nu-l cauta in alta parte.
4. Dragostea este rugaciunea adevarata.
5. Sa devii neant (fara ego) este calea spre adevar. Neantul este mijlocul, scopul si desavarsirea.
6. Viata este acum si aici.
7. Trezeste-te pentru a trai.
8. Nu inota, pluteste.
9. Mori in fiecare moment pentru a fi nou in fiecare moment.
10. Nu cauta. Ceea ce este, este. Opreste-te ca sa vezi. Continue reading “Osho- 10 porunci-2”