Intr-adevar, cand ai o indispozitie sau cand in corpul tau manifesta o boala, primesti prin aceasta cale un mesaj. Corpul tau iti transmite faptul ca, in prezent, gandesti, simti, spui sau faci ceva care nu iti este benefic. In curand vei descoperi ca scopul acestor mesaje este sa te readuca rapid pe calea iubirii. Boala este un semna ca, in ce priveste un anumit aspect al vietii tale, iti lipseste iubirea fata de tine insati, fata de ceilalti sau fata de viata in general.
Sunt adepta teoriei care sustine originea psihosomatica a tuturor bolilor. Aceasta scoala de gandire sustine interactiunea intre gandire si suflet (in greceste “psycho”) si corp (in greceste “soma”). In trecut, cand se vorbea despre maladiile psihosomatice, oamenii se simteau revoltati, caci credeau ca este vorba despre raul imaginar. Acum suntem mult mai constienti si mai bine informati. Stim ca o maladie psihosomatica nu este imaginara; exista intr-adevar un rau de ordin fizic. Dar stim, de asemenea, ca acesta este efectul produs asupra corpului de un rau de origine psihica. Tot mai multi medici cred in aceasta teorie.
Probabil va ganditi: ”Dar e imposibil! Totusi, exista si boli pur fizice!”. Da. La prima vedere, problema pare fizica. Dar de indata ce examinam lucrurile indeaproape, incepem sa facem descoperiri. Continue reading “Esti bolile si indispozitiile tale”
Tag: Lise Bourbeau
Puterea acceptarii – cheia relatiilor fericite
A trai in societate, a trai alaturi de cei dragi, de familie si prieteni inseamna sa ne confruntam zilnic cu deciziile, alegerile si comportamentul acestora, adesea diferit de asteptarile si acceptarea noastra.
Ce poti face cand cineva isi ia un angajament fata de tine, dar nu-si poate respecta promisiunea? Este suficient sa folosesti tehnica oglinzii.
De ce se foloseste cuvantul oglinda? Deoarece, conform multor invataturi, din cele mai vechi timpuri, am aflat ca mediul din jur este reflectarea noastra. Acest demers trebuie folosit mai ales pentru a constientiza ceea ce accepti la tine si ceea ce nu accepti. Cand constati un anumit comportament la altcineva, fie ca e pozitiv fie ca e negativ si esti capabil doar sa-l observi, fara sa-l judeci sau sa-l critici si fara sa fii tulburat, stii ca te accepti si pe tine cand ai un asemenea comportament.
Cand te deranjeaza comportamentul celuilalt, primesti mesajul ca de fapt, nu comportamentul in sine te deranjeaza, ci mai degraba de ce anume o acuzi pe acea persoana in momentul in care se comporta astfel. Cand tu esti astfel, nu te accepti, ceea ce inseamna ca te controlezi pentru a nu fi niciodata astfel, negi faptul ca uneori esti asa sau, daca esti constient ca esti asa, iti porti pica sau nu te iubesti in acele momente. Continue reading “Puterea acceptarii – cheia relatiilor fericite”
Echilibrul iubire de sine vs iubire fata de ceilalti
Cum echilibram iubirea de sine si iubirea fata de ceilalti? Cum stim cat sa dam de la noi, pentru ca celuilalt sa-i fie bine?
Echilibrul apare atunci cand in primul rand nevoile noastre absolute ne sunt indeplinite: somnul, alimentatia, relaxarea. Atunci cand ne sacrificam pentru ceilalti vor aparea dezechilibre care ne strica ritmul vietii, tocmai pentru a ne aminti ca si persoana noastra este de mare importanta. In primul rand se incepe cu sine, cu auto-ajutorul, si apoi se continua cu restul, la fel ca in avion cand “in teorie” ne punem masca noua si apoi celorlalti. Cred ca in situatii de criza, psihicul uman lucreaza in asa fel incat incepe prin a-si salva viata, apoi continua cu restul. Dar in viata de zi cu zi, am fost invatati sa ne implicam prea mult in ajutorarea celorlalti, cu riscul propriului echilibru.
Si cred ca aici consta tot secretul: ajutam doar atunci cand putem, cand acest ajutor nu ne strica echilibrul emotional sau material, altfel nu vom putea sa ne mai ajutam nici pe noi, nici pe ceilalti. Un ajutor dat din obligatie, mila sau de “ochii lumii” nu ajuta pe nimeni de fapt, in schimb un ajutor dat din inima, cu toata disponibilitatea, va ajunge acolo unde trebuie, va avea rezultatele dorite.
Mai exista un aspect, incercand sa rezolvam problemele altora e ca si cum le-am baga intr-un rucsacel si le-am cara cu sine peste tot. Unii numesc acest lucru karma, am luat asupra noastra din greutatile altcuiva, un bagaj care nu ne apartinea.
Asa ca inainte sa-ti asumi responsabilitati gandeste-te bine, si raspunde la urmatoarele intrebari:
- -Sunt dispus 100% sa ajut? (Am timpul, resursele, disponibilitatea?)
- -E posibil ca omul pe care vreau sa-l ajut sa fi ajuns in aceasta situatie din actiunile intreprinse?
- -Iar actiunea pe care omul respectiv insusi ar face-o l-ar ajuta, poate, mai mult in dezvoltarea proprie?
- -Cat de mult ma incarc emotional prin ajutorul dat? Merita?
- -Cum stau cu iubirea de sine?
Adesea, cand oamenii se confrunta cu probleme, acest fapt este cauzat de atitudinea emotionala pe care o au. Poate o lipsa de recunostinta, o furie mai veche care ii impiedica sa vada constient viata, cu toate posibilitatile si solutiile.
- -Ce invata omul respectiv din aceasta poveste?
- -Ce invat eu?
- -Cum ne dezvoltam amandoi?
Inainte sa ne sacrificam, este util sa raspundem la aceste intrebari. E posibil, daca tu ca om esti evoluat spiritual sa fii inzestrat cu o iubire neconditionata fara margini, si atunci toate actiunile pe care le faci din aceasta vibratie sa ajute persoanele ce au nevoie de ajutor. Dar, daca atunci cand ajuti, pe undeva esti suparat pe persoana respectiva ca nu vede iesirile, si nu se ajuta singura, s-ar putea ca acest ajutor sa nu fie ajutor.
Alta poveste este atunci cand inveti pe cineva sa se ajute singur, cand ii arati o cale, si o indrumi din experienta ta.
Acela este un ajutor foarte benefic, cu efecte indelungate.
Pentru a nu avea indoieli iata cum se manifesta iubirea cea benefica, sa o numim iubire neconditionata, energia de unde se intampla toate miracolele. Iata ce spune Lise Bourbeau:
“Iubirea neconditionata, adevarata, poate fi exprimata intr-un mod general, pentru toate formele de iubire. Fie ca e vorba despre iubirea de sine, iubirea paternala, maternala, fraternala, intima sau amicala, iubirea neconditionata se exprima in acelasi mod. Exista mai multe moduri de a recunoaste aceasta iubire.
Iubirea de sine
-Sa-mi acord dreptul de a fi ceea ce sunt, in fiecare moment, chiar daca nu sunt ceea ce vreau sa fiu (de exemplu: sa fiu nerabdator, mincinos etc.)
-Sa-mi accept diferentele fata de ceilalti, fara nici o judecata.
-Sa fiu in stare sa imi fac pe plac, chiar daca cred ca nu merit sa acest lucru.
-Sa-mi acord dreptul de a fi uman (ex. Sa am temeri, slabiciuni, limite.)
-Sa imi reamintesc ca tot ceea ce traim este o experienta, nu o eroare, lucru care evita judecata.
-Sa imi las inima sa hotarasca in loc sa tin cont de notiunea de bine si de rau, sugerata de ceilalti.
-Sa invat din fiecare experienta, in loc sa ma condamn.
-Sa imi ascult nevoia, chiar daca ceilalti ma sfatuiesc sa fac altfel.
-Sa imi fie bine, chiar daca nu raspund propriilor mele asteptari sau daca nu imi tin promisiunea fata de mine sau fata de ceilalti.
-Sa observ ceea ce se intampla, chiar daca exista o mica voce interioara, care nu este de acord.
-Sa imi reamintesc ca nimeni nu se poate ocupa de fericirea mea, ca eu sunt singura persoana responsabila pentru ceea ce mi se intampla.
Iubirea fata de ceilalti
-Sa le acord dreptul sa fie ceea ce sunt, in fiecare moment, mai ales atunci cand nu sunt asa cum as vrea eu sa fie (ex. celalalt e lenes sau negativist). Continue reading “Echilibrul iubire de sine vs iubire fata de ceilalti”
Corpul, prietenul tau cel bun
De curand am fost la un mini atelier de vindecare a sufletului. Iar de atunci multe lucruri in creierul meu functioneaza mai diferit, mi-am reamintit multe cunostinte vechi, si am realizat multe lucruri pe care incercasem sa le pun cap la cap singura. A fost ca o experienta de autocunoastere, iar dupa ce am plecat de acolo am avut mai multe insighturi. Printe aceste lucruri, a fost decizia de a studia mai mult metoda Lisei Bourbeau, asa ca recitesc iarasi cartea ei: “Asculta-ti corpul”. De-a lungul anilor am fost o impatimita a lui Eckhart Tolle care sustine mult ideea ca traind viata in prezent ne simplificam existenta, si ne imbunatatim toate sectoarele ei. Am incercat aceasta metoda si functioneaza, iar metoda Lisei Bourbeau este ca o ramura a puterii prezentului, de aceea a inceput sa imi fie atat de draga, pentru ca este simpla, si ne apropie, ne conecteaza la corpul nostru, iar acesta are atat de multe sa ne spuna. Nu incerc sa va conving, o las pe Lise sa o faca mai bine:
“Atunci când ceri sau doresti ceva, când crezi cã ai o nevoie realã si-i dai un ordin subconstientului, e important sã-i spui sã-ti consulte supraconstiinta pentru a afla dacã aceea ce vrei e bine pentru tine. Dacã nu este, îti va da de veste printr-un mesaj si vei ajunge sã doresti altceva. Casa de pe malul apei nu este neapãrat cel mai bun lucru pentru tine. Poate existã ceva mai important. Dupã un anumit timp, se va întâmpla, fãrã îndoialã, ceva care te va face sã-ti dai seama ce vrei cu adevãrat. Schimbarea ta va fi radicalã: „Asta e ceea ce vreau, nu casa”. Prin ceea ce-ti este prezentat, vei întelege cã ai primit mesajul.E atât de linistitor sã stii cã ai în tine aceastã fortã extraordinarã, legatã direct demarea putere universalã, de cosmosul întreg, de subconstientul fiecãruia dintre cei ce trãiesc pe pãmânt, tot asa cum celulele corpului uman sunt legate între ele! Supraconstiinta ta e întotdeauna acolo, cu tine, 24 de ore din 24, pentru a te conduce si a te sprijini. Ar fi bine sã-i dai un nume. Când vei învãta sã-ti vorbesti,sã-i vorbesti supraconstiintei tale, vei avea impresia cã te adresezi unui bun prieten. Alegerea numelui e la discretia ta. Totusi, îti recomand sã-i gãsesti unnume care nu poate fi confundat cu altul si care sã nu-ti trezeascã nici o amintire.Vorbeste-i. Acum ai pe cineva în care poti avea încredere.Vei vedea cã n-o sã mai fii niciodatã singurã. Aceastã mare putere ascunsã în tine stie întotdeauna ce-ti este benefic. Si dacã gândesti, spui sau faci ceva împotriva acestei puteri interioare, ea îti va transmite un mesaj prin intermediul subconstientului. Mesajul primit te va ajuta sã întelegi cã ceva din ceea ce faci acum nu e bine pentru tine. Vezi cât e de minunat! Esti propriul tãu terapeut. Poti sã-ti duci viata asa cum doresti si la fiecare pas gresit ti se transmit semnale. Nu mai e cazul sã-ti faci griji, sã te gândesti si rãzgândesti, sã analizezi totul înainte de a lua o hotãrâre. Marea ta fortã interioarã, Dumnezeul tãu este acolo pentru a o face în locul tãu. E un mijloc fantastic de a-ti lãsa capul deoparte si de a accepta cã ai în tine pe cineva care te conduce mereu în luarea deciziilor.
Iatã diferitele mesaje pe care ti le poate transmite supraconstiinta pentru a te avertiza cã, în prezent, existã ceva ce nu-ti este benefic: emotiile care te coplesesc, indispozitiile, bolile, accidentele, dorinta de a bea sau de a te droga, de a dormi prea mult sau prea putin, de a mânca prea mult sau prea putin etc. De la nasterea ta ai primit mii de semnale. Si, cum n-ai putut sã le decodifici, ai atribuit bolile si angoasele tale conditiilor externe. Acesta e motivul pentru care oamenii au mereu un reflex de împotrivire în viata lor personalã: nu cautã unde trebuie. Dacã ti se întâmplã un accident, te îmbolnãvesti sau te coplesesc diferite emotii, în loc sã te superi, acceptã situatia si multumeste-i supraconstiintei tale pentru acest mesaj. Revoltându-te, nu faci decât sã agravezi situatia. Încearcã sã întelegi ce vrea sã-ti spunã supraconstiinta ta. Aceasta te va elibera, te va ajutasã fii în armonie cu tine însuti si sã câstigi o mai mare pace interioarã.
Tu stii cã ai fost creat dupã chipul si asemãnarea lui Dumnezeu, adicã perfect. Dar întotdeauna când ti se întâmplã ceva care nu e conform cu legea perfectiunii, Dumnezeul tãu interior este cel care îti indicã faptul cã nu esti pe drumul cel bun, cel al dragostei. Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru si ne-a lãsat libertatea sã gresim si sã ne trãim experientele cum vrem; de aceea ni se întâmplã atâtea neplãceri. Dumnezeu te iubeste ca un pãrinte pe copilul lui. Dacã acesta din urmã vrea sã plece de acasã de foarte tânãr si sã-si trãiascã propriile experiente, de cele mai multe ori pãrintii se opun si-i relateazã propriile experiente trãite la vârsta lui. Când existã o dragoste adevãratã, aceasta îi va convinge pe pãrinti sã-l lase sã plece pentru a-si trãi propriile experiente.Este exact ceea ce face
Dumnezeu cu tine. Continue reading “Corpul, prietenul tau cel bun”
Vindeca-ti ranile sufletesti
In ultima vreme am inceput sa fiu mai constienta de emotiile si trairile mele, mai ales dupa mini atelierul sustinut de Luminita Baltaretu despre ranile sufletesti. Din acest motiv am scris despre experienta la atelier aici, si am continuat dupa aceea sa ma gandesc la ce ma impiedica pe mine sa fiu eu insumi si am condensat in acest articol toata intelepciunea dobandita de la acest workshop.
Cu toti am avut anumite suferinte, neplaceri in copilarie care ne-au marcat, ne-au lasat in suflet niste rani. Si tocmai aceste rani ne-au determinat sa actionam intr-un anume fel, si sa adoptam anumite masti. Adica ne ascundem, incercam sa parem altfel decat suntem, pentru a ne proteja mai bine de suferinta. Atitudinile noastre sunt de fapt niste automatisme, nu sunt naturale, pentru ca ne este teama sa nu fim noi insine, sa nu fim vulnerabili. De ce este bine sa constientizam si sa recunoastem aceste rani? Rana sufleteasca are ca si corespondent pe cea fizica. Ne zgariem, sau ne ranim, punem un pansament, dar pana la urma il indepartam, tocmai pentru ca rana are nevoie de aer ca sa se vindece. Ea trebuie sa iasa la suprafata, la aer, la lumina.
În medie, omul este 10% constient si 90% inconstient de ceea ce face, spune, gândeste si simte. Surprinzãtor, nu-i asa? Aceasta înseamnã cã în cursul unei zile folosim 90% din timp pentru a actiona, a vorbi si a gândi mecanic. Acum vom încerca împreunã sã modificãm starea ta de inconstientã, fiindcã pentru a realiza ceea ce vrei este esential sã fii constient de tot ce faci, spui, simti si gândesti. – Lise Bourbeau
Pentru a constientiza ranile, si implicit mastile ce determina viata noastra pe pilot automat, ne va ajuta sa citim urmatoarele tipologii, pentru a vedea unde ne incadram. Scopul este de a le vindeca ca sa putem fi relaxati, fericiti, impacati cu noi insine si sa putem sa actionam la potentialul maxim.
Vom incepe identificarea ranilor pe care le avem. Dupa ce citim descrierile ranilor putem incepe sa notam pe hartie trasaturile care ni se par ca ni se potrivesc. Cu mult curaj, si mai ales multa sinceritate fate de noi.
1. Rana Respingerii – Persoana in cauza dezvolta masca Fugarului
2. Rana Abandonului – Persoana in cauza dezvolta masca Dependentului
3. Rana umilirii – Persoana in cauza dezvolta masca Masochistului
4. Rana de tradare – Persoana in cauza dezvolta masca Dominatorului
5. Rana de nedreptate – Persoana in cauza dezvolta masca Rigidului
1. Fugarul
– Cei ce au suferit o experienta care le-a dat de inteles ca au fost respinsi vor deveni „fugari”, adica o data ce vor fi pusi intr-o situatie dificila vor alege sa se retraga, fara sa cauzeze probleme, fara sa se certe, dar asta inseamna ca nici nu-si vor apara drepturile.
-Sunt capabili de a renunta si la ceea ce este a lor de teama de conflict, de teama de a fi respinsi. De obicei aceste persoane s-au simtit respinsi de catre un parinte, atunci cand cresteau.
-Aceste persoane nu sunt ancorate prea bine in lumea materiala
-Evadeaza in lumea spirituala, literatura, fantezii, calatorii
– Sunt persoane perfectioniste si cred ca daca vor face greseli vor fi respinsi
-Cred ca nu au valoare si ca nu merita sa traiasca printre ceilalti, cu drepturi egale
-Sunt slabi, le lipseste apetitul adesea
-In situatiile publice le lipseste increderea, si vor incerca sa atraga cat mai putin atentia.
-Traiesc in singuratate, de frica sa nu fie respinsi.
2. Dependentul – nu are incredere in el si asteapta ca altii sa-l sprijine
-se considera o victima
– nu poate lua decizii singur
-are voce de copil
-emotia principala este tristetea
-se ataseaza de ceilalti oameni
-se imbolnaveste frecvent pentru a atrage atentia asupra lui
-face totul pentru a face pe plac
-ii place sexul si il foloseste ca sa-si mentina partenerii in relatii
-are nevoie de mult timp si de atentie de la partener
-frica cea mai mare este cea de a ramane singur
-stari emotionale schimbatoare
3. Masochistul
-ii e rusine de persoana sa, asa ca se ascunde de ceilalti
-este obsedat de curatenie, haine perfecte, felul in care arata ca ceilalti sa nu-l dispretuiasca
-nu vorbeste despre el, mai ales situatiile care i se par umilitoare
-nu-si asculta nevoile
-crede ca este murdar, egal cu zero fata de alti oameni
-este usor ranit de altii, foarte sensibil la critici si se simte umilit
-cea mai mare frica este libertatea (nu stie ce sa faca cu ea, prefera regulile)
-atrage oameni care-l persecuta si-l fac sa se simta umilit
-ajuta pe altii voluntar, dar ajunge in situatii in care va servi pentru ca el crede ca daca se face util va fi si placut pentru asta.
-se refugiaza in mancare pentru a uita de el
-se recunoaste prin fata rotunda, corpul plinut
4. Dominatorul
-crede ca este foarte puternic si are multe responsabilitati
-vrea sa fie perceput ca puternic, special.
-vorbeste mult despre el si realizarile sale
-nu isi tine promisiunile
-minte cu usurinta
-crede ca totul i se cuvine
-este seducator si manipulator
-isi ia puterea din ridicularizarea altor oameni
-este intolerant
-se straduieste sa isi depaseasca limitele, sa atinga performante pentru a fi recunoscut
-isi sustine cu tarie punctul de vedere si il impune asupra celorlalti
-nu-si accepta vulnerabilitatea si slabiciunile
-privire intensa, seducatoare
-intoleranti cu cei ce se misca lent
-tind sa poarte haine tipatoare sau scumpe pentru a iesi in evidenta
-barbatii au umerii mai lati, iar femeile soldurile late
5. Rigidul
-incearca din rasputeri sa fie corect
-este obsedat de dreptate
– isi blocheaza sentimentele
-isi incruciseaza bratele frecvent
-ii place ordinea si disciplina
-este intolerant cu greselile altora
-nu admite ca are probleme
-vocea este inflexibila
-i se pare greu sa primeasca lucruri de la altii,
-are convingerea ca trebuie sa munceasca din greu pentru tot ce are
-cand se bucura de viata se simte vinovat pentru asta.
-are asteptari de la el, si incearca sa-si depaseasca limitele
-este sensibil dar isi controleaza sentimentele pentru a fi perceput ca puternic.
-mersul este soldatesc
-privirea directa
Pana nu vei inceta sa mai lupti, rolurile inconstiente constituie cea mai mare parte a interactiunilor umane. In abandonare, nu mai aveti nevoie de apararile si mastile sinelui fals. Deveniti foarte simplu, foarte real. Acest lucru este periculos”, spune sinele fals. Vei suferi. Vei fi vulnerabil.” Ceea ce sinele fals nu stie, desigur, este faptul ca numai prin renuntarea la rezistenta, devenind vulnerabil, va puteti descoperi invulnerabilitatea adevarata si esentiala. -Eckhart Tolle
Cum am facut cunostinta …cu mine
Mereu am fost adepta independentei, inca de mica. Daca a fost un lucru pe care l-am auzit non stop a fost acela de a fi independenta, lucru insuflat la greu de catre tatal meu. Am inteles ca trebuie sa ma descurc, ca trebuie sa muncesc si sa reusesc…si asta singura. Culmea este ca frica mea cea mai mare este de singuratate, si n-ar trebui sa fie asa, nu? Totusi fiind o mare fana a independentei, am incercat, pe cat posibil sa fac toate lucrurile singura. De asemenea am incercat permanent sa ma cunosc mai bine, sa ma inteleg, si sa mai schimb pe ici pe colo ceea ce nu-mi placea la mine.
Acum imi vine in cap metafora casei. Trupul nostru ca o casa ce trebuie locuita, si cu cat petreci cat mai mult timp in ea cu atat observi mai multe detalii la ea. Si ai mai vrea sa faci curatenie intr-o camara, sa varuiesti un perete, sa mai adaugi un tablou. Si e tare frumos cand casa e frumoasa, si tare ti-ai dori sa ai si vizitatori, sa impartasesti acest spatiu frumos cu cineva. Si tare bine ar mai fi ca acesti musafiri sa aiba lucruri in comun cu tine, sa aveti ce povesti. Atunci iti dai seama ca dupa tot timpul petrecut cu tine, in care ti-ai construit casuta, ai infrumusetat-o, poti sa te simti bine cu tine si sa cunosti alti oameni asemenea tie. Asta mi s-a intamplat mie, ani de zile am petrecut timp in familie, timp cu mine, timp acasa, in care m-am analizat, m-am schimbat, mi-am renovat sufletul. Si credeam ca mi-e bine asa, pana am primit o invitatie ” intre prieteni” -cel putin asa m-am simtit la atelierele “Asculta-ti corpul” realizate de Luminita Baltaretu. As vrea sa vorbesc despre aceasta experienta, pentru ca in cadrul ei m-am simtit foarte bine si m-am regasit pe mine. Continue reading “Cum am facut cunostinta …cu mine”
Atelier: Cum putem sa vindecam ranile sufletului
Pentru ranile trupului mai mereu exista leac, dar cine se ocupa de cele ale sufletului? Care sunt ranile sufletului?
Sunt acele frustrari si neimpliniri pe care le-am adunat inca din copilarie, din cauza modului in care am interpretat noi realitatea vis a vis de mediul in care am trait si mai ales a relatiei cu parintii. Daca nu ne-a fost oferita atentia, rabdarea si iubirea pe care le-am asteptat, noi am interpretat acest lucru ca nefiind iubiti, doriti. Unii dintre noi s-au interiorizat, altii au luptat din greu sa obtina acea iubire, crezand ca au facut ceva gresit. Dar in fiecare caz, am ramas cu niste rani care isi pot avea vindecarea mai usor decat credem. Despre acest subiect am mai vorbit cand am descris fiecara rana sufleteasca in parte: rana de nedreptate , rana de tradare, umilirea, abandonul, respingerea. Toate aceste rani au fost analizate de Lise Bourbeau in cartile ei: “Asculta-ti corpul, prietenul tau cel mai bun” si “Cele cinci rani care ne impiedica sa fin noi insine”.
Lise Bourbeau, autoare a 14 carti, printre care best-seller-ul „Asculta-ti corpul, cel mai bun prieten pe care il ai pe Pamant” si fondatoarea celei mai mari scoli de dezvoltare personala din Quebec, Canada, si-a dedicat viata studiului acestei legaturi dintre interiorul si exteriorul fiintei umane. In cartile sale, Lise Bourbeau subliniaza faptul ca toate suferintele prin care trecem, fie ca e vorba despre afectiuni, probleme in dragoste, lipsa banilor, nefericire, sunt semne ale Universului, ale Dumnezeului nostru interior, care vrea sa ne arate ca ne-am indepartat de la drumul corect. Ea mai spune ca afectiunile de care suferim ar trebui interpretate total altfel decat o face omul, in viata de zi cu zi. Afectiunile sunt un semnal de alarma, care ne atentioneaza ca nu suntem in armonie cu Sinele nostru. Nu sunt nicidecum o pedeapsa, ci sunt o atentionare.
La fel, experientele neplacute din vietile noastre, suferintele noastre, sunt niste aliati. Prin intermediul corpului nostru, ne soptesc unde gresim si ce avem de reparat.
In cadrul atelierelor organizate peste tot in lume, Lise vorbeste despre anumite „rani” pe care le dobandim in copilarie, si de care incercam sa ne ferim prin intermediul unor masti. Acest subiect il dezbate pe larg in cartea sa „Cele 5 rani care nu ne lasa sa fim noi insine”.
Daca stam sa analizam putin, este logic: cand suntem raniti fizic, ne doare! O rana deschisa, o taietura sau o vanataie doare! De ce doare? Pentru ca exista, pentru ca e acolo. Si atunci, prin analogie, cand spunem ca ne doare sufletul, cat de greu este sa ne dam seama ca exista o rana acolo, chiar daca nu o vedem? Acesta e adevarul: ne doare pentru ca suntem (deja) raniti!
Vestea buna este ca aceste rani pot fi vindecate. Cu putin efort, vom reusi sa le acceptam, sa le cunoastem si sa le vindecam.
Tot ceea ce trebuie sa facem, asadar, este sa ne ascultam corpul. Sa ii dam sansa sa ne vorbeasca, interpretandu-i mesajele in mod corect. Continue reading “Atelier: Cum putem sa vindecam ranile sufletului”
Durerile de spate- cauze spirituale
Mesajul urmator este cu dedicatie, se stie el, si este un pasaj din cartea Lisei Bourbeau, “Asculta-ti corpul, prietenul tau cel mai bun de pe Pamant”. Ceea ce sustine si demonstreaza ea in carte este legatura care exista intre suferintele fizice si tumultul interior: tot ceea ce traim este interpretat si etichetat de mintea noastra prin ganduri care se reflecta fizic prin emotii. Ele pot crea confort si adesea si disconfort, putand ajunge a fi in final boli, mai grave sau mai putin grave. Totul este, in final, sponsorizat de ganduri.
“Majoritatea oamenilor isi explica boala ca pe un ghinion, ca pe o nedreptate, insa fiecare boala, fiecare accident sunt provocate de tine insuti. “Cine vrea sa se imbolnaveasca?” ai sa intrebi. Facem acest lucru inconstient. Boala este un semnal dat de corpul tau. Supraconstiinta ta, partea divina iti trimite un mesaj, deoarece unele dintre actiunile tale, dintre gandurile si vorbele tale sunt contra legii iubirii si responsabilitatii (suntem responsabili de actiunile noastre, toate fiind supuse legii cauzei si efectului). Nu serveste la nimic sa ai resentimente fata de natura sau fata de cine alegi tu, este mai important sa primesti mesajul si sa multumesti corpului ca ti l-a trimis: este semn ca ceva nu este in acord cu planul tau de viata, adica evolutia interioara”.
Si un exemplu care exemplifica la modul concret teoria: este noapte, vecinul tau vine la tine pentru a te anunta ca ai uitat farurile la masina aprinse. Daca refuzi sa raspunzi, vecinul va incerca sa-ti atraga atentia. Va insista sa sune, nu pentru a te deranja, ci mai degraba pentru ca tine la tine si vrea sa te ajute. Daca, dupa mai multe avertismente, tu te incapatanezi sa nu faci nimic, a doua zi dimineata vei gasi bateria la masina golita.
Supraconstiinta ta actioneaza la fel. Daca pierzi primul mesaj sau nu il intelegi, iti va trimite un altul, apoi un altul, pana cand iti va trimite ceva suficient de puternic pentru a te scutura si a provoca o reactie din partea ta: un cancer sau o criza cardiaca. Si daca, din nou, refuzi sa actionezi, vei muri, la fel ca si bateria de la masina!
Fiecare afectiune sau boala este un mesaj in sine. Dar raul nu este doar fizic. Trebuie sa vezi dincolo de lumea fizica. Gravitatea unei boli se dovedeste a fi la fel de mare precum mesajul ei. Cand o boala persista, este foarte important sa vezi ce mesaj vrea sa iti transmita. Daca devine foarte puternica, inseamna ca si-a intarit forta de mult timp.
Adesea problemele sufletului de manifesta fizic prin afectiuni la care este evidenta logica conexiunii: o persoana care se simte nesustinuta, careia ii lipseste sprijinul in viata va fi avertizata de aceasta problema psihologica de durerile de spate. Coloana este cea care sustine corpul, cel convins ca nu este sustinut va avea afectini ale acesteia.” Fara indoiala esti o persoana care este in stare sa ia toata raspunderea celorlalti in spatele lui si care se simte responsabila pentru fericirea sau nefericirea lor. Insa aceasta responsabilitate este atat de grea incat vei avea nevoie de un sprijin suplimentar. Exact ceea ce tu nu obtii. Superconstiinta ta iti trimite urmatorul mesaj: “nu mai crede ca esti responsabil de fericirea sau de nefericirea celorlalti. Daca vrei sa ajuti pe cineva, fa asta, dar de bunavoie, din dragoste si nu pentru ca te simti obligat sa faci asta. Tru esti singurul care iti sustii decizia”. Daca faptul de a-ti lua responsabilitati te ajuta sa te realizezi, vei fi apt de acest lucru, fie ca este vorba de profesie, fie de alte domenii ale vietii tale. In acest caz, nu ai nevoie de niciun sprijin. Daca nu ai putea face acest lucru, nu ti-ai propune niciodata asa ceva. Continue reading “Durerile de spate- cauze spirituale”
Pasi pentru echilibrare spirituala
Asculta-ti corpul
Autor: Lise Bourbeau
Editura: Ascendent
Categoria: Spiritualitate
Inca din 1982, Lise Bourbeau fondeaza in Quebec centrul “Asculta-ti corpul”, care este cunoscut nu numai in Canada, dar si in SUA si Europa. Filosofia ei de viata este avangardista, indreptata spre autoeducare, dezoltare personala si spirituala, experiementata pe propria persoana. Lise Bourbeau ne reaminteste rolul fiecarei plante, fiecarui animal sau al omului de a creste, de a evolua. In lipsa evolutiei va apare moartea. Spre deosebire de regnul vegetal sau animal, omul creste si spiritual. Insusi Isus Hristos ne-a transmis inca de acum 2000 de ani scopul vietii fiintei umane de a iubi, de a avea credinta. De iubire au nevoie nu numai fiintele, dar si insusi pamantul care este alcatuit din milioane de celule; ele au nevoie de sanatate, care este obtinuta din insumarea sanatatii fiecarei planete, animal sau om. De sanatatea fizica, mentala, emotionala a fiecarui om depinde armonia intregului Pamant. In aceasta carte, Lise Bourbeau ne arata cum sa ne autodepasim propriile limite, atat la nivel fizic, emotional, mental cat si spiritual. Continue reading “Pasi pentru echilibrare spirituala”
Rana de nedreptate si rigiditatea
Nedreptatea este traita de oameni atunci cand nu sunt apreciati asa cum cred ei ca merita, care nu primesc ceea ce merita sau chiar si atunci cand primesc mai mult decat merita. Aceasta rana se dezvolta atunci cand individul isi contureaza individualitatea, intre 4 si 6 ani, cand devine constient ca este o entitate separata. El o dezvolta atunci cand factorii externi nu ii permit sa isi dezvolte individualtitatea sa acum isi doreste.
Rana aceasta este traita in raport cu parintele de acelasi sex, copilul sufera din cauza racelii acelui parinte, care este posibil sa nu isi exprime sentimentele sau doar sa fie perceput de copil in felul acesta. Criticile frecvente, intolereanta, autoritatea manifestata puternic il fac pe copil sa dezvolta aceasta rana. Sufletul care alege sa experimenteze si astfel sa incerce sa vindece aceasta rana isi va alege parinti care ii vor oferi cadrul de manifestare, posibil un parinte, posibil ambii sa il ajute sa o experimenteze. Continue reading “Rana de nedreptate si rigiditatea”
Rana de tradare si complexul lui Oedip
Momentul in care rana de tradare apare este intre 2 si 4 ani, perioada in care apare energia sexuala, deci rana se manifesta in relatie cu parintele de sex opus. Sufletul care isi doreste sa traiasca aceasta rana cu scopul de a o vindeca, dezvolta complexul lui Oedip. Primul care a vorbit despre acesta a fost Freud – copilul manifesta o atractie deosebita fata de parintele de sex opus. La nastere copilul este foarte legat de mama lui, dar dupa o perioada va observa ca aceasta se intoarce la ocupatiile cotidiene. Daca insa ea ramane in continuare foarte legata de copil si ii satisface toate capriciile, acesta va incepe sa creada ca el il poate inlocui pe parintele de sex opus. In aceasta perioada copiii fac totul pentru a seduce parintele de sex opus, iar daca acesta nu raspunde asa cum se asteapta copilul, acesta dezvolta complexul lui Oedip – si face tot ce este posibil sa i atraga atentia. Continue reading “Rana de tradare si complexul lui Oedip”
Cele 5 rani: Umilirea
Daca in articolele precedente am vorbit despre rana abandonului si a respingerii -pe larg dezbatute in cartea “Cele 5 rani care ne impiedica sa fim noi insine” de Lise Bourbeau– astazi vom analiza rana umilirii ce are drept masca masochistul. Aceasta rana a umilirii apare intre 0 si 3 ani la copilul care copilul simte ca unuia sau ambilor parinti le este rusine cu el, daca el face o boacana, se murdareste. Copilul alege sa se nasca cu acesti parinti in ideea de a experiementa aceasta rana si de a accepta si astfel rezolva problema. Rana se trezeste in momentul in care parintele pune copilul intr-o situatie in care se simte jenat, chiar daca copilul nu intelege exact atunci cand de exemplu mama povesteste cum copilul arata ca un mic “porcusor” la masa, el simte jena mamei, faptul ca se rusineaza cu el. Cel care are o rana de umilire isi va crea o masca de masochist, adica el va gasi placere in durere, suferinta, bineinteles in mod inconstient. Continue reading “Cele 5 rani: Umilirea”
Psihologie: Abandonul
In “Cele 5 rani care ne impiedica sa fim noi insine”, Lise Bourbeau vorbeste despre neacceptarea unor experiente traite in copilarie, asimilarea lor ca fiind experiente negative si modalitatile pe care le gasim, inconstient, pentru a le face fata. Am vorbit despre fuga, se intampla in cazul unui copil respins (cu adevarat respins sau are doar impresia aceasta din comportamentul parintilor), acum vom vedea rana creata de abandon si masca purtata de cel care se simte asa, masca dependentului. Un copil se poate simti abandonat daca mama are un nou-nascut care ii ocupa toata atentia, daca parintii lucreaza foarte mult si nu au timp pentru el, daca parintii il lasa prea mult timp in grija bunicilor. Rana de abandon este traita in relatia cu parintele de sex opus. Continue reading “Psihologie: Abandonul”
Rani psihologice: Respingerea
Respingerea, in ordine cronologica prima rana sufleteasca despre care vorbeste Lise Bourbeau in “Cele 5 rani care ne impiedica sa fim noi insine”, se manifesta din frageda copilarie- cel care o sufera se simte respins in fiinta lui si mai ales in dreptul sau de a exista. Un exemplu este copilul nedorit sau cel care nu are sexul dorit de parinti. Se poate imtampla ca parintele sa nu doresca sa respinga copilul, dar acesta sa se simta oricum respins in urma unui repros. In momentul cand un copil isi sa seama ca este respins isi creeaza masca de fugar. Aceasta masca se poate recunoaste in infatisarea fizica: corpul este ingust si contractat, ceea ce il poate face sa dispara mai usor, el va incerca toata viata sa nu ocupe prea mult spatiu, daca foloseste prea mult spatiu, crede ca deranjeaza. Continue reading “Rani psihologice: Respingerea”
Lise Bourbeau-Rani psihologice
Fondatoarea unui centru de dezvoltare personala, prin cartile sale, Lise Bourbeau prezinta o filosofie de viata pentru corpul fizic, emotional si mental. Prima persoana careia ii multumeste pentru inspiratia de a scrie cartea “Cele 5 rani care ne impiedica sa fim noi insine”, este Sigmund Freud pentru monumentala descoperire in domeniul psihologiei si mai ales a inconstientului.
Respingerea, abandonul, umilirea, tradarea, nedreptatea – sunt rani psihologice inconstiente prezente in multi dintre noi, fara ca noi sa banuim. Continue reading “Lise Bourbeau-Rani psihologice”