sheep_thank_you_

Invinge-ti frica de sofat

sofatDespre condus am mai scris un post aici. Iar de atunci tot observ ca se cauta subiectul pe google si inevitabil mai poposesc oameni si aici pe blog. De aceea m-am decis sa scriu putin despre experienta mea, pentru a incuraja pe cei care se tem sa conduca. Frica aceasta am avut-o si eu mult timp. Daca este sa explic de ce: frica aceasta e din cauza ca la mine in familie nu am vazut pe nimeni sa conduca, sa-mi dea un exemplu bun, dimpotriva am vazut o ruda care nu era tocmai un exemplu bun. Auzeam de la tata numai cat de periculos ar fi. Tocmai de aceea am avut o frica mare de condus.

Totusi am facut scoala, ca sa aflu ca frica si condusul nu au ce cauta impreuna. Pur si simplu nu functioneaza. E ca si cum ai vrea sa te dai cu snowboardul si nu ti iese, pentru ca esti incordat. Asa si la condus, cand ti-e frica tii volanul incordat, conduci stangace, ti se opreste motorul, de frica, pentru ca n-ai incredere in tine. Si totusi multi conduc fara probleme. Asta pentru ca nu-si fac prea multe griji, conduc si atat.

Tocmai am aflat ca pentru a conduce trebuie sa gandesti cat mai putin si sa actionezi, si mai ales sa reactionezi, si asta repede, mai ales in Bucuresti.Daca vrem sa gandim pozitiv, putem spune despre condus ca este un fel de practica zen, ai atentia distribuita in 20 de locuri, cu precadere la biciclisti si scuteristi, pe principiu daca ei nu tin la viata lor macar sa tii tu. Deci zen. Fara frica si zen. Apoi instructorul e alta poveste. Clar tu si el sunteti in 2 povesti diferite. Vedeti lucruri diferite, el vede mai multe lucruri decat tine, stie mai multe (in ale condusului) iar pentru asta trebuie sa-l respecti. Daca pornesti cu apreciere pentru ceea ce face, si constientizezi munca pe care o face zilnic cu 10 oameni ca tine, il vei aprecia si mai mult, si asta se va vedea in relatia voastra. Vei invata mai multe, pentru ca-ti va fi drag. Chit ca te mai cearta, trebuie, altfel cum sa inveti. Si mai depinde si ce relatie ai tu cu tine. Prima oara cand am facut scoala, n-am dat examenul, mi se parea ca degeaba m-as prezenta la examen, si nu m-am dus, am rezolvat problema…cum am stiut. Pe principiul ca eu nu m-am prezentat niciodata la un examen fara sa-l iau. Dar examenul de sofat e alta poveste, nu e doar teorie, iar cei invatati cu teoria…vor avea surprize. Pentru ca m-am surprins ca la volan incercam sa conceptualizez pasii, sa-i insir. Iar la volan n-ai timp sa analizezi, iar noi tocilarii cam avem de pierdut aici. Castig de cauza pentru sportivi, gameri, in general cei care tac si fac, nu care gandesc de 10 ori inainte sa faca un lucru.

Atunci cand inveti sa conduci te poti lovi de relatia cu tine, de dialogul interior. Am descoperit ca la volan esti tu cu tine in primul rand.
In al doilea rand: tu si instructorul
In al treilea rand : tu si ceilalti oameni (pietoni, alti soferi etc.)

Tu cu tine: adica tu si gandurile si tiparele tale mentale. Invatand sa conduc, am inteles ca te poti sabota singur, gen “ce neatent sunt”, “ce greu e”, “iar am gresit”, “cand o sa invat odata”. Nici nu e nevoie sa zica instructorul ceva, ca poti trage singur concluziile – negative. Si nu e bine pentru tine, daca chiar vrei sa nu ai parte de o experienta proasta. Continue reading “Invinge-ti frica de sofat”

sheep_thank_you_

Cum am facut cunostinta …cu mine

peisajMereu am fost adepta independentei, inca de mica. Daca a fost un lucru pe care l-am auzit non stop a fost acela de a fi independenta, lucru insuflat la greu de catre tatal meu. Am inteles ca trebuie sa ma descurc, ca trebuie sa muncesc si sa reusesc…si asta singura. Culmea este ca frica mea cea mai mare este de singuratate, si n-ar trebui sa fie asa, nu? Totusi fiind o mare fana a independentei, am incercat, pe cat posibil sa fac toate lucrurile singura. De asemenea am incercat permanent sa ma cunosc mai bine, sa ma inteleg, si sa mai schimb pe ici pe colo ceea ce nu-mi placea la mine.

Acum imi vine in cap metafora casei. Trupul nostru ca o casa ce trebuie locuita, si cu cat petreci cat mai mult timp in ea cu atat observi mai multe detalii la ea. Si ai mai vrea sa faci curatenie intr-o camara, sa varuiesti un perete, sa mai adaugi un tablou. Si e tare frumos cand casa e frumoasa, si tare ti-ai dori sa ai si vizitatori, sa impartasesti acest spatiu frumos cu cineva. Si tare bine ar mai fi ca acesti musafiri sa aiba lucruri in comun cu tine, sa aveti ce povesti. Atunci iti dai seama ca dupa tot timpul petrecut cu tine, in care ti-ai construit casuta, ai infrumusetat-o, poti sa te simti bine cu tine si sa cunosti alti oameni asemenea tie. Asta mi s-a intamplat mie, ani de zile am petrecut timp in familie, timp cu mine, timp acasa, in care m-am analizat, m-am schimbat, mi-am renovat sufletul. Si credeam ca mi-e bine asa, pana am primit o invitatie ” intre prieteni” -cel putin asa m-am simtit la atelierele “Asculta-ti corpul” realizate de Luminita Baltaretu. As vrea sa vorbesc despre aceasta experienta, pentru ca in cadrul ei m-am simtit foarte bine si m-am regasit pe mine. Continue reading “Cum am facut cunostinta …cu mine”

sheep_thank_you_

Viata il pedepseste pe cel care ajunge mai tarziu

maratonDeparte de mine intentia de a le spune femeilor sa ia decizii pripite.

Trebuie sa invatam sa trecem la actiune cu certitudinea ca suntem suficient de bine pregatite, chiar daca nu dispunem de toate informatiile si nu am analizat toate consecintele. Nu trebuie sa uitam ca barbatii iau foarte repede decizii. Poate parea o stereotipie de gen, o perceptie doar, posibil gresita, insa ei par a fi mereu inaintea femeilor in a-si crea realitatea.
Femeile n-are trebui sa minimalizeze tendinta barbatilor de a iesi in fata si de a ataca problema, nici chiar atunci cand cred ca o asemenea abordare este prea indrazneata sau pripita.

Mii de femei sunt puse zilnic de barbati, in fata unui fapt implinit.Un prieten de-al meu, avocat, a numit acest lucru « forta normativa a realitatii ».

Barbatii acapareaza locurile de munca spunandu-si: “Dupa ce voi obtine postul voi avea timp sa ma perfectionez profesional” si se gandeste abia pe urma cum sa faca fata cerintelor. Ei dau navala inaintea noastra intr-o parcare aglomerata, unde tocmai s-a eliberat un loc, razand autoadmirativ:” Cine se grabeste, ajunge primul”.

Regula este: “Chiar daca avem dubii, nu trebuie sa asteptam, ci sa actionam, daca avem un impuls interior care ne indeamna intr-o directie. Accepta faptul ca intuitia iti poate spune ceva si merita s-o asculti. Ezitarea este o forma de cedare a controlului”.

Baietii cresc cu ideea de concurenta. Ei invata de mici sa decida intr-un mod constient de sine, chiar si atunci cand stiu foarte putine.
Continue reading “Viata il pedepseste pe cel care ajunge mai tarziu”

sheep_thank_you_

Tudor Chirila -pentru tineri

tineriIeri am primit pe mail un slideshow cu urmatorul continut. Titlul mailului spunea: “De pe blogul lui Tudor Chirila” -l-am deschis pur si simplu fara nici un fel de asteptari, intrucat eu nu urmaresc blogul lui Chirila, insa surpriza, continutul chiar m-a uimit in mod placut. Cu cateva exceptii chiar sunt de acord cu continutul. Ca o adaugare, consider ca nu doar cunoasterea iti face legatura cu absolutul, cateodata, tocmai absesnta cunoasterii iti faciliteaza accesul cu Divinul, cu armonia. Totusi nu toti vor sa ajunga acolo, si poate nu asa devreme – avand in vedere ca mesajul este adresat tinerilor. Intr-adevar calea tinerilor incepe in scoala (fie ca vor sau nu), iar cunoasterea e mai buna decat ignoranta, cartile nemasurat mai bune in comparatie cu ziarele si revistele. Si daca totul incepe cu o carte buna, cu o informatie de calitate, tanarul va dezvolta un apetit pentru cunoastere, ceea ce il ajuta mai bine sa-si stabileasca valorile, sa discearna intre bine si rau, surprimand mai usor tendinta sa de a fi manipulat. Asadar, chiar daca nu credeam vreodata ca il voi cita aici pe blog, iata ce le spune Tudor Chirila tinerilor:

“Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveti o sansa. Noi am fost fericiti ca am descoperit Coca-cola si bananele si am crezut ca daca noi citim, si ei vor citi. Si ca toti vom progresa si tara o sa aiba scapare. Noi ne-am inselat. Unii dintre noi au plecat de aici. Castiga bani acolo si tanjesc dupa orasul asta imputit. Voi insa, voi aveti o sansa. Voi, aveti sansa.

Nu va ganditi la furat. E calea cea mai simpla. Stiu ca ati aflat ca asa te imbogatesti. Daca ai pamant sau daca faci afaceri cu statul. Stiti voi ceva despre tva si cum ai putea sa-l furi, dar nu va e inca foarte clar. Nu asta e drumul. Cu cat se va fura mai mult, cu atat se va construi mai putin, iar copiii copiilor nostri vor mosteni un imperiu de cenusa. Sunteti tineri si totusi habar n-aveti ce inseamna un Bucuresti in care se circula normal. Daca voi habar n-aveti si daca Ei continua sa fure, ganditi-va la copiii nostri. Nu e nici o sansa. Cititi. Cititi mult. Cititi tot ce va pica in mana. Nu-i mai ascultati doar pe profesori.

Cititi orice, fara discernamant. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, cautati-va intre voi. Vedeti care cititi aceleasi lucruri si inhaitati-va. Numai in haita de oameni destepti o sa reusiti. Unul singur dintre voi va fi mancat. Zece insa, s-ar putea sa reusiti. Ganditi-va de pe acum sa-i inlocuiti. Timpul lor trebuie sa se termine. Trebuie sa-i dominati. Dar nu cu gandul ca veti fura mai mult ca ei. Asta e calea simpla care va va sufoca mostenitorii. Ce-o sa faceti cu milioanele intr-un oras mort? Ce-o sa cumparati, cu banii gramezi? La ce-ti foloseste un Lamborghini cand n-ai o autostrada? De ce sa ai o vila intr-un cartier sufocat de inundatii?

Nu va dusmaniti profesorii. Sunt oameni amarati, din ale caror drame puteti invata. Isi dau priceperea pe un salariu de nimic si va invata carte. Nu va bateti joc de ei. Au muncit, si nu e vina lor ca parintii vostri s-au descurcat mai bine. N-aveti nici un drept sa-i dispretuiti. Nu le sunteti superiori. Banii parintilor vostri nu va reprezinta. Va reprezinta doar ceea ce puteti scoate pe gura. Aveti grija ce scoateti pe gura. Vremea pumnului si a bodiguarzilor a trecut. O sa calatoriti, iar copiii francezi invata carte, englezii la fel. Va confruntati cu o lume care acum e mai deschisa decat oricand. Hotii de la putere nu sunt in stare sa va spuna cine este Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp. Nu va pot spune care e influenta lui Schopenhauer in Sarmanul Dionis si nici de ce este Eminescu un romantic intarziat. Foarte putini o sa va spuna cine a pictat Cina cea de taina si de ce Visconti a ales romanul lui Thomas Mann ca sa faca un mare film. Ei vor sti doar sa va invete sa furati. Iar calea asta, mai devreme sau mai tarziu, se va infunda si ne va asfixia copiii.

Nu va mai luati dupa ziare. Nu dau doi bani pe generatia voastra, nu va dati seama? Pentru ei, cu cat sunteti mai prosti, cu atat le va fi mai usor sa va vanda orice cacat. Iar cacatul pe care il veti cumpara va fi obtinut de la prosti, platiti pe masura. Adica prost. Eleva porno este un exemplu. Nu cititi ziarele. Cititi cateva, cele care va informeaza. Nu marsati la orice promotie. Fiti mai selectivi. Continue reading “Tudor Chirila -pentru tineri”

sheep_thank_you_

Avortul- bun sau rau

avortNu voi emite judecati personale despre un subiect mai mult sau mai putin delicat, decizia o ia fiecare. Ideal ar fi sa o ia in functie ce ii spune inima si nu influentat de alte surse, laice sau ecleziastice. Voi cita, insa trei surse din alta dimensiune, pentru ca in dimensiunea noastra, pamanteana, parerile sunt impartite.

Prima este Lisa Williams, medium, iar aceasta a intrat in legatura cu spirite calauzitoare care au trait pe pamant, insa au trecut pragul mortii, conectate fiind la Constiinta universala.
In dimensiunea subtila spiritele pot alege sa se incarneze din nou sau sa evolueze doar in acel plan.
“Chiar daca voi ati decis ca sunteti gata sa va incarnati, parintii alesi au dreptul sa va opreasca sa intrati in lume ca fiind copii ai lor. O mama sau un tata- sau amandoi- se opate razgandi, poate sa nu mai doreasca sa devina parinte, de aici hotararea de a face avort. Dar o astfel de hotarare nu este o problema, din moment ce noi, ca suflete, putem intotdeauna sa ne intoarcem alta data, pate la o ruda apropiata a mamei sau a tatalui, sau in alta familie. Sau putem alege pe unul dintre parinti, sa asteptam pana cand el sau ea gaseste persoana potrivita si sa ne intoarcem atunci. Este foarte normal sa apara astfel de circumstante sau altele. Cu totii suntem diferiti si facem alegeri diferite, iar intre suflete nu poate fi vorba de a ne judeca unul pe altul”. (Lisa Williams, “Supravietuirea sufletului”)

A doua este Seth, o personalitate multidimensionala care s-a manifestat prin channelling in anii ’60. La intrebarea “nu este o risipa daca oamenii avorteaza? El raspunde:
“Poate fi un lucru stupid. Nu stiu daca este o risipa. Constiinta va prinde viata daca doreste acest lucru. Si daca constiinta alege o mama care vrea sa avorteze, atunci ea va face doar o mica excursie in aceasta lume. Va arunca o privire in jur. Este ca si samanta unui mar care calatoreste pana in curtea vecina dar nu se maturizeaza. Ea se uita prin jur si incearca din nou. Orice constiinta care doreste sa se nasca se va naste. Ea va alege o mama care doreste fara rezerve sa pastreze acel copil. “. Continue reading “Avortul- bun sau rau”

sheep_thank_you_

Cinci regrete

lumina aurieAm vazut in ultima vreme, pe mai multe site-uri, prin diverse locuri, cu diferite prezentari, o lista cu cinci regrete cele mai intalnite la oameni pe patul de moarte. Daca a facut cineva cercetari in domeniul asta, nu stiu, dar cele cinci sunt lucruri general valabile si chiar daca nu am ajuns la capatul vietii, chiar te pun pe ganduri. Culmea este ca ele nu au legatura cu ceea ce ne preocupa in mod frecvent, cu scopurile financiare, sociale sau de prestigiu: in fata mortii, toti suntem egali, esti tu cu tine, fara sa conteze impresiile si parerille celor care ne-ar putea judeca si pentru aprobarea carora am muncit o viata.

  • 1. Mi-as fi dorit sa traiesc viata in acord cu mine insumi, nu cu ceea ce asteptau ceilalti de la mine.
  • 2. Mi-as fi dorit sa nu fi muncit atat de mult.
  • 3. Mi-as fi dorit sa am curajul sa-mi manifest sentimentele.
  • 4. Mi-as fi dorit sa pastrez legatura cu prietenii mei.
  • 5. Mi-as fi dorit sa-mi permit mie insumi sa fiu mai fericit.

Daca v-au pus pe ganduri…este bine. Chiar foarte bine. Pentru ca mai este timp, mai este timp sa facem o schimbare. Cu cat intarziem mai mult sa o facem, prelungim starea de indoiala. Este nevoie de curaj pentru a face lucrurile in felul tau, asa cum simti.
“The Bucket List” este un film minunat care vorbeste despre regrete si indoieli in fata mortii. Personajul lui Morgan Freeman ii spune lui Jack Nicholson despre credinta vechilor egipteni legata de moarte: cand sufletul ajunge la intrarea in rai, Dumnezeu pune doua intrebari si de raspunsul la acestea depinde daca sufletul intra sau nu in Rai: “Ai gasit bucurie in viata ta?” si “Viata ta a adus bucurie celorlalti?”. Continue reading “Cinci regrete”

sheep_thank_you_

Luxul de a gresi

Homer“Nu merita sa fii liber daca nu ai libertatea de a face greseli”, zicea Mahatma Gandhi. Si singura persoana care iti poate da aceasta libertate esti tu. Ai gresit, mai incearca! Ai reusit, mai…foarte bine! Acorda-ti libertatea de a castiga, dar si de a pierde.
Stim bine ca atunci cand pierdem, primul judecator al nostru suntem noi insine. Singurii demoni cu care trebuie sa luptam suntem noi insine. De ce am alege oare sa ne luptam cu noi insine, cand putem foarte bine sa ne apreciem eforturile si sa ne incurajam pentru a face urmatorul pas? “Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti” zice un om mare intr-o carte mare. Asta inseamna ca mai intai vine iubirea de sine. In sensul bun, nu de aroganta, vanitate. Daca te iubesti, te apreciezi, atunci critica, reprosurile fata de tine insuti nu iti fac bine. Varianta constructiva as spune ca este sa accepti ca tu, chiar si tu, ai dreptul sa gresesti.

Regula numarul unu atunci cand te afli intr-o groapa este sa te opresti din sapat. Criticile iti fac numai rau. Data viitoare cand te afli in fata unui esec si obisnuinta te face sa te invinovatesti, aminteste-ti sa-ti reapreciezi fortele si sa extragi invatamintele din acea situatie. Daca permite conjunctura, incearca sa gasesti partea amuzanta.

Umorul ajuta intotdeauna.

In viata sunt situatii de viata si de moarte, dar adesea ne lasam coplesiti de suferinta pentru greseli care scad rapid in importanta la o privire mai atenta. Deci, nu te grabi niciodata sa “te certi” pe tine insuti. Priveste-te ca si cum ai fi un prieten bun care a gresit, cat de tare ai putea sa te superi pe el?
Nu este teoria chibritului aici, nici nu vreau sa spun ca descopar apa calda, insa aceste adevaruri sunt adesea uitate mai ales in situatiile de criza.Citite “la rece”, cele spuse par a fi truisme, dar sunt “de aur” daca sunt aplicate la momentul oportun. Energia noastra in aceste momente trebuie folosita pentru a gasi solutii, o atitudine depreciativa fata de sine pur si simplu o consuma inutil.
Ne putem acorda votul de incredere, in orice situatie ne aflam, facem mereu ce credem ca-i mai bun din ce putem face in momentul acela. Continue reading “Luxul de a gresi”

sheep_thank_you_

EU, cel perfect…

catel pisica“Iata misterul vietii. Niciodata sa nu te simti perfect, niciodata sa nu pretinzi că ai dreptate – sa nu te lasi prins niciodata in capcana asta. Si niciodata sa nu gandesti despre cineva ca greseste, pentru ca aceste doua lucruri merg mana-n mana – daca te simti corect, ii vei condamna intotdeauna pe altii si te vei gandi ca altcineva greseste. Accepta oamenii asa cum sunt. Ei sunt asa cum sunt, cine esti tu sa decizi daca au dreptate sau daca gresesc?”-Osho

Fiecare suntem un model de perfectiune…pentru noi insine! De aici izvoraste multa suferinta cand ceilalti pur si simplu nu vor sa ne recunoasca valoarea si valorile. Nu detinem noi oare adevarul suprem in ceea ce priveste gusturile, deciziile, alegerile si stilul de viata? Cine nu e ca noi, e impotriva noastra.
La nivelul nostru de constiinta, nimeni nu detine adevarul suprem. Premiza aceasta ne scuteste de multe indoieli si dezamagiri. Cine nu este ca mine, adica toti ceilalti oameni, are tot atat drept sa fie asa cum este, ca si mine.
Plecand de la premisa aceasta, se pot schimba vieti. Inchipuie-ti cum ar fi sa accepti ca si ceilalti au tot atata nevoie sa circule cu masina ca si tine, deci nu te mai superi din cauza traficului, cineva are 10.000 de afaturi cu care te bombardeaza – probabil functioneaza dupa modelul “eu detin adevarul, ceilalti trebuie sa ma asculte!”- poti sa asculti sau nu, in functie de cat de folositor ti se pare, alfel persoana respectiva este libera sa vorbeasca. Sunt multe alte exemple in care sistemele de valori ale oamenilor se ciocnesc, pentru ca oameni suntem, si totusi atat de diferiti. Continue reading “EU, cel perfect…”

sheep_thank_you_

Ciclul birou- pat

job stresReclama la care titlul va duce cu gandul nu este o exagerare si, din pacate, multi stiu asta pe propria piele. Este o confuzie oare a vietii cu serviciul? Un studiu spunea ca pierderea serviciului doare mai mult decat pierderea unei relatii (nu a unui om), adica ne echilibram mai greu dupa o concediere decat dupa ce ne-am despartit de un partener sau sot/sotie. Si asta pentru ca lumea materiala a devenit mai importanta decat sentimentele. Pentru ca ele nu tin de foame, aud pe cineva spunand. Dar sa nu vorbim despre cazul extrem in care nu sunt implinite nevoile de baza ale omului. Sa vorbim despre situatia in care jobul ocupa 90% din timp, 90% din atentia unui om, 90% din gandurile lui sunt in directia serviciului. Cand justificarea pentru orice alt aspect din viata neglijat este ca nu am timp, am serviciu.

Acolo unde iti este atentia, este si energia. Atunci cand ne culcam cu gandul la serviciu, ne sculam cu gandul la ce avem de facut acolo, este foarte putin probabil sa ne mai pese de multe alte lucruri. Atunci cand ii dedici toata atentia si energia ta, nu mai simti atractie pentru lucruri diferite de el, esti in stare sa dai tot pentru ca lucrurile sa mearga asa cum planuiesti, nu mai vorbim de situatiile in care colegii nu sunt la fel ca tine si te dezamagesc neinvestind acelasi timp si energie sau cand ai un esec sau cand munca nu iti este apreciata. Cu cat ai investit mai mult, cu atat mai mare dezamagirea.
Fiecare isi priveste serviciul asa cum stie, conform credintelor lui, rutinii lui deja formate, conform cerintelor sefului.
Dar din experienta, stim cu totii ca perioadele foarte incarcate la serviciu, in care toata energia se consuma acolo, sunt cele mai grele. Daca insa alegem sa facem asta ca stil de viata….principiul cauza-efect functioneaza. Oamenii pe care ii neglijezi, cu care nu ai rabdare sa vorbesti sau sa-i asculti, sa-i ajuti sau sa-i privesti pur si simplu vor suferi si acest lucru va lucra impotriva ta.
Nu suntem fiinte unilaterale, avem cu totii constiinta, suntem interconectati energetic. Un om stresat, mereu preocupat are o influenta proasta asupra celor din jur. La nivel inconstient cu totii citim limbajul trupului celuilalt si primim mesajul pe care ni-l trimite.
Importanta, atentia si dedicatia fiecaruia fata de job sunt lucruri pe care si le stabileste fiecare mai mult sau mai putin in cunostinta de cauza. Cei din afara care incearca sa-i influenteze duc o munca zadarnica pentru ca fiecare este responsabil cu viata lui si ia deciziile in functie de ceea ce stie. Continue reading “Ciclul birou- pat”

sheep_thank_you_

Astazi, cu incredere

mare femeie fericitaIeri, la meteo, Busu a spus ca azi este ultima zi frumoasa inainte de frig. Nu este ultima zi din viata cu soare si caldura, insa cand m-am trezit dimineata aveam in minte sa ma bucur de azi, sa ii cuprind tot ce e frumos. Asa ca azi mi-am propus sa apreciez tot ce este frumos, nu numai soarele de pe cer. Asta nu inseamna ca nu voi vedea si nu vor fi si alte lucruri, altfel decat mi-as dori eu sa fie. Viata este imprevizibila, cum spuneam, si orice este posibil. Dar eu sunt intotdeauna cel care hotaraste unde isi focuseaza atentia.

Voi alege sa vad partea plina a paharului, lumina, mesajele pozitive? Asta mi-am propus sa fac! “Carpe diem”, adica traieste fiecare zi ca si cum ar fi ultima.

Voi trai centrata si in prezent. Ceea ce va doresc si voua. Am putea cu totii sa alegem sa vedem si lucrurile pe care pana acum le luam ca atare, cum ar fi sanatatea, familia, iubirea celor din jur. Doar cand le pierdem ne dam seama cat de importante sunt. Si acesta nu este un truc, o modalitate ieftina de a consola pe cineva “nu te supara ca ai pierdut nu stiu ce obiect, gandeste-te ca ai sanatate, familie, iubire”. Daca le ai, esti un mare norocos si ai putea foarte bine sa iti multumesti, tie si universului (lui Dumnezeu, daca crezi in el) pentru aceste bucurii. Acestea sunt parte din adevaratele valori, si iti dai seama de asta pentru ca ti se umple inima cand te gandesti la ele.

Bineinteles, sunt si lucruri materiale care iti aduc bucurie: casa, masina, pozitie sociala, insa ele sunt valori relative (oricand apare o masina mai buna, care te face sa ti-o doresti si sa fii nemultumit de ceea ce ai deja sau sa te simti inferior fata de cei care au deja noul model, si tot asa). Daca poti privi lucrurile materiale cu o anumita detasare, ca fiind create cu scopul de a te ajuta, nu de a te pune in incurcatura si de a te tenta ca putin sa te faca sa vrei mai mult, atunci poti fi multumit. Atunci ai linistea de a te bucura de ceea ce ai, in loc sa suferi din cauza a ce nu ai. Tu ai alegerea de a privi bogatia si nu lipsa, pentru ca nu lipsa doare ci atentia acordata ei. Continue reading “Astazi, cu incredere”

sheep_thank_you_

Tot mai sus!

delfiniCum au spus-o multi inaintea mea, singura constanta este schimbarea. Iar schimbarile spre “tot mai sus, cat de sus pot eu sa sar” sunt cele pe care le privim zambind cu incredere, care ne confera un anumit confort. Am avut control, mai mult sau mai putin constient asupra toturor deciziilor luate, insa unele dintre ele chiar s-au dovedit a fi o evolutie in viata noastra. Deci, se poate!
Cu totii tindem spre “mai sus”, indiferent ce inseamna aceasta pentru fiecare. Trecutul ne conditioneaza, si acolo am tras poate multe concluzii limitative la care e bine sa cugetam (eu nu am noroc, n-am niciodata suficienti bani, prieteni buni, toti ma inseala si multe altele).

Hai sa-i vedem si partile bune, ca acum suntem intr-un loc mai bun (si fizic, dar mai ales mental) decat acum 10 ani.
Hai sa avem incredere ca suntem foarte aproape de cel mai bun “eu” care am putea sa fim.
Hai sa stergem cu un zambet de compasiune cele mai mari greseli pe care le-am facut si sa ne iertam. Astfel, aruncam o povara din spinare, ne putem indrepta spatele si sa privim increzatori inainte. Tinta este “tot mai sus”.

Pe tot acest drum ai grija insa si de tine insuti, ai grija ca in tot de faci spre locul acela “tot mai sus”, ca in dialogul cu tine insuti sa fii multumit de tine, sa faci alegerile tale, nu cele pe care ti le impun altii, sa fii intotdeauna pregatit sa intinzi o mana celui care are nevoie. Satisfactia ta va fi mare, mai ales ca tot ceea ce oferi se intoarce catre tine, mai devreme sau mai tarziu, dar intotdeauna cand ai mai multa nevoie. Continue reading “Tot mai sus!”

sheep_thank_you_

Reconstruirea de sine

construireInvatarea, din punctul de vedere al spiritualitatii este dezvatarea de tot ce v-au invatat altii, curajul si intelepciunea de a fi ceea ce esti, nu ce se asteapta toti sa fii. Curiozitatea de a-i asculta pe altii nu pentru a va confirma ceea ce stiti deja, ca sa intareasca ego-ul. Ascultati cu intentia de a descoperi ceva nou. A fi tu insuti nu inseamna a te rupe de ceilalti, ci a-ti descoperi toate fetele in interactiunile cu ceilalti. Inseamna a renunta la masca pe care o porti la serviciu, cand te intlanesti cu prietenii, cand esti intr-o discutie in care vrei sa faci o impresie buna, chiar daca esti departe de adevaratul “tu”. Inseamna sa ai curajul, si interesul, sa te uiti la tine, rotund sau colturos, asa cum esti pe alocuri si sa accepti ca esti cel mai bun “tu” care poate fi acum. Sunt multe lucruri false si multe adevarate. Tot ce tine de ego-ul tau, tot ce te face sa te simti deasupra celorlalti, mai bun si mai rotund decat ei, este fals. Si este fals pentru ca toate atributele si calitatile pe care ti le atribui, poate pe drept cuvant, sunt relative, sunt temporare, situatia materiala, onorurile academice, afacerea infloritoare, familia minunata, ceea ce conteaza pana la urma este cine esti tu, atunci cand tai de lista toate aceastea, cand recunosti ca tu esti gandurile si convingerile tale, iar in baza lor traiesti, actionezi, se croieste viata.

“Singurul lucru de care ai nevoie cel mai mult este disponibilitatea de a invata ceva nou. Sansele ca te vei trezi direct sunt direct proportionale cu cantitatea de adevar pe care o poti accepta, fara sa o iei la fuga. Cat de mult esti pregatit sa accepti? Cat de mult din tot ce iti este drag, esti gata sa distrugi, fara sa dai bir cu fugitii ? Cat de pregatit esti sa te gandesti la ceva necunoscut? Prima reactie este una de frica. Nu ca ne-ar fi frica de necunoscut. Nu-ti poate fi frica de ceva ce nu stii. Nimanui nu-i e frica de necunoscut. Cea de care iti este frica este pierderea cunoscutului”. Anthony Mello. Continue reading “Reconstruirea de sine”

sheep_thank_you_

Frica

fuga stressOmul curajos este puternic, de el nu se prinde raul. Omul fricos este slab, el atrage raul. Fricile sunt multe, dar toate au acelasi scop, sa te invete sa fii curajos, prin comparatie. Vei vedea ca lucrurile facute din frica nu au consecinte bune, ca sentimentul de frica impiedica energia sa circule liber, te impiedica sa faci ceea ce ai vrea sa faci.
Frica este alungata de gandurile pozitive, cel care isi controleaza gandurile si le alege pe cele benefice, isi controleaza frica, nu ii permite sa creasca, pentru ca aceasta este tendinta ei, sa creasca, sa se instaleze mai adanc.
Frica trebuie eliberata, acceptata ca exista, si apoi eliberata. Sa ne mintim ca nu ne este frica nu face bine nimanui. Frica este un sentiment, insa isi are originea la nivel mental: ne-am creat o credinta, gresita, ea s-a instalat la nivel subconstient si asa ajungem nici sa nu gandim si sa ne fie frica deja. Modalitatea de a scapa de ea este sa ne monitorizam gandurile si sa scapam de cele care genereaza sentimente de frica. De orice fel ar fi ele. De exemplu, frica de necunoscut: o constientizam, ea exista, o analizam: gandul “mi-e teama de ce va fi” nu este unul productiv, este insotit de un sentiment neplacut, de o neliniste. Mintea este aliatul nostru, rationam si asa supravietuim, insa anumite ganduri ne sunt daunatoare, asta o observam cu totii. Hai sa alungam gandurile care pe care hotaram ca nu ne sunt de folos, iar “mi-e frica de ce se va intampla” nu ajuta indiferent din ce unghi privim si analizam. Si daca totusi apare acest gand, sau oricare altul care nu ne ajuta, il contracaram cu unul pozitiv, de exemplu “orice se va intampla, voi primi cu fruntea sus”. Pentru fiecare gand negativ sau de frica in cazul nostru, exista un gand care il poate contrabalansa. Daca apare sentimentul de frica asta nu inseamna ca trebuie sa si ramana. Continue reading “Frica”

sheep_thank_you_

…si frica dispare!

ochi atentie expresivitate Persista lucrurile carora le opui rezistenta. Dispare ceea ce privesti in fata. Aminteste-ti de durerea de cap de dimineata. Ai mers totusi la serviciu. Acolo ai inceput sa muncesti, te-ai preocupat de multe alte lucruri, mai putin de durerea ta de cap. Si in primul moment de respiro ai observat ca a trecut. Cum asa?
Pur si simplu nu i-ai opus rezistenta. Durerea de cap, in exemplul nostru, este un disconfort. Aveam alternativa sa ne vaitam, sa spunem ca mereu apare in cele mai nepotrivite momente, ca suntem victime. Dar nu, nu, cel mai bine este sa nu opunem rezistenta. Au iesit lucrurile invers de cum ne asteptam, verificam inca o data, refacem planul, actionam din nou, mai bine de data aceasta, cautam ajutor la un prieten, online, ONG, orice, dar nu atitudinea de victima careia mereu ii ies toate anapoda. Fara “de ce tocmai mie” sau “de ce chiar acum”. Nu sunt constructive si ne adancesc in esec. Fa exact ce i-ai spune celui mai bun prieten daca ar fi in situatia ta: iarta-te pentru esec si incurajeaza-te, data viitoare va fi mai bine. Miscarea de rezistenta a fost o data la moda, acum este in voga acceptarea. Continue reading “…si frica dispare!”