Mintea noului nascut

Bebelusii nenascuti, ca si cei abia nascuti fac dovada de a avea constienta si inteligenta. Simt bucurie, dar si durere. Au memorie si capacitate de a invata. Surprinzator?

“Istoria omului in cele noua luni dinaintea nasterii ar fi, probabil mult mai interesanta si ar contine evenimente de o intensitate mai mare decat in primele saizeci de zile si chiar decat in primii zece ani care ii urmeaza” – Samuel Taylor Coleridge. Asa incepe “Mintea noului nascut” de David Chamberlaine.
In ultimiii 25 de ani s-au facut numeroase cercetari, s-au condus studii, iar aceasta carte aduna datele, le prezinta intr-un limbaj prietenos si pe intelesul celor care vor sa afla daca zambetele, strigatele si grimasele nou- nascutilor au totusi vreo semnificatie. Pentru ca bebelusii stiu mai mult decat se presupune ca stiu:
-de la cateva minute dupa nastere recunosc chipul mamei dintr-o galerie foto;
-recunosc sexul altor bebelusi, chiar imbracati atipic, daca sunt in miscare.

Mituri despre bebelusi:
1. Nu simt (mamele au fost consolate la operatii ca bebelusii nu simt nimic, in timp ce pe ei ii deranjeaza lumina puternica, suprafetele tari)
2. Creiere foarte sarace– gresit. Desi are doar un sfert din greutatea pe care o va avea la maturitate, el este capabil de gandire, memorie, intentie.
3. Bebelusii nu pot gandi. Cum ar putea, fiind atat de putin echipat? Dovezi? Nou-nascutii asculta cu atentie cand li se citesc povesti, si se opresc cand ele sunt citite invers (fara sens). Bebelusii viseaza, priviti-le miscarile corporale si expresiile faciale cand dorm- cum ar putea visa, daca nu ar gandi?
4. Nu au simtul sinelui. Au fost considerati egocentristi (de catre Jean Piaget) pentru ca nu au legaturi cu mediul si sunt total preocupati de ei insisi. Ei ascuta cuvintele adultilor, urmaresc schimbarile mimicii fetelor adultilor si pot mima si ei surpriza, bucuria.
5. Bebelusii nu au nevoie de mamele lor– acest mit justifica separarea lor in saloane dupa nastere. Mamele stiu in adancul sufletului ceea ce oamenii de stiinta au descoperit atat de tarziu. Plansul unui bebelus elibereaza laptele matern, singurul lapte perfect pentru copii de pe pamant. Ei au nevoie sa auda vocea mamei, le invata ciclurile de somn, le recunosc mirosurile.

Memoria nasterii:
“Am descoperit memoria nasterii pe parcursul muncii mele ca psiholog, explorand originea problemelor cu ajutorul hipnozei. Pacientii mei aveau amintiri legate de nastere despre care eu nu aveam habar ca ar exista. Ceea ce mi-au impartasit a declansat o aventura de 13 ani bazata pe studiu si cercetare avand ca rezultat final aceasta carte…Pacientii au cntinuat sa-mi poveseasca in detaliu ce li s-a intamplat la nastere, inclusiv ideile pe care le aveau cand erau bebelusi…Pana in 1980 am descperit o metoda de a arata ca amintirile erau de incredere: in hipnoza, am comparat amintirile copiilor cu cele ale mamelor.

– in secolul XX nasterea a fost mutata de acasa la spital: a devenit un eveniment medical ceea ce inainte era un eveniment familial. Astfel, calitatea psihologica nasterii a avut de suferit.
– Malnutritia afecteaza creierul- alimentatia sanatoasa in timpul sarcinii ofera un dar vital bebelusilor: un creier dezvoltat pe deplin.
– Bebelusii sunt foarte alerti mental: mai degraba ar asculta ceva decat ar manca. Asta in timp ce foamea era considerata instinct primar. Este triumful curiozitatii asupra foamei.
– “femeilor din lumea “civilizata” le parea rau de cele aflate in tari “primitive” care trebuiau sa-si duca pretutindeni micutul cu ele intr-un sal. Insa acei bebelusi erau norocosi. Cercetarile recente arata acum avantajele unui contact prelungit, nu redus, cu nou-nascutii.”

Bebelusii intervievati ca adulti in stare de hipnoza, au multe de spus in privinta nasterii din ziua de astazi.
“Doctorul ma tine acum si eu ma uit la mama mea. Ma bucur sa o vad si ea se bucura sa ma vada… este draguta. Este transpirata toata si ciufulita, insa pare tanara buna. Se simte bine, zambeste. “Asta e fetita mea”. Simt ca mama mereu imi spune ca sunt cuminte. Este fericita cu mine, multumita de mine. Doctorul vorbeste, da ordine oamenilor, spunandu-le sa taie asta, sa ia aia…are o voce frumoasa, este un doctor dragut, un om mai in varsta. Este destul de delicat.”

Experienta nasterii pentru copil
Nu fiecare nastere este o experienta buna. Sunt situatii in care personalul medical, chiar parintii manifesta insensibilitate, nefiind constienti de vulnerabilitatea si inteligenta copiilor.Aceste momente neplacute, remarci la adresa felului in care arata bebelusul pot lasa cicatrici emotionale.

Respingerea parintilor
“Ea si-a dorit baiat. Acela a fost locul in care s-a uitat prima oara la mine. A vrut sa stie daca sunt fata sau baiat. A vrut un baiat, plangea. Pur si simplu nu a vrut sa ma imbratiseze. Un barbat a intrat, el m-a tinut in brate. El zambeste, pare sa fie fericit. Ea nu ma vroia alaturi in pat. El se pregateste sa ma aseze. Ea a spus “nu” iar el m-a asezat in patut. [Ea a spus] “nu o mai vreau aici”. Ma simt lovita. Si imi este foame. El s-a suparat pe ea, a parasit camera si a trantit usa. Ea a plans mult. Mi-a parut rau pentru ea. Imi este foame, incep sa plang. Barbatul s-a intors impreuna cu o alta doamna, ea avea lapte si mi-a dat sa mananc. Am simtit caldura si m-am ghemuit. Am adormit.”

Cum era inauntru
“Inauntru (in uter) era liniste, cald si confortabil. Intuneric. Nimeni care sa ma deranjeze. Eram foarte fericita cu mersul lucrurilor…Apoi a aparul o camera galbena si toti acesti oameni. Nu eram foarte multumita si cred ca am inceput sa le spun ce parere am despre asta. La inceput faceam numai grimase. Ce aveam chef sa fac era sa-mi misc pumnii, dar acestia erau blocati. Asa ca tot ce-mi ramanea de facut era sa scot sunete. Cand eram singura inauntru nu era nevoie de zgomot. Si-mi placea asta.”

Ca si concluzie, cartea merita citita de viitoarele mamici. Ea ofera informatii atat de importante care ajuta la dezvolatea psihologica viitoare a copilului. Amintirile din perioada intrauterina si de la nastere demonstreaza ca bebelusii au o identitate proprie inca de la nastere, nu parintii sunt cei care le-o confera. Identitatea aceasta este insa fragila, iar respingerea, criticile si remarcile nepotrivite, scandalurile din jur o pot afecta.
O alta categorie careia as recomanda cartea este cea a personalului medical din maternitate. Toti bebelusii care au povestit primele impresii de dupa nastere, spun ca au fost deranjati de lumina puternica, de frig si de manevrarea fara grija a oamenilor din spital.

“Timp de un secol bebelusii au dus o lupta pierduta in a convinge medicii ca ei pot simti durerea si durerea lor conteaza”.

Cartea va reaseza parerea pe care o aveti despre inceputul in viata al bebelusilor si de asemenea respectul fata de acestia. O puteti cumpara si de aici.

Sursa foto