Eric Berne este un celebru psihiatru si psihoterapeut, intemeietorul “analizei tranzactionale”. Termenul tranzactional se refera la relatiile care se petrec intre oameni, acestia avand fiecare trei ego-uri: starea de Copil, Parinte, Adult. Toate trei formeaza personalitatea unui om: Copilul este partea creativa, emotionala, spontana a unui om, Parintele este ca un magnetofon, el inregistreaza principiile de viata, prejudecatile, codurile care trebuie respectate in societate, iar Adultul este precum un computer care proceseaza datele introduse conform unui program bazat pe logica.
Tema centrala a analizei tranzactionale este existenta unui scenariu de viata pe care copilul il face inca din primii sase ani de viata, scenariu care stabileste ce fel de persoana va fi, ce fel de oameni va intalni (acei oameni care ii vor permite sa se desfasoare asa cum si-a propus), daca va fi un invingator sau invins, victima sau acuzator. Parintii au un rol esential in conturarea scenariului, iar nevoia parintelui de a transmite precepte, modele si comenzi depaseste cu mult nevoia copilului de programare parentala. Terenul este, deci, fertil pentru intiparirea principiilor parintilor.
Intr-un moment de liniste am putea sa incercam sa ne gandim cate dintre credintele noastre sunt de fapt gandite de noi sau preluate din discursurile parintilor sau cunoascutilor.
Copilul este dispus de a primi scenariul pentru ca are nevoie de modalitati de a-si structura timpul si de a-si organiza activitatile.
Iata cateva idei ale teoriei lui Berne:
“La inceput pentru copil este mersul, apoi mersul catre ceva. La inceput oamenii il imbratiseaza si ii zambesc fara a-i cere ceva. Mai tarziu incep sa astepte ceva, asa ca copilul invata sa spuna buna ziua. Dupa o vreme nu mai ajunge nici asta, oamenii asteapta mai mult, asa ca el invata sa ofere stimuli, ca sa obtina reactiile lor. Parintii ii ofera acest model, iar copilul este vesnic recunoscator pentru ca-i ofera acest model: cum sa abordeze oamenii in asa fel incat sa obtina reactiile dorite.
Pentru a afla scenariul se raspunde la 4 intrebari:
-
1. Care era sloganul sau preceptul preferat al parintilor tai? Raspunsul va oferi cheia antiscenariului.
2. Ce fel de viata au dus parintii tai ?
3. Care este interdictia parentala in cazul tau?Aceasta este cea mai importanta intrebare pentru intelegerea comportamentului pacientului si pentru planificarea interventiei decisive care-l va elibera si-i va permite sa traisca din plin. Din moment ce simptomele sale sunt un inlocuitor al actiunii interzise, dupa cum a demonstrat Freud, eliberarea de interdictie va tinde, totodata, sa-l vindece de simptome.
4. Ce trebuia sa faci ca parintii tai sa iti zambeasca? Raspunsul indica ispita, care reprezinta alternativa la comportamentul interzis.
Steiner considera ca in cazul alcoolicilor interdictia este “nu gandi”, iar bautul in exces constituie un program pentru a nu gandi. Absenta gandirii se vede foarte bine in platitudinile de pahar frecvent intalnite la alcoolici.”
Oamenii insa fac mari eforturi de a-si ascunde scenariul chiar si fata de ei insisi. Principiul predeterminarii nu este imbratisat de multi. Este greu sa accepti ca acum actionezi conform unor modele insusite in copilarie, insa adevarul este ca de multe ori reactionam sub impulsul unor principii de mult insusite, in loc sa actionam in baza momentului si situatiei actuale: Un examen dificil ne va face sa ne gandim cu frica la urmatoarele, o relatie interumana nereusita va face interactiunea cu necunoascutii de nedorit sau de evitat. Inainte de insusirea scenariului, ca si copil, fiecare experienta era traita ca si cum s-ar fi intamplat prima oara, fara prejudecati, false credinte si generalizari limitatoare.
Lectura cartii te va duce de multe ori cu gandul in copilarie, s-ar putea dovedi utila pentru multi dintre noi, insa si mai utila ar fi acceptarea trecutului asa cum este el si trairea prezentului cu mai multa prezenta si apreciere a momentului actual. Indiferent de ce a fost, schimbarea se poate face ACUM.