Daca ar fi sa ne gandim ce ne face viata mai frumoasa, placerile sunt poate ingrediente de baza. O mancare buna, sex, lucrurile dragute pe care le cumpara banii…Poate calatorii in tari exotice. Placerea este sentimentul care apare atunci cand informatia din constiinta ne spune ca asteptarile noastre stabilite de conditionarile biologice sau sociale sunt indeplinite. Astfel gustul mancarii este cu atat mai placut cu cat ne este mai tare foame. Placerea este componenta importanta a calitatii vietii, dar in sine, nu aduce fericirea. Ea ajuta la mentinerea ordinii interioare, prin satisfacerea nevoilor care apar, dar nu are o contributie la dezvoltarea psihologica sau a Sinelui nostru. Gandind retrospectiv, in enumerarea momentelor placute ale vietii, oamenii ar include mai curand amintirile situatiilor care le-au adus satisfactie, multumire, atunci cand si-au imbunatatit jocul la un video-game, cand au obtinut o promovare la care nu se asteptau, atunci cand au gasit rezolvarea unei probleme in directia in care nici nu s-au gandit, cand rezultatul a depasit asteptarile. Multumirea este data de continua inclinatie spre noutate, realizare, fie materiala fie spirituala. Putem trai placerea fara a investi energie psihica, dar multumirea apare cand se investeste cel putin atentie intr-o directie. Copilul este “o mica masina” care acumuleaza mereu noi cuvinte, noi miscari si el traieste satisfactia curata de a fi experimentat ceva nou. Cu timpul, aceasta se pierde, mai ales in scoala cand invatarea devine ceva impus din afara si recompensa este prestabilita. Atentia copilului este deturnata de la satisfactia pe care o simte inerent spre recompensa si astfel se pierde lagatura naturala dintre evolutie si satisfactie. Astfel, nemaiexistand satisfactie, ramane placerea, ca sursa de experiente pozitive si in final, lipsa bucuriei de a trai. Ar fi frumos sa refacem legatura dintre evolutie (oricare ar fi ea) si satisfactie: atunci cand invatam un lucru nou sau pur si simplu executam o rutina, oricare activitate poate fi o sursa de satisfactie. Satisfactia lucrului bine facut. Si cand te gandesti ca au fost unii care cantau prin 1965 « I can’t get no satisfaction » , desi mi-e greu sa-i cred uitandu-ne acum la succesul pe care il au inca. Fara satisfactie te simti ca un « rolling stone ».