Multi dintre noi STIU deja ca suntem inainte de toate suflete. Avem corpuri de diferite forme si culori, ne manifestam in multe feluri obisnuite si mai putin obisnuite, fiecare cu al sau curs al vietii, mai mult sau mai putin acceptat de cei din jur, insa in spatele celor evidente si vizibile cu ochiul liber, deasupra tuturor celor materiale si palpabile se afla un suflet. Este valabil pentru fiecare dintre noi, fie ca o stim, fie ca nu.
Sufletul acesta este nemuritor, este esenta iubirii, este parte din energia eterna a Universului, parte din Dumnezu pentru cei care il cunosc sub denumirea aceasta. Sufletul isi “face veacul” in planuri inalte, nu din punct de vedere fizic, ci vibrational, energetic, intr-un alt plan al constiintei. Cu fiecare reincarnare, sufletele coboara in planul fizic pentru a exprimenta propria cunoastere in acest spatiu in care absolut totul este supus principiului dualitatii: exista iubire si frica, placere si durere, lumina si intuneric, durere, frustrare, rautare, dar si bunatate, generozitate si compasiune. Odata patruns in corp, sufletul uita esenta sa divina, aceasta este regula, si are posibilitatea sa experimenteze toate cate se petrec intr-o viata de om, asa cum o vedem noi.
In cartea lui ,”Suflete curajoase”, Robert Scwartz a intrat in legatura cu alte spirite, cu ghizii spirituali ai unor persoane, care prin intermediul channelingului au aflat ca in spatele marilor incercari din viata lor se aflau de fapt decizii pe care le-au luat inainte de a se naste, ca suflete curajoase ce sunt de fapt.
Subtitlul cartii este “Ne planificam viata inainte de a ne naste?” . Se pare ca raspunsul la intrebare este unul pozitiv. Pentru propria dezvoltare personala din punct de vedere spiritual alegem sa experimentam anumite boli, adictii sau socuri emotionale cu scopul de a ne regasi lumina, de a ne descoperi esenta divina. Din suferinta traita speram noi sa ne intoarcem privirea in interior si sa descoperim cine suntem cu adevarat, sa transcedem ego-ul si sa vedem adevarata natura a noastra.
Cartea prezinta povestile de viata a zece eroi cu suflete curajoase, exemple doar, pentru ca eroi suntem fiecare dintre noi.
“Scopul meu in scrierea acestei carti nu este de a va convinge de realitatea absoluta a planificarii inainte de nastere, ci, mai degraba, de a va oferi, din spirit de caritate, o idee care pe mine m-a ajutat in mod profund. Va rog, doar, sa luati in considerare aceasta posibilitate. Nu e nevoie sa fiti cuceriti de o idee, pentru a beneficia de pe urma ei. E nevoie doar sa va intrebati: “Si dace e asa? Daca mi-am planificat, intr-adevar, aceasta experienta inainte sa ma nasc? De ce as fi facut-o?”. Punandu-va aceste intrebari dati incercarilor vietii un nou sens si lansati un nou sens al descoperirii de sine.
Ce inseamna planificarea?
– selectarea incercarilor vietii
– ne alegem parintii sau ne aleg ei pe noi
– alegem cand si unde ne incarnam
– alegem oamenii importanti pe care ii intalnim si relatiile cu ei
Putem avea indicii ale planificarii:
-sentimentul de deja-vu fata de o situatie sau persoana- au mai fost in atentia noastra atunci cand am ales
Modul de comunicare al personalitatii noastre (ceea ce stim noi ca suntem pe Pamant) cu Sinele/Sufletul noastru se face prin emotii: daca ceea ce facem, locul in care suntem, modul in care ne manifestam ne creeaza o emotie pozitiva, daca ne simtim bine, atunci suntem in acord cu sufletul nostru.
“Planurile de viata sunt setate in asa fel, incat aflam cine nu suntem inainte de a afla cine suntem cu adevarat. Adica exploram sunetele discordante ale vietilor pamantesti inainte de a recrea simfoniile de Acasa. Este o “invatare prin contrarii”.
De exemplu, un suflet plin de compasiune, care doreste sa se cunoasca pe sine ca fiind plin de compasiune, poate alege sa se incarneze intr-o familie foarte dizarmonioasa. Pe masura ce este tratat fara pic de compasiune, el ajunge sa aprecieze foarte mult acest sentiment. Absenta unui lucru este cea care ne invata cel mai bine sa-i apreciem valoarea si intelesul.”
De ce exista durere? Toate incercarile vietii sunt insotite de durere. O stim fiecare dintre noi si ne-a facut sa ne revoltam de multe ori. Ce inseamna durerea in procesul vietii? Ea este valoroasa prin imboldul pe care ni-l da de a ne intoarce privirea din exterior in interior, catre noi insine. Din perspectiva sufletului, aceasta durere este temporara si scurta.
Ce ne ajuta cu adevarat pe parcursul vietii si a incercarilor ei este amintirea a cine suntem cu adevarat – suflete nobile, transcendente, eterne – este o cale de a depasi incercarile si cu cat realizam mai repede acesta, cu atat mai putina nevoie vom avea de obstacole, de “wake-up calls”.
Romanii s-au exprimat foarte plastic atunci cand se incurajeaza: “Orice sut in fund e un pas inainte”.
Lucian Blaga s-a exprimat artistic, dar a transmis aceeasi idee, ca cele mai inalte sentimente se nasc printr-un parcurs al vietii ce implica si ceva noroi:
Vei plange mult, ori vei zambi?
Eu
nu ma caiesc,
c-am adunat in suflet si noroi-
dar ma gandesc la tine.
Cu gheare de lumina
o dimineata-ti va ucide-odata visul,
ca sufletul mi-asa curat,
cum gandul tau il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plange mult atunci ori vei ierta?
Vei plange mult ori vei zambi
de razele acelei dimineti,
in care eu ti-oi zice fara umbra de cainta:
‘Nu stii,
ca numa-n lacuri cu noroi in fund cresc nuferi?’