Ganditi-va cum arata lumea daca toti am fi mai smeriti. Cu siguranta ar fi un loc mai bun daca toti am admite ca nu stim totul, ca avem slabiciuni si ca facem greseli. Ar fi mult mai bine daca am marturisi ca am gresit si daca ne-ar parea rau mai des. Si ar fi inca si mai bine daca i-am trata si pe ceilalti cu respect si demnitate.
De ce este lipsa de smerenie o problema atat de mare? Din cauza unui defect pe care se pare ca toti il avem – suntem prea preocupati de noi insine. In plus, crestem intr-o societate in care aceasta atitudine este intarita constant prin faptul ca ni se reaminteste intruna sa avem grija mai intai de noi. Problema este ca daca fiecare are o atitudine de tipul “mai intai eu” sfarsim prin a face viata celorlalti mai dificila si in final si pe a noastra. Un alt motiv pentru lipsa de smerenie este ca este privita adesea ca pe o slabiciune. Multi oameni o asociaza cu a fi supus si moale – genul plangacios. Avem insa multe exemple in istorie care demonstreaza exact contrariul. Smerenia este, de fapt, un semn de putere si cativa dintre liderii nostri au dat dovada de o asemenea calitate.
Abraham Lincoln, considerat de multi ca fiind cel mai mare presedinte american: la Casa Alba a fost inconjurat de oameni extrem de talentati, cu un ego pe masura. In loc sa se lupte cu ei, le-a recunoscut talentul, le-a flatat egourile, le-a laudat realizarile si i-a ajutat sa serveasca tara intr-o vreme de criza. A reusit toate acestea pentru ca dorea in primul rand binele tarii, nu urmarea merite personale sau onoruri. Abraham Lincoln a fost un om smerit.
Smerenia este o dovada concreta de grija si compasiune, ca si de naturalete. Liderii care vor sa fie urmati de ceilalti oameni trebuie sa inteleaga natura umana si in special propria lor natura. (John Baldoni) Continue reading “In tot ce faci – innobileaza cu un sens”