Deobicei atunci cand ne simtim vinovati consideram acest lucru normal, confundand sentimentul de vinovatie cu empatia. Intr-adevar capacitatea de a ne pune in locul celorlalti este demna de apreciere, dar de prea multe ori exageram, cufundandu-ne in adevarata vinovatie. Greseala apare cand refuzam sa recunoastem acest sentiment, asociandu-l cu grija fata de cei apropiati. Doar atunci cand recunoastem si acceptam sentimentul de vinovatie ca o actiune nevrotica, putem sa preluam controlul asupra lui. In primul rand trebuie sa pornim de la premiza ca ceea ce e moral si corect pentru noi azi, maine s-ar putea sa fie imoral si incorect. Adica moralitatea este totusi un termen greu de cantarit, si trebuie avuta mare grija atunci cand ne auto-invinovatim. Aceasta nu inseamna sa incetam a mai fi justi si spirituali, ci doar sa fim mai detasati.
Forme de vinovatie:
-
Parinte-copil: “Ne-ai dezamagit.”, “Ce-o sa zica vecinii?”-ca si copil ti-ai dezvoltat un model comportamental ce are ca scop multumirea celorlalti. Acest model comportamental il pastrezi, in mod subconstient, si acum, ca adult.
Copil-parinte: majoritatea parintilor vor sa fie vazuti ca parinti buni si din aceasta cauza multe actiuni au ca scop primirea aprecierilor din partea copiilor sau aproopiatiilor despre sacrificiile facute pentru copiii lor. Multe din lucrurile pe care le fac parintii pentru noi sunt facute, din vinovatie, si de foarte putine ori din iubire. Din pacate, in acelasi sens functioneaza si santajul emotional atunci cand copiii cer lucruri peste masura posibilitatilor parintilor, stiind ca tot vor obtine acele lucruri din cauza vinovatiei acestora.
Iubit-iubita.
Santajul prin dragoste in relatii apare sub forma de replici precum: “Daca m-ai iubi…” sau de tactici ca tratamentul silentios, refuzul sexului, lacrimi, furie. Cand lumea nu se ridica la asteptarile lor, unele persoane folosesc aceste tactici pentru a-si manipula partenerul. De multe ori aceste actiuni se petrec automat fara ca persoana in cauza sa-si dea seama ca apeleaza la santajul emotional pentru a se folosi de sentimentele de vinovatie ale partenerului.
Autoinvinovatirea.
Vina auto-impusa vine atunci cand credem ca am incalcat barierele impuse de societate. Dar moralitatea arata altfel mereu atunci cand este privita din alt punct de vedere, asa ca nu vom putea fi niciodata moral pe deplin, din punctul de vedere al societatii.
Vinovatia sexuala joaca un mare rol aici -masturbarea, pornografia, sexul premarital, avortul- pacate de tip religios- ne pot intuneca mintea si sufletul, avand ca rezultat sentimente reprimate de vinovatie. In cartea sa Secretele Increderii in sine, psihologul Robert Anthony ne asigura ca nu trebuie sa ne simtim vinovati pentru nici o forma de expresie sexuala care nu raneste pe nimeni.
“Daca citesti biografia oricarui om considerat maret, care a avut realizari, poti vedea ca, aproape fara exceptie, fiecare a avut defecte, dintre care, multe dintre ele, au fost considerate “pacate”. Imperfectiunile i-au facut sa se concentreze pe o anumita calitate si sa o exploreze pe deplin.” –Robert Anthony
Invinovatirea este doar o judecata a valorii– facuta de cineva din afara, dupa gradul lor de perceptie. Acest lucru ar trebui sa-ti dea de gandit. De cele mai multe ori vina este distructiva si deloc necesara.
Cu toate acestea, una este sa ne simtim vinovati, si alta e sa invatam din trecut si sa ne asumam greselile. A te simti vinovat iti reduce increderea de sine la minim, dar invatarea din greseli si perfectionarea personalitatii noastre prin autoeducare, sunt actiuni ce vor fi intotdeauna binevenite. Doar ca vinovatia nu ne va indrepta greselile nici nu le va sterge. Dimpotriva ea va aduce intotdeauna pedeapsa, mai ales sufleteasca, urmata de cea concreta, pentru ca multi dintre cei din jur nu vor refuza niciodata sa profite de un om ce se simte vinovat. Acesta este foarte vulnerabil, o tinta mult prea usoara pentru cei sireti.
Vinovatia poate lua mai multe forme: depresie, anxietate, sentimente de neadecvare, neadaptare, lipsa de incredere in sine, stima de sine scazuta, tulburari psihice, incapactatea de a se iubi pe sine si pe ceilalti. Cei care nu-i pot ierta pe ceilalti, pastrand resentimente sunt cei care nu se pot ierta nici pe ei insisi.
Nu ignora greselile si vina, accepta-le, iarta-te, si renunta la ele. Psihologul Robert Anthony spune ca “greselile ar trebui tratate ca un grauncior de nisip care-ti intra in ochi, o data ce ai identificat problema nu te invinui si nu te simti vinovat, renunta la ea.” Numai atunci te vei simti liber si vei putea duce o viata creativa.
Nimeni nu poate trai in trecut, si functiona bine in prezent. Mintea ta nu poate functiona corect cu doua realitati in acelasi timp. Viata ta reflecta ceea ce primeste cea mai mare atentie. Daca dai atentie la ceea ce ar fi trebuit sa faci si n-ai facut, sau ceea ce ar trebui sa fie si nu este, viata ta va fi plina de frustrare si confuzie. Asa ca iarta-te si mergi inainte.