Ce este raul?

Exista el? Este necesar? Da si iarasi da. El exista si este necesar pentru a trai viata pentru care am fost creati. Logica este simpla: daca nu am cunoaste suferinta, nu am sti ce este bucuria, daca nu am cunoaste lipsa nu am sti ce este abundenta. Viata pe pamant inseamna a experimenta si Dumnezeu, ca spirit suprem, experimenteaza prin noi, ne da aceasta posibilitate, o mai numim si liber arbitru. In engleza i se spune si mai frumos, free will, adica dorinta libera. Avem deci libertatea de a gusta si din dulce si din amar pentru a ne cunoaste si pe noi si pe ceilalti si avand informatiile necesare, sa discernem. Urmand acelasi fir logic, m-as putea eu oare bucura de ceva frumos fara sa stiu uratul? Sigur nu. As putea aprecia caldura daca nu mi-a fost frig? Si aceasta logica guverneaza toate situatiile din viata. Deci este absolut necesar sa existe raul. Il putem extermina? NU, dar putem sa il recunoastem si apoi sa ne schimbam modul de a ne raporta la el. Daca deja i-am aflat valoarea il putem accepta ca pe un lucru care trebuie sa fie si va fi mereu si de aceea nu judeca si nu condamna ce consideri ca este rau. Isi are rolul lui pentru a crea si evidentia binele. Deci motto-ul vietii este experimenteaza, doar asa cunosti rau sau bine. Iti vei manifesta apoi predilectia pentru un lucru sau altul, tu il consideri bun, pentru altcineva poate fi rau, nu conteaza asta. Abia dupa ce ai cunoscut ambele aspecte iti poti manifesta dorinta libera. Vei porni probabil pe drumul pe care tu il vezi ca fiind bun si vei experimenta alte si alte lucruri, vei cunoaste din nou ambele aspecte, dar iti vei da seama ca ai avut nevoie si de rau pentru a stabili ce e bine pentru tine. Raului ii dam o conotatie negativa din start, nu ni-l dorim, il respingem, dar de ce am face asta cu un lucru care s-a dovedit de folos. Ar fi frumos poate sa-l apreciem la justa lui valoare, sa-i vedem scopul. Sa nu-i opunem rezistenta, are un rol, raul ne invata ce e bine, prin eliminare. Sau contrast. Il apreciem ca fiind parte din povestea vietii si ne indreptam atentia catre binele pe care il alegem noi. Cum spuneam, binele meu poate fi raul tau, dar cu totii avem voie sa experimentam. De aceea poate alege criminalul sa ucida, binele lui este diferit de al nostru. Si moartea ofera o alta lumina vietii, prin contrast. Sa opui rezistenta raului nu te apropie de bine. Accepta raul la valoarea pe care o are, de substanta de contrast, in felul acesta nu ii maresti puterea si alege ca atentia sa fie indreptata catre bine, orice ar reprezenta el pentru tine. Acolo unde este atentia este si puterea. Daca in drumul tau apare o piatra de care impiedici si cazi, piatra aceea va reprezenta pentru tine raul, vei avea anumite ganduri fata de ea. Ai doua alternative dupa ce te ridici, sa mergi apoi gandindu-te de ce era acolo, de oare nu ai vazut-o, sa te acuzi, eventual SAU sa mergi pe drumul tau gandindu-te ca a fost o atentionare ca gandurile tale erau in alta parte decat la lucrul pe care il faceai acum, ai cazut, e adevarat, dar acum ai atentia catre drumul pe care mergi. E posibil sa descoperi ca in fata ta este si o groapa. Deci “Tot rau este spre bine” are un sens mai adanc decat blajina resemnare mioritica.