Serghei Lazarev, cunoscut bioenergoterapeut rus povesteste despre casa unei familii, situata in apropierea locului exploziei de la Cernobil, casa care a fost testata si in care nivelul radiatiilor nucleare era aproape de limita admisa, spre deosebire de toate celelalte din jur, pe o raza de sute de kilometri. Stiinta nu a putut explica, insa Lazarev (a fost membru al Departamentului de Parapsihologie din KGB) a gasit o explicatie: nivelul mare de constiinta al acelor oameni, credinta lor (casa era plina de icoane, bineinteles credinta lor nu era doar la nivel declarativ), valorile lor etice dar si lipsa de agresivitate subconstienta. Lazarev a explicat ca la nivelul fin al campurilor magnetice, si oamenii si lucrurile emit energii, iar acestea interactioneaza; gandurile negative fata de oameni si chiar lucruri ii influenteaza pe acestia, gandurile negative fata de centrala nucleara de exemplu creeza energii care, prin efectul de bumerang se intorc impotriva celui care le lanseaza.
Gandurile negative sunt o forma de agresivitate, de care suntem constienti, dar pe care o putem manifesta si la modul subtil, inconstient. Agresivitatea este generata de incalcarea principiului ca toti una suntem, este afirmarea propriului EU, o separare fata de ceilalti. Se manifesta atunci cand nu avem rabdarea de a-l asculta pe celalalt, cand ceea ce are el de spus nu ni se pare la fel de interesant ca opinia noastra, il intrerupem si ii vorbim eventual pe un ton ridicat, ca si cum am vrea sa-l acoperim, sa-l coplesim. Suntem agresivi aunci cand emitem judecati fara a avea toate datele problemei, atunci cand ne pripim in a trage concluzii, cel mai adesea ca celalalt ne este inferior. Cauza tuturor acestora este cel mai adesea frica, frica inconstienta ca nu avem suficient, ca nu suntem la fel de buni ca ceilalti, asa ca macar prin aceste tehnici cream o iluzie, o falsa impresie ca suntem mai puternici, ca suntem in control, cand de fapt cel care striga cel mai tare ca are dreptate este cel care are frica cea mai mare. Ego-ul este cel care mascheaza frica in atitudini agresive, care pe moment dau senzatia ca esti in control, insa ele nu fac decat sa mareasca si mai mult distanta intre cine esti tu cu adevarat si imaginea falsa pe care o creezi pentru a interactiona cu altii si cu societatea. Singura solutie de a lupta cu frica este acceptarea ei, de fapt nu este nicio lupta aici, este doar acceptare, asimilare, frica trebuie privita in fata, face parte din noi, cu totii aveam o frica de singurate, de durere, de a fi umilit. Acceptarea ca avem acest sentiment, este un lucru pe care il cream noi, dar nu este ceea ce suntem noi, el apare si dispare, deci nefiind o parte din noi, avem control asupra lui, aceasta acceptare inseamna vindecare. Cand recunoastem ca avem aceste porniri de agresivitate inconstienta, cand vedem si frica din spatele lor, cand ne iertam pe noi pentru o traim, cand incepem sa o acceptam, cand ii zambim si nu o combatem, paradoxal, ea DISPARE!
toate bolile si asa zisele noastre necazuri au la baza acest sentiment nefast si ar trebui sa ne invatam copiii sa nu cunoasca niciodata aceasta distrugere garantata a sufletului si a mintii.