Exista la fel de multe nuante de sens cate culori. Si nimeni nu poate stabili sensul pentru altcineva. Descoperirea sensului momentelor vietii este o responsabilitate personala, una care nu poate fi transferata simplu pe umerii altcuiva. Ne place sau nu, daca suntem constienti ca avem o slujba mizerabila, dar trebuie sa platim chiria, slujba are sens. Asta nu inseamna ca ne resemnam la o viata de slujbe nenorocite, inseamna ca exista sens in cea pe care o avem la momentul prezent.
Noi nu cream sensul, noi il gasim. Si nu putem sa il gasim decat daca il cautam. Sensul vine catre noi in diverse forme si marimi. Cateodata se tese in dimensiuni mari in vietrile noastre; altadata aluneca aproape neobservat. Uneori ne scapa cu totul un moment semnificativ, pentru ca, dupa zile, luni sau chiar ani, in mod neasteptat, ceva ce odata parea nesemnificativ sa devina un moment central, care schimba viata. Cateodata, de asemenea, sensul colectiv al mai multor momente este cel care ne atrage ochiul mintii; ca si cum am tese laolalta o cuvertura vie din bucati de momente care, in sine, ar fi trecut fara sa le luam in seama. Si, desi nu suntem intotdeauna constienti de asta, sensul, asa cum ar spune Viktor Frankl, exista in fiecare moment prezent. Ne insoteste tacut – oriunde mergem. Tot ce trebuie sa facem, in viata de zi cu zi si in munca, este sa ne trezim si sa il percepem.
Adevaratul sens al vietii trebuie descoperit in lume mai degraba, decat in om sau in psihicul lui, ca si cum ar fi un sistem inchis. Viktor Frankl
Pare a fi usor, insa in zilele noastre poate fi simtit ca ceva aproape imposibil de facut. Societatea noastra bazata pe citate celebre grabeste realitatea in asemenea masura, incat a te opri sa mirosi trandafirii pare arhaic, ca o activitate sentimentala dintr-o era trecuta. Intr-o era a companiilor rapide, este ca si cum am uitat cum sa incetinim si sa meditam. Ne oprim, mai degraba, ca sa folosim telefonul sau sa ne verificam e-mailul. Timpul fuge de noi, la fel si sensul. Si, la fel ca si cu timpul, observam sensul atunci cand n-a mai ramas prea mult din el. Ne trezim intr-o zi sau nu dormim o noapte si dintr-o data epuizarea noastra, fragmentarea vietilor noastre, ritmul neinduplecat al lucrurilor ne lasa lipsiti de sens. Despre ce este vorba, ne intrebam?
Nu exista raspuns la marea intrebare, decat daca descoperim raspunsurile la intrebarile mai mici: Ce facem? De ce facem asta? Ce inseamna vietile noastre pentru noi? Ce inseamna munca noastra? In fiecare zi vietile noastre sunt imbogatite cu raspunsuri pline de sens. Dar numai atunci cand ne vom opri suficient de mult pentru a-l aprecia, sensul va inflori in vietile noastre. Trebuie sa fim cu adevarat acolo pentru a descoperi si cunoaste sensul, iar mare parte a timpului noi suntem in drum spre altundeva. Frenezia de activitate din vietile noastre – la munca si acasa – pune la grea incercare tocmai natura existentei noastre. Si daca nu ne oprim destul de mult pentru a adulmeca propria existenta, transformam sensul intr-un vis imposibil.
Deci, inainte de a pleca la vanatoare de sens in munca, trebuie sa stim ca sensul inseamna ceva. Vietile noastre sunt pline de el. Ritmul existentei – mareele, stelele, anotimpurile, fluxul si refluxul vietii, miraculoasa existenta a tot ce este – ne va fi intotdeauana disponibila, in orice moment.
Alex Pattakos, Prizonierii gandurilor noastre. Cum gasesti sensul in viata si profesie, Editura Trei