Acesta este titlul unui articol din USA Today si ofera ca informatii, studii mai mult decat interesante, subiectul de cercetare al multor universitati de prestigiu. Ele ajung la aceleasi concluzii: stresul este la baza tuturor afectiunilor.
Cei doi doctori pe care i-am citit de curand, Alexander Loyd si Ben Johnson, in Codul vindecarii vorbesc despre acest lucru si, avand in vedere ca sunt cativa oameni bolnavi in jurul meu, dar si multi altii care citesc aceste randuri si vor sa pastreze mintea sanatoasa intr-un corp sanatos, iata ce inseamna stresul si mai ales ce efect are din punct de vedere al sanatatii mentale si fizice.
Ce este stresul mai exact? O factura de achitat, cearta cu un vecin, lucruri care decurg altfel decat am planificat noi, este grija pentru sanatatea noastra? Spuneti-i cum vreti si, da, oricare dintre cele de mai sus pot fi stresante. Este insa o mare diferenta intre stresul de circumstanta, pe care il numim adesea stres, si stresul fiziologic, care provoaca boala si stari de rau.
Stresul fiziologic este, simplu spus, un sistem nervos dezechilibrat. Partea cea mai mare a sistemului nervos poarta numele de sistem nervos autonom (ANS). Autonom, adica “automat” si guverneaza 99% din activitatile ce se petrec in organism, gen digestie, respiratie, circulatia sangelui, inclusiv cresterea parului, adica lucruri la care nu este nevoie sa ne gandim constient pentru ca ele sa se petreaca.
Acest sistem nervos autonom este format din doua parti si veti vedea ca faptul ca intram in detalii de genul acesta fara a fi un site de specialitate medicala, are sens. Deci, este format din doua parti: sistem nervos parasimpatic, care raspunde de crestere, vindecare si cuprinde cea mai mare parte a automatismelor despre care am vorbit. De cealalta parte este sistemul nervos simpatic, care este proiectat sa functioneze mult mai putin, avand totusi un rol foarte important in starea de sanatate sau boala. L-am putea numi sistemul “lupta sau fugi”. El este alarma de incendiu menita sa ne salveze vietile la un moment dat. Cand ajungem in zona lupta sau fugi, multe lucruri se pot intampla. Circulatia sangvina se schimba complet. Nu mai ajunge la stomac pentru digestie si nici nu mai iriga lobii frontali pentru stimularea gandirii creatoare. Nu mai ajunge nici la ficat sau rinichi. Sangele se duce masiv catre muschi, pentru ca organismul gandeste ca trebuie sa lupte sau sa alerge mai tare decat ceea ce va ameninta viata. Asa ca nu este nevoie sa va digerati mancarea din intestine, sa va curatati ficatul de toxine, sa echilibrati electrolitii din rinichi sau sa aveti gandire creatoare pentru ca, daca nu supravietuiti in urmatoarele cateva minute, restul chiar nu conteaza. Insa, repet, toate acestea se intampla automat.
Desi menite sa salveze viata, daca se mentin indelungat printr-un stres continuu, aceste schimbari ajung sa dauneze organelor, afectand in special si in mod direct, sistemul imunitar. Asta se petrece la nivel de organ. Sa vorbim putin despre ce se intampla la nivel celular. Am o prietena buna, cu doctorat in medicina nutritiei si terapeut natoropat. Ea nu intelegea de ce oamenilor nu le mergea bine sau de ce nu se vindecau, desi le administra elementele nutritive, vitaminele si mineralele adecvate. Ceea ce nu intelegea ea in totalitate era efectul stresului la nivel celular. In marina militara, cand o nava este atacata, tot ceea ce inseamna intretinere, reparatii si orice alta activitate normala inceteaza. Chiar si cand echipajul trebuie sa doarma sau sa manance, “posturile de lupta trebuie asigurate cu personal”. Cand alarma de incendiu (sistemul nervos simpatic) se declanseaza, celulele noastre isi inceteaza cresterea, vindecarea si intretinerea normala. De ce se intampla acest lucru? Alarma de incendiu se declanseaza doar in caz de urgenta, iar aceste activitati pot astepta cateva minute, cat fugim sau luptam sa ne salvam viata. Celulele se inchid efectiv asa cum nava isi inchide hublourile in timpul atacului. Nimic nu intra, nimic nu iese. In mod similar, celulele noastre nu primesc hrana, oxigen, minerale, acizi grasi esentiali si nici nu pot scapa de deseuri, toxine cat timp se afla sub stres. Totul se opreste cu exceptia celor necesare supravietuirii. In acest fel, in celula se creeaza un mediu care este toxic. De fapt, Dr. Bruce Lipton (Universitatea Stanford) spune ca acesta este felul in care capatam boli genetice. Privind si partea optimista a problemei, vom spune ca aceeasi cercetare de la Universitatea Stanford, a constatat ca acele celule care erau deschise, in crestere si functionau in modul vindecare, erau practic imune la boala. Sa repet, caci este cea mai importanta afirmatie pe care am auzit-o in lumea medicala in ultima vreme:
”O celula in crestere, care functioneaza in modul vindecare, este imuna la boala”.
Doctorita Doris Rapp este considerata de multi drept cea mai buna specialista in alergologie din lume. A scris multe carti, in special pe tema alergiilor la copii. Dr. Rapp a elaborat o teorie pe care a denumit-o “paharul de stres”, conform careia toti avem un recipient intern, care reprezinta cantitatea de stres pe care o putem suporta inainte de a claca. Cate vreme paharul nu este plin, mai putem face fata unor noi agenti de stres, chiar cu succes, asa incat sa nu ne afecteze.
In momentul in care se da alarma, de la creier pleaca direct un semnal catre sistemul imunitar, transmitand mesajul “inchide”, “opreste”.
Astfel, la nivel celular se schimba prioritatile, iar celulele sunt inchise, si nivelul lor energetic este foarte scazut. Nivelul scazut de energie reprezinta cauza bolilor. Daca in aceasta situatie de nivel energetic scazut medicii administreaza medicamente, antibiotice de exemplu, substante chimice nerecunoscute la nivel celular (nefiind organice), sunt un stres in plus pentru ele.
O celula are nevoie de oxigen, glucoza (combustibil), dar si de a elimina toxinele. Daca procesul este oprit, o veriga din lant a cedat”.
Cand apare semnalul lupta sau fugi? In caz de pericol, bineinteles. Insa pericolul poate fi judecat de constient (care ocupa 10% din rationamentele pe care le facem) sau de subconstient, adica acel spatiu vast, la care nu avem acces cu rationalul. Informatia acumulata pe parcursul anilor, care pare uitata, dar este bine inregistrata si cu care creierul nostru poate face legaturi, poate stabili asemanari, scheme logice si mai putin logice, subconstientul ia adesea decizii. Codul vindecarii sterge acele legaturi nesanatoase si nebenefice pe care subconstientul le face cu situatiile actuale, lasand loc rationalului in a face judecatile. Adica fara momente de lupta si fugi nenecesare.
Foarte interesant!