Oamenii moderni au un respect de sine exagerat. In aroganta lor ei cred ca pot “decide” pur si simplu ce isi doresc pentru ca dorinta lor sa fie indeplinita. In aceste conditii este curios cum nu reusesc sa puna capat ciclului nesfarsit al suferintei si sa instaureze o pace durabila pe Pamant. Daca geniul uman este atat de mare precum pretinde, de ce continua umbra sa puna stapanire pe el?
Unul dintre motivele pentru care lumea moderna continua sa ramana la latitudinea umbrei este acela ca nu recunoaste radacinile metafizice ale acesteia. Raul este o energie, la fel ca si iubirea. El se naste din teama, iar teama se naste din lipsa iubirii. Incercarea de a inlatura intunericul exclusiv prin mjloace materiale echivaleaza cu lupta impotriva lui la nivelul efectelor, nu a cauzei.
Multi oameni din lumea moderna au o parere exagerat de buna despre puterea “intentiei”. In “Cursul de miracole” se spune negru pe alb ca bunele intentii nu sunt suficiente. Spre exemplu, simpla intentie de a nu mai bea nu este suficienta pentru ca un alcoolic sa se lase de baut. Simpla intentie de a fi un sot mai bun nu conduce automat la schimbarea caracterului. Bunele intentii pot fi usor coplesite de puterea umbrei. Singura care poate risipi tenebrele acesteia este iubirea.
Iubirea este totuna cu Dumnezeu, iar Dumnezeu este iubire. Omul intelept isi abandoneaza defectele in fata lui Dumnezeu, lasandu-l pe el sa le vindece si rugandu-l sa il scape de ele. Fara invocarea puterii superioare a iubirii este imposibil sa scapi de teama.
Umbra nu actioneaza in principal asupra mintii constiente, ci asupra celei subconstiente. Aproape nimeni nu decide in mod constient sa faca prostii, sa isi jigneasca sotia sau sa se imbete la nunta fiicei sale. “Diavolul m-a pus sa fac asta” nu este o scuza suficient de buna.
Ajungem astfel la chestiunea religiei. Daca religia este un canal pentru iubirea Divin, cum se face ca rau continua sa faca ravagii in lume si chiar in randul bisericii? Cum se face ca preotii celei mai raspandite religii pe glob ascund in randurile lor atatia pedofili? Realitatea este ca nimic nu ii faca mai multa placere umbrei sau contrapartii negative a lui Dumnezeu decat sa isi face de cap in institutiile religioase. Principalul ei instrument este confuzia pe care o instaureaza in mintea omului. Atunci cand un om religios uraste pe cineva, el se indeparteaza de Dumnezeu. Invers, atunci cand un ateu iubeste, Dumnezeu este alaturi de el. Pe de alta parte, nu trebuie sa aruncam copilul odata cu apa din baie. Radacina latina a cuvantului religie este religio, a reuni. Adevarata religie ne reuneste cu adevarul fiintei noastre, cu iubirea care reprezinta esenta noastra si cu compasiunea capabila de vindecare, indiferent daca se petrece intr-un cadru organizat sau al unei spiritualitati mai universale.
Oricat de bine am intelege umbra, ceea ce conteaza este sa ne eliberam de ea. Religia crestina si cea evreiasca ofera ca solutie pentru problema umbrei cainta. Daca ne recunoastem pacatele si i le marturisim lui Dumnezeu, caindu-ne sincer pentru ele, noi suntem eliberati de consecintele lor spirituale.
Nu exista om care sa nu aiba rani interioare si care sa nu cada cand si cand prada laturii sale intunecate. Este foarte important sa privim cu onestitate gandurile si actiunile noastre, mai ales daca acestea s-au dovedit gresite. In acest fel, noi incercam sa vindecam nu numai umbra personala, ci si pe cea colectiva. In ultima instanta, vindecarea acestei lumi nu va fi posibila decat atunci cand un numar suficient de mare de oameni vor incerca sa se vindece singuri, nu sa ii schimbe si sa-i transforme pe ceialalti.
Sfaturi practice:
– Ne privim in fata umbra, adica propriile defecte de caracter. Avem momente cand suntem necinstiti, duri, incapabili de iertare, lacomi, lipsiti de respect, dominanti. Reprimarea inseamna accentuarea defectelor
– Iubirea si cainta sunt instrumentele cu care putem actiona
– Munca cu sinele este o munca continua. Asta inseamna sa fim mereu vigilenti cu durerea noastra emotionala. Rusinea si stanjeneala nu isi au rostul atunci cand ne privim in interior
– Defectele de caracter nu au nimic de a face cu rautatea personala, ci cu ranile sufletesti. Indiferent cine le-a provocat, NI LE ASUMAM.
– “Nu e vina mea. Parintii mei au fost dificili” nu exista. Asumarea responsabilitatii pentru cine suntem si vindecarea sunt calea pe care trebuie s-o apucam.
– Asumarea laturii intunecate este primul pas spre lumina.
– Iarta-te pe tine ca sa ii poti ierta si pe ceilalti. Nu proiecta vinovatia asupra nimanui.
– Umbra este sinele nostru iluzoriu, este o masca. Este o zona de confort in care ne-am complacut prea mult. Ea nu dispare cand e atacata, ci doar in prezenta iubirii si iertarii.
Din “Numai lumina poate alunga intunericul”, Marianne Williamson