“Toata viata mea am stat ascuns ca un sarpe, acum am iesit din vizuina” spune Ion Barladeanu la prima expozitie oficiala de colaje. Arta colajului este forma lui de exprimare si a dus-o departe ca si tehnica, inspiratie, dar si geografic, pentru ca a expus la Paris, Basel, Munchen, Leipzig. Fara o educatie formala care probabil ar fi distrus naivitatea si puritatea ce il caracterizeaza, el se exprima asa cum simte, fara limitari impuse de trenduri si ratiuni comerciale: “Sunt autodidact. Am doar şapte clase primare, am mai făcut încă două la o profesională şi… mai am nouă luni de puşcărie în burta mamei.”
A trait mult timp langa o ghena din Calea Mosilor, intr-o curte interioara, acolo a creat lucrarile sale, folosind reviste si almahuri pe care alti le aruncau la gunoi.
La expozitia din Paris a cunoscut-o pe Angelina Jolie de care nu a fost intimidat, “e o femeie umana, nu e o japita”. I-a spus acesteia ca este “cel mai mare regizor din lume in materie de colaje” si a fost mandru ca a gasit o modalitate de a comunica cu ea, “ca de la artist la artist”.
A spus despre el ca este un boschetar cu o nonsalanta dezarmanta, fara rusine, cu o mare doza de acceptare a ceea ce i-a dat viata, care ne lipseste multora. Multora dintre noi care vrem sa avem mai mult, sa facem mai mult si sa fim deasupra mai multora. Cu totii fiind in cursa nebuna de cautare a fericirii. Si cum spuneam intr-un articol anterior, fericirea este, printre altele ordinea haosului din noi si din exteriorul nostru, ne apropiem de ea atunci cand reusim sa facem din mediul nostru un aliat, un ajutor in atingerea scopului nostru:“Eu am stat la o ghena linistit ca un boier” – spune mult despre flexibilitatea si puterea lui de adaptare. Ghena (revistele si ziarele aruncate de altii) reprezenta sursa pentru a putea crea arta pop, iar talentul sau unic nu s-a pierdut in aceste conditii vitrege de viata, ci, mai mult, si-a gasit izvor de inspiratie si libertatea de exprimare. In conditiile acestea de viata precara, fara stabilitate si siguranta zilei de maine, el traieste cea mai curata forma de libertate. Vremea, lipsa atentiei din partea celorlalti, banii care veneau rar si inconsistent, toate acestea nu au fost motive de a se plange de soarta lui (multi dintre noi ne plangem mai mult din cauza a mai putine obstacole, si ar trebui sa ne dea de gandit). Ion Barladeanu este un exemplu emotionant ca fericirea nu se reduce la ceea ce avem, ci la ceea ce simtim, iar personajul nostru este fericit ca si-a realizat visul de a face colaje. Colajul a fost pentru el poate si o terapie, modalitatea de a-si crea propria realitate, colorata, pe gustul sau, posibilitatea de a protesta si ironiza atunci cand nimeni nu-l asculta.
Nu crede in Dumnezeu, dar merge la biserica. “Pentru arhitectura”.
Si nu pot sa nu spun ca “eu am stat in ghena linistit ca un boier” m-a urmarit ceva timp. Ce poate fi in mintea si sufletul unui om care acum, cand are recunoastere si apreciere pentru pasiunea vietii sale, cand a depasit pproblemele materiale, poate spune cu seninatate “eu am stat in ghena linistit ca un boier”?