Daca ai gresit

greseli
Daca ai gresit…
…recunoaste. Este o dovada de mare curaj sa recunosti si un lucru imposibil pentru unii. Si cum ar putea sa recunoasca ca au gresit, cand pot gasi o mie de scuze si justificari pentru ceea ce au facut. Si se justifica atat de bine, incat se conving chiar si pe ei insisi ca nu au gresit. A recunoaste o greseala fata de tine insuti, in primul rand, este o dovada de sinceritate si de acceptare, in fond, lucrul este deja facut, acceptandu-l, deranjant cum este, ar fi primul pas spre a rezolva sau indrepta situatia. Cum ai putea indrepta greseala daca nu recunosti ca ea exista?
A recunoaste ca ai gresit este o dovada de adevarata iubire si de apreciere de sine, acea iubire care nu separa, ci apropie. Acel om poate recunoaste ca a gresit fara sa aiba conflicte interioare pentru ca, in ciuda greselilor, el este la fel de minunat. Ego-ul este insa primul ca va sari sa acopere sau sa nege greseala, din dorinta lui de a pastra aparentele de superioritate si invincibilitate a individului fata de semeni. Cel care se iubeste pe sine (si aici ne referim la iubirea fara ego), isi va accepta intotdeauna greselile si va incerca intotdeauna sa invete din ele, iar acele greseli nu vor micsora aprecierea de sine, vor vedea sau vor incerca sa vada mereu partea buna a lor: posibilitatea de a-si descoperi slabiciunile si de a lucra la ele. Scopul vietii nu este acela de a nu face greseli, ci de a ajunge in situatia de a le privi ca pe niste lucruri necesare in evolutie. O situatie care a iesit intocmai pe dos fata de cum ne asteptam este un semn de alarma ca rationamentul nostru este gresit, ca trebuie facuta o schimbare in noi si in alegerile noastre. Daca totul ar merge “ca uns”, este foarte probabil ca ego-ul nostru sa creasca, sa ne simtim deasupra celorlalti, sa privim cu dispret esecurile celorlalti. Si este posibil ca lucrurile sa mearga bine si foarte bine, dar doar dupa ce am facut toate greselile sau am descoperit tot sufletul nostru si am ales sa privim lumea din interior, cu iubire. Este frumos atunci cand invatam sa separam greselile trecutului de emotiile care le-au insotit, cand ramanem doar cu informatiile si lasam deoparte regretul, facem distinctia intre ce trebuie pastrat si ce trebuie aruncat. Greselile trebuie deci privite cu inteligenta si nu cu spirit critic, altfel ele pot deveni o povara care in loc sa ne largeasca orizontul, ne indoaie cu greutatea lor spatele.
“A gresi e omenesc, a ierta este divin” , acorda-ti dreptul de a gresi, s-ar putea ca sutul in fund sa fie mai mult decat doar un pas inainte.

Leave a Reply

Your email address will not be published.