Lumea, asa cum o stim noi, fie cea exterioara, fie cea interioara este un camp de lupta. Un loc al conflictelor, intre bine si rau, intre fericire si nefericire, intre calm si manie.
Cu mintea noastra putem separa durerea de placere, desi in lumea reala ele nu se gasesc niciodata separat, asa cum nu putem separa nicidata procesul de vanzare de cel de cumparare, sunt doar doua fete ale aceleiasi monede. Imi place bogatia, mi-e frica de saracie. In acest moment am trasat o bariera, am delimitat. In nimicnicia noastra, am inteles gresit cum functioneaza lucrurile. Si cu cat trasam bariera mai pronuntata, cu atat mai puternice sunt luptele noastre. Cu cat cautam mai mult fericirea, cu atat mai mult ne sperie nefericirea. Avem doar iluzia ca traim doar un aspect, cand de fapt opusul lui este intotdeauna aici, intr o forma sau alta, nu ar putea exista unul fara altul.
Cum am putea aprecia lumina, daca nu ar exista intuneric? Cum am mai putea urca, si unde am ajunge, daca nu ar fi si un coboras? La propriu sau la figurat. Suntem atrasi de frumos, dar este oare uratul un motiv de a ne indeparta? Cand Dumnezeu a creat animalele, ele erau diverse, da, dar nu urate sau frumoase. Omul le-a dat etichete, le-a dat nume, le-a considerat urate sau frumoase. Ele nu sunt constiente de asta, urate sau frumoase, ele nu au probleme de stima de sine, depresie sau fericire. Ele nu stabilesc limite. Ele nu au constiinta, de aemenea. Si, in consecinta, nici ego pentru a judeca si categoriza, acolo unde universul a creat o deplina armonie si balanta.
Sa luptam oare pentru intuneric sau lumina ori sa acceptam ca existam ambele, se succed si se potenteaza.
E intuneric. Zambeste si va fi lumina
Flip a coin si vei vedea intotdeauna cele doua fete ale monedei.