Stiinta si religia

Exista o serie de elemente comune intre stiinta si religie:

• Lumina este vazuta ca materie primordiala a Universului. Si astrofizica, prin teoria Big Bang-ului, si religia crestina ne spun ca la inceput a fost lumina.

• Religia crestina pledeaza pentru inscrierea conduitei umane pe linia binelui, a altruismului, a iubirii si respectului pentru semeni si a iertarii. Mi se pare extrem de interesant indemnul religiei de a nu gresi cu “gandul, cuvantul si fapta”.
Acum stim, din datele oferite de fizica moderna, ca prin gandurile sentimentele sau actiunile noastre negative, prin efectul de unda al campului mental deranjam intregul Univers, iar prin substratul biochimic, ne afecteaza pe noi insine. Datorita principiului autoconsistentei sau al interconexiunii la nivel cuantic, orice actiune exercitata intr-un punct afecteaza intregul.
Toate codurile etice, fie de emanatie religioasa, spirituala sau laica, au ca element comun legea morala aflata la baza functionalitatii Universului.
Exista, de asemenea, un cod etic in functionarea creierului: orice actiune sau sentiment cu continut negativ inseamna boala pentru organism si invers, orice gand sau actiune pozitiva atrage dupa sine sanatatea.

Cand am ajuns la aceasta concluzie, am inteles ca Universul isi exprima prin modul de functionare a creierului uman propriile sale principii. Deducem ca sanatatea noastra este sanatatea Universului si invers.
• Studiul stiintific al rugaciunii a demonstrat ca aceasta functioneaza, are un efect benefic pentru sanatatea celor asupra carora a fost orientata.

• Experientele mortii clinice au fost studiate intr-un cadru institutional stiintific, atestandu-se realitatea lor. Prin aceste atestari, stiinta intinde o punte de intelegere spre religie. Este randul acesteia sa incheie o vendeta de 400 de ani, care nu le-a onorat pe niciuna.

• Experientele mortii clinice confirma religia in cateva puncte esentiale:

• Intoarcerea din moartea clinica echivaleaza cu o “intoarcere din morti de pe lumea cealalta”. Marturiile venite de acolo sunt de o extraordinara importanta si pentru religie si pentru noi toti.

• Intalnirea cu o prezenta divina din lumea de dincolo;

• Sentimentul de eternitate a vietii;

• Primirea tuturor celor care au ajuns in lumina de dincolo cu o iubire coplesitoare, necunoscuta pe Pamant, confirma la modul magistral cuvintele lui Iisus: “Oameni, iubiti-va asa cum v-am iubit eu, cu pretul vietii mele”. Iubirea ne apare astfel ca liant universal, conditie a armoniei si a pacii dintre oameni

• Principiul funfamental al Universului este acela ca toate lucrurile actioneaza impreuna pentru binele fiecaruia si al tuturor, confirmand din nou cuvintele lui Iisus care ne indeamna sa ne ajutam intotdeauna aproapele.

Concluzia pe care am dorit s-o extrag din comparatia mai multor surse de cunoastere – experienta mortii clinice, psihologia transpersonala, fizica moderna si doctrinele religioase, accentuand, evident, pe cea crestina – este aceea ca toate acestea se intalnesc intr-un punct comun, si anume acela al existentei, dincolo de universul fizic in baza caruia ne-am organizat intreaga existenta, cel putin a inca o dimensiune de univers, una spirituala, cu legitati proprii, de care, acum, intr-un moment critic pentru omenire, va trebui sa tinem seama daca vrem sa mergem mai departe.

Este limpede ca orice constructie umana, pentru a fi viabila, trebuie sa se bazeze pe adevar. Or, intr-o lume secularizata, in care toate modelele sociale si relatiile interumane, cel putin din ultimele doua secole, au avut ca reper dominant pe cel furnizat de stiinta materialista, adevarul despre noi a fost doar partial redat. Este indiscutabil ca, in mare parte, tabloul lumii actuale este rezultatul ignorantei, al necunoasterii tuturor consecintelor pe care le poate avea comportamentul individual si colectiv asupra noastra insine si asupra Universului.
De la viziunea fragmentara, mecanicista a fizicii clasice, in virtutea careia fiecare se naste si moare sigur, s-au facut pasi uriasi in cunoastere. Gratie surselor mentionate, astazi stim ca nu suntem singuri, izolati de semeni, ca dimpotriva, suntem cu totii interconectati, ca prin ceea ce gandim, simtim si facem, ne cream propria realitate, propria fericire sau nefericire.

Poate cea mai mare descoperire vizavi de creierul nostru sau poate doar de constiinta noastra, este aceea ca noi putem modifica forma de manifestare a materiei, ca ne cream propria realitate, ca ne implicam deci, cu sau fara voia noastra, in bine sau rau, in functionalitatea (si, de ce nu, si in structurarea) Universului. Deducem de aici si marea noastra responsabilitate.
Toate analizele conduc spre o singura concluzie: nevoie de asezarea noii lumi pe un suport spiritual. Suntem fiinte spirituale prin originea noastra spirituala, venite aici cu o misiune spirituala, primita intr-o dimensiune spirituala a Universului.

Dumitru Constantin Dulcan, Mintea de dincolo, Editura Scoala Ardeleana

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *