Atunci cand nu este vindecat, trecutul ne poate distruge viata. El ne inmormanteaza darurile neasemuite pe care le avem, creativitatea si talentul. Atunci cand aceste parti din noi insine sunt nerecuperate, ele stagneaza inauntrul nostrusi le folosim impotriva lumii noastre, in loc de a le folosi in armonie cu ea. Credem ca suntem furiosi pe lumea intreaga, ca vrem sa schimbam lumea – ca daca lumea ar fi altfel, noi ne-am putea implini visele. Dar cei care trebuie sa se schimbe suntem noi insine. Suntem maniosi pe noi insine ca nu facem sa dainuie si nu acordam onorurile cuvenite fortei dumnezeiesti dinauntrul nostru, pentru ca nu ne acordam permisiunea de a ne exprima asa cum ne dorim cu adevarat. Credem ca suntem furiosi pe parintii nostri, pentru ca ne-au oprimat in copilarie. De fapt, suntem furiosi pe noi insine, pentru ca am perpetuat aceasta oprimare. Este ca si cand, cu mult timp in urma, cineva ne-ar fi pus intr-o cusca si – desi cusca nu mai e acolo de ani de zile – noi inca ne luptam sa daramam zidurile ei imaginare. Cusca este limitarea pe care ne-am impus-o noi insine, neincrederea in sine si frica noastra. Am fost invatati ca e greu sa urmam visele. E posibil sa nu fi inteles ca e mult mai greu sa traim zi de zi, stiind ca nu ni le urmam. Ni s-a luat dorinta, care este cheia pentru realizarea pe deplin a potentialului nostru spiritual. Ni s-a lasat disperarea, care creste incet si se exprima in trupurile noastre ca boli – si in psihicul nostru, ca manie. Daca nu vrem sa cadem la pace cu trecutul, nu facem altceva decat sa tragem disperarea si furia inspre viitor. Continue reading “Reinterpretandu-te pe tine insuti”
