Femeia este o fugara din nastere, pentru ca intotdeauna fuge dupa un vis, dupa un ideal propriu al vietii desprins dintr-un basm. Ea fuge de realitate, daca este sa o supunem unei analize fine fata de barbat, ea este o fiinta fragila, emotionala, in cautarea frumosului si a perfectului. Tocmai cautarea perfectiunii face din femeie o fugara. Stabilindu-si standarde inalte ea tinde spre mai mult. Totusi, nu de putine ori femeia se va multumi cu mai putin decat ceea ce a stabilit ea in visele sale din copilarie. Contrar femeii fugare, aceest tip de femeie crede ca face un targ, un pact cu viata bucurandu-se ca a negociat relatia perfecta la un moment al vietii in care nu putea spera la mai mult. Acum este in rand cu lumea, femeie maritata, angajata intr-o casnicie ce ii va aduce statutul perfect in randul gospodinelor si al mamicilor cu un sens in viata.
Ce se intampla totusi cu femeia fugara? Femeia incapabila sa ajunga la un pact? Ea este femeia dezamagita, odinioara fetita uitata intr-un colt de parintii ei prea ocupati de certuri casnice si despartiri. Copiii martori (chiar si tacuti) ai unei casnicii nereusite suporta traumele acestei suferinte chiar si in viata adulta. Daca un barbat fugar se adapteaza la viata, pentru ca barbatul oricum este un “vanator” innascut, gata oricand sa caute urmatoarea prada, fugind de o responsabilitate prea mare , femeia sufera in tacere. Mai tarziu, la maturitate ea va scoate la vedere o atitudine dominatoare, distanta, aproape ironica. Este femeia care poate prea mult,stie prea mult, iubeste prea mult, dar “aparent” nu primeste acelasi lucru inapoi. Se victimizeaza, se apara, construieste scenarii, dedublandu-se si denaturand realitatea. Ea isi reconstruieste de fapt durerea suferita in copilarie, construind acelasi decor si scenarii pe care le-a perceput ea mai de mult la parintii sai. Este ea o sclava a emotiilor trecutului? A durerii reprimate, uitate, si totusi retraite pana la frustrare?
Continue reading “Femeia fugara”