Postez acest articol (preluat) despre unul dintre remediile homeopatiei, in speranta ca unii oameni se vor regasi in aceste trasaturi descrise mai jos, recunoscand semenele aducatoare de cancer. Multi au auzit de homeopatie, putini au incercat-o, era si cazul meu nu demult, dar impinsa de nevoia de a incerca cat mai multe remedii la una din problemele mele de sanatate, am incercat-o si o recomand tuturor. Homeopatia ajuta, si o face in mod natural, holistic, fara efecte adverse, aduce la suprafata emotii suprimate si solutii care se gasesc in noi, dar care altfel nu ar fi iesit la suprafata, in absenta remediilor homeopatice, cum este si carcinosinum -descris mai jos. Mergand la o doctora homeopata buna, mi-a spus ca si psihoterapia este eficienta, dar mai lenta decat homeopatia, acum fiecare cu parerea sa, dar pe cont propriu am incercat remediile prescrise, si din experienta pot spune ca intr-o luna jumate mi-au iesit la suprafata cam toate problemele emotionale care ma macinau, si nu mai vorbesc despre eliberarea pe care o simti dupa. Iar mai departe va las sa cititi despre unul dintre aceste remedii ce indica o personaitate pre-canceroasa, ale carui trasaturi pot declansa semnale de alarma in multi dintre noi, mai ales atunci cand trebuie sa mai spunem si “NU”:
“Carcinosinum
– un remediu homeopat al vremurilor moderne –
Carcinosinum este un remediu preparat din tesut tumoral canceros (mai precis din cancer de sân) si care a fost experiementat si folosit foarte mult în ultimii ani pentru preventia cancerului (eventual si tratamentul acestuia) la tipul constitutional corespunzator (pe care îl numim “personalitate pre-canceroasa”).
Este folosit în dilutii mari, 200CH sau mai mari (adica 200 dilutii succesive de 1 la 100), adica nu mai exista nici o molecula din tesutul initial de preparare, dar se pare ca exista o informatie în remediu care îl face foarte util în propriile lui indicatii.
Principalele indicatii sunt:
– emotii supresate
– supresie si adaptare
– simt al datoriei exagerat, sacrificiu de sine
Personalitatea pre-canceroasa
Este bine sa faci pe plac celorlalti, dar sunt momente când acest comportament te poate epuiza. Este bine sa fii agreabil, dar este bine si sa stii când sa spui NU. Sa spui NU, cu respect de sine. Probabil ca de multe ori ati spus DA, atunci când de fapt ati fi vrut sa spuneti NU. Fiecare dintre noi a încercat sa îndeplineasca dorinta altei persoane, pentru ca nu vroia sa-i raneasca sentimentele sau sa creeze discutii ori sa apara ca fiind rau. Când aveti nevoie sa spuneti NU, dar nu o faceti, sunt multe stari emotionale care va afecteaza. De regula, resimtiti o forma de mânie, sau dezgust sau enervare si cele mai multe dintre aceste emotii sunt directionate catre voi însiva. Sa fii agreabil si cooperant si prietenos este bine, atâta timp cât te poti mentine într-o stare de stabilitate emotionala. Daca spui prea multe DA-uri pierzi teren pe partea de bine personal. De prea multe ori oamenii cauta un tratament preferential având o atitudine ca „li se cuvine”. Fara sa ia în seama nevoile pe care le aveti, oamenii se centreaza pe propriile lor dorinte si nevoi. Când spuneti DA prea mult, îi încurajati pe acesti oameni sa continue aceasta preocupare de sine excesiva. Oamenii care aleg sa nu spuna NU încearca sa evite disconfortul care urmeaza dupa ce refuzi pe cineva. Când devine evident ca aveti prioritati sau preferinte diferite de ale celorlalti, este posibil sa apara o tensiune sau un mic conflict. Conflictul nu este de dorit sau distractiv, dar este inevitabil. Multi oameni maturi stiu ca acest conflict, precum si rezultatele sale nu sunt chiar atât de ucigatoare pentru o relatie, de multe ori chiar poate îmbunatati cooperarea partilor implicate, care devin mai atente la deosebirile inevitabile dintre oameni. Este bine sa-i servesti pe ceilalti. Bunatatea si amabilitatea sunt trasaturi nobile. Pentru cresterea unei relatii este esentiala cooperarea între oameni. Dar daca le permiteti oamenilor care nu gândesc dincolo de ei însisi sa va foloseasca, va dauneaza si voua si acelor oameni. Când spuneti NU la timpul potrivit, îi faceti pe ceilalti sa va respecte propria demnitate.
Parintii joaca un rol important în aparitia tipologiei Carcinosinum.
Sunt doua tipuri de modele comportamentale parentale excesive:
1) unul sau ambii parinti sunt excesivi de anxiosi, îsi doboara copilul cu supra-protectie si nu îl lasa sa-si dezvolte apararea naturala în fata pericolelor de orice fel. Acesta include domeniul medical (îi fac 1000 de vaccinuri, la orice simptom cât de mic alearga la medic si încep cele mai puternice tratamente), dar si în alte domenii ale vietii (nu-l lasa sa se joace cu animale, cu alti copii, sa mearga pe bicicleta sau sa alerge prin parc). Copii se îmbolnavesc la cel mai mic contact cu un agent patogen sau se îmbolnavesc la cel mai mic conflict emotional.
2) sau sunt parinti care cer foarte mult de la copii lor (si le dau mult prea mult sprijin). Pe plan intelectual, copii sunt fortati sa-si asume mai multe responsabilitati decât ar trebui, camerele lor trebuie sa fie perfect în ordine. Cel mai dezastruos este faptul ca parintii interactioneaza în contactele cu altii copii si stabilesc cu cine se poate întâlni si cu cine nu. Orice agresivitate sanatoasa este împiedicata din fasa (un copil are dreptul sa fie furios!!), copilului i se cere un comportament matur, non-violent (care nu se gaseste nici macar la multi adulti). Uneori acesti copii sunt încurajati sa se pârasca, sa fie turnatori. Sunt copii de care parintii sunt mândrii, care se poarta cum trebuie, sunt usor de crescut, ordonati (neobisnuit pentru un copil), prudenti, sociabili, care îsi îngrijesc totdeauna animalele, copii foarte pozitivi, care nu se revolta împotriva lumii adultilor ci functioneaza la perfectie în ea.
Ce profit are un om atunci când câstiga lumea, dar îsi pierde sufletul? Oare corpul manifesta sub forma cancerului ceva pe care persoana nu îndrazneste sa exprime? Boala corpului pare a fi încercarea sufletului de a se salva. Cineva care se îmbolnaveste de cancer nu si-a trait propria viata, ci pe a altcuiva si a pierdut speranta de a-si mai trai propria viata. Dorinta de a-si trai viata se muta în interiorul corpului, în umbra corpului, într-o conglomerare de celule aflate sub o presiune imensa, care creste, se dezvolta si pe care profesionistii o numesc tumora. Tumora este energie vitala netraita, pentru ca a o trai înseamna ca persoana ar fi fost rea (asa, toata „rautatea” interioara a persoanei se transfera acestei tumori, care devine „rea”). Celulele canceroase reprezinta mai adevarat individualitatea persoanei, decât restul fiintei sale care, din motive inteligente si inteligibile, si-a tradat propriul suflet. Un pacient cu cancer trebuie sa înteleaga faptul ca pentru propria sa vindecare, nu trebuie sa se concentreze numai pe supravietuirea fizica ci pe adevarata substanta a vietii, a sufletului sau, pe armonia interioara care sta la baza potentialei sale sanatati. Trebuie sa devina sensibil la propriile nevoi individuale, la prioritatile si placerile sale, trebuie sa înceapa sa le respecte, sa-si exprime aceste nevoi, chiar daca judecata colectiva îi spune ca este rau daca face asa. Celulele canceroase reprezinta adevaratul „eu” din persoana, atunci când restul organismului si-a tradat sufletul. Celulele canceroase sunt ultima rezistenta a organismului în efortul de a-si exprima sufletul, de a da un sens vietii. De ce sa avem prejudecati împotriva celulelor canceroase, ca sunt primitive, nediferentiate si rapid reproductive? Ele se poarta la fel ca fiintele umane, care sunt neglijate si care au învatat sa atraga atentia într-un mod nesabuit. Le lipseste simtul de consideratie si simtul proportiilor, împing în toate directiile pentru a-si mari spatiul vital, traiesc într-un fel de izolare si lipsa de relationare cu ceilalti o viata fara nici un fel de substanta (gânditi-va la miile de adolescenti rebeli si revoltati!). De aceea este foarte usor sa li se puna eticheta de „rau” si sa încerci sa-i eradichezi (la fel cum celulele canceroase sunt eradicate cu forta). Cea mai profunda nevoie a sufletului este cea de exprimare de sine, în ciuda tuturor dorintelor contrarii, a insistentei pe auto-disciplina sau a nevoi de a fi aprobat, într-o forma a existentei care nu este adevaratul „eu”. Un om îsi tradeaza sufletul pentru ca este mai putin dureros si înfricosator sa o faca decât sa-si stabileasca si manifeste propriile convingeri, cu riscul de a-i ofensa pe cei de a caror protectie si iubire depinde.
Principalele indicatii pentru Carcinosinum sunt:
sensibilitate – persoane foarte sensibile, sentimentale, romantice, carora le plac luminile blânde, lumânarile, muzica si împrejurarile romantice
perfectionism – persoane pentru care lucrurile nu sunt suficient de bune; acest lucru are de-a face frecvent cu educatia lor, de regula foarte severa. La Carcinosinum vom gasi deseori un istoric de parinti dominatori, care cer foarte multe de la copii, de parteneri dominatori, sau de prea multa responsabilitate de la o vârsta frageda (copii carora le moare un parinte si-i preiau rolul).
persoane cu un control de sine foarte puternic, persoane care stiu sa tina secrete si lucruri importante nespuse, persoane închise în sine, care îsi întorc agresivitatea catre interior si sufera de alergii, insomnie si uneori, cancer.
încearca sa fie perfecti, sunt foarte iertatori cu ceilalti oameni, dar nu si cu ei însisi. Oamenii care au nevoie de Carcinosinum sunt tipicari, perfectionisti, mai ales la munca, cu tot ceea ce fac ei, din cauza nesigurantei interioare si a dorintei de a fi perfecti. Sunt tipicari, pentru ca nu vor sa fie criticati. Se simt criticati pentru orice nimic, de aceea au nevoia de a fi perfecti. Dar cu propriile haine sau acasa pot fi mai neglijenti (daca nu este nimeni sa-i observe si sa-i critice).
empatici, anxietate pentru alte persoane, foarte afectivi – sunt foarte sensibili nu numai la suferintele oamenilor din jur, ci si la suferintele animalelor si ale planetei în întregime. Pot sa fie atât de deschisi si empatici, pâna la nivel de clarviziune si intuitie. Din aceasta cauza, devin extrem de anxiosi pentru cei din jur si apar serie de frici si scenarii imaginare terifiante.
sensibili la critica, admonestare, pot sa plânga foarte usor daca sunt certati. Sensibilitatea la admonestare apare la 70% dintre copii, care nu suporta ca cineva sa-i certe sau sa tipe la ei. Copii se simt facuti bucati sufleteste. La adulti, apare o induratie compensatorie si o apararea care se simte sub forma iritabilitatii la cea mai mica ofensa, intolerantei la contrazicere si a unei aversiuni la consolare.
anticipare, afectiuni anticipative (mereu se teme ca se va întâmpla ceva rau sau se teme de ce va urma).
iubeste dansul, adora sa danseze.
iubeste animalele, sa le îngrijeasca si sa le vada.
dorinta de calatorie.
simt al datoriei exagerat, are sentimente de vinovatie prea puternice (îsi reproseaza prea multe); senzatie ca este un martir, un tap ispasitor; se sacrifica pe sine pentru ceilalti
încapatânare, se agraveaza la contrazicere, copii înapoiati, cu probleme, cu retard mental
este vesel în timpul unei furtuni (o eliberare cathartica de energie)
copii agitati, nelinistiti, cu tendinta de a distruge lucruri, cu izbucniri destructive. Neascultare, refuz al controlului parental; ticuri – îsi manânca unghiile. Refuzul acceptarii autoritatii.
încetosare, senzatie de plutire – lipsa de interes, aversiune fata de conversatie, fac un efort pentru a gândi, iritabili din cauza ca uita amanunte si le este foarte greu sa se concentreze.
ticuri – bizare, stranii – de la batut darabana cu degetele, pâna la clipit din ochi, grimase si altele.
indicat în istoric familial de cancer, diabet, tuberculoza sau istoric personal de control parental excesiv în copilarie, frici sau stari de nefericire prelungite (copil care se simte neglijat, disperat, neiubit sau nedorit de parinti).
Personalitatea precanceroasa – apare mai frecvent la cei care nu stiu sa spuna NU, nici în copilarie, nici mai târziu, sau care aleg sa nu spuna NU – de teama, din dorinta de a le face pe plac celorlalti sau din alte considerente. Lucrul cel mai important pentru o fiinta umana este sa se simta confortabil cu circumstantele în care traieste, pe care sa le organizeze în concordanta cu propriile nevoi sufletesti. Adica sa-si traiasca adevarul interior.”
Sursa material: http://www.homeopatie-soescu.ro/articolsapta2.html