Evolutia mentala a copiilor depinde enorm de felul in care relationeaza parintii cu acestia. Increderea lor se construieste atat prin cele traite cat si prin reactia parintilor la cele petrecute. Reactia inseamna atitudine sau cuvinte rostite, toate contribuie la crearea stimei de sine si a increderii de a actiona si de a se manifesta. Si ei au nevoie de multa stima de sine pentru a avea incredere in ei insisi.
Parintii sunt cei in care copiii au cea mai mare incredere. Catre ei cei mici ridica privirea asteptand un semn de aprobare si de iubire.
Parintii stiu instinctiv ca:
Ii ajuta cuvintele de incurajare. Daca cei mici au un succes, reusesc in initiativa lor, cuvintele le confirma ca totul este bine. Ei nu stiu inca regulile celor mari, prin laude, parintii le arata astfel ca directia este buna. Cand au gresit insa, un “foarte bine” este evident deplasat, un “nu esti bun de nimic” taie aripile, un “este bine ca ai incercat, insa… ” mai niveleaza din critica (constructiva). Atunci cand se atrage atentia asupra unei greseli, sa incepi intr-o nota pozitiva, o incurajare ajuta la receptarea mesajului mai usor de catre copil.
Realizeaza conexiunea, explica-i copilului legatura dintre ceea ce a facut si consecinta. Ii este mult mai usor sa retina daca intelege de ce acum face un lucru bun, pentru care este laudat si mai apoi face o greseala si este mustrat. Copilul tebuie sa inteleaga din reactia parintelui ca a gresit modul de a actiona, nu ca este ceva in neregula cu el, ca el este iubit chiar daca a gresit. Linistit fiind, ca este iubit chiar daca a gresit, el este mai receptiv la sugestiile parintilor si astfel va avea o mai mare incredere in el insusi.
Incurajeaza independenta si initiativa. Independenta creste sentimentul de incredere in fortele proprii. Implicarea in actiuni specifice si potrivite varstei si fortelor unui copil, il fac sa se simta util, important, de incredere. Este la fel ca si la adulti, dar pastrand proportiile. Continue reading “Increderea la cei mici”