Intr-o lume atat de concentrata pe viteza, implinire si finalizare, evolutia rabdarii poate fi o lectie greu de inteles. In ciuda faptului ca rabdarea este “insumarea” tuturor celor mentionate anterior, aceasta este adesea gresit inteleasa, de prea multe ori oamenii pun rabdarea pe picior de egalitate cu pasivitatea sau cu docilitatea, ea nu este nici una nici alta. Pasivitatea si docilitatea echivaleaza mai mult cu o acceptare blajina, decat cu activitatea constienta impusa de rabdare. Rabdarea nu este pasiva nici negativa, este o influenta constructiva, o forta activatoare pozitiva.
Uneori lumea crede ca rabdarea este sinonimul tolerantei, dar toleranta este acceptarea unor lucruri asa cum par ele a fi, in timp ce rabdarea impune sa devii in mod activ constient de tot ceea ce propulseaza influenta intr-o situatie.
Invata sa fii rabdator, daca vrei sa ai intelegere, daca vrei sa dobandesti armonia in aceasta viata! “Caci in rabdare veti dobandi sufletele voastre” (Luca 21-19). Cand oamenii devin nerabdatori si doresc sa faca propria lor voie sau doresc doar propria lor exprimare sau doresc ca ei ca persoane sa fie auziti, devin din ce in ce mai putin apropiati de Dumnezeu – si se manifesta mai mult ceea ce este animalic decat ceea ce este uman.
Rabdarea face sa se trezeasca Divinul din noi.
Dezvoltarea rabdarii impune armonia (meditatia, rugaciunea si introspectia), perseverenta si pur si simplu sa devenim constienti de cum reactionam la lumea din jur, fata de cum ar trebui s-o facem.
A practica rabdarea inseamna a depasi pragul raspunsurilor reactionare fata de oameni, raspunsuri care vin din obisnuinta, gandire limitativa sau slabiciune, sa actionam fata de ei conform cu cele mai frumoase si sanatoase principii ale noastre.
Procesul de a deveni rabdator este mult mai mult decat a fi dragut si a arata blandete. Continue reading “Un bob de rabdare”