Cat de mult v-ati dori sa nu va mai auziti apropiatii plangandu-se?
Pe cati dintre cei care se plang v-ati dori sa-i evitati pe cat posibil?
Cat de des va plangeti voi despre probleme?
Will Bowen a scris despre aceasta in « O lume fara plangeri ». El propune cateva sugestii pentru cei care cred ca viata ar fi mai frumoasa daca nu ne-am plange mereu cand nu iese asa cum am vrut.
Prima etapa: Urmariti procesul de gandire, cand va vine sa va plangeti, opriti-va. “Auziti totul in minte, auziti ca sunteti pe cale sa va plangeti de tipul care v-a taiat calea, de sef sau de jumatatea voastra. Atunci declansati alarma: a fost cat pe-aci sa va plangeti de un lucru, dar…nu o faceti. Faceti insa o pauza si transformati totul intr-o dorinta. Eu cred in puterea intentiei”.
Pare dificil, dar este totul un obicei si are un dezvat. Va poate incuraja faptul ca si voi, ca observatori, preferati sa fiti alaturi de persoane pozitive. Este frumos sa oferim si noi ceea ce vrem de la altii, mai ales ca o minte cu cat mai putine ganduri de nemultumire aduce o stare de spirit mult mai buna.
Pastrati starea de alerta in minte, fata de gandurile care apar ca raspuns la ceea ce se intampla in exterior. Important este nu sa nu va plangeti vocal, ci sa schimbati modul de formulare a gandurilor. Prima, fara a doua, ar insemna doar sa va reprimati trairile.
Transformati nemultumirea in intentie, reformulati ceea ce va deranjeaza in cuvinte care exprima ceea ce doriti. “Am de platit o factura si nu am bani” ar deveni,”vreau sa am bani sa imi platesc factura”. Pare ca te pacalesti pe tine insuti, insa noua formulare transforma o idee negativa in una pozitiva, te soate dintr-o stare de spirit neplacuta si seteaza o directie, o dorinta si o programare pentru viitor.
A doua etapa: schimbati limbajul. “Trebuia sa fac asta” devine “am de facut asta”. Schimbati o directiva, o obligatie cu o propunere, o provocare. Preluati controlul asupra propriei realitati. Continue reading “Ne mai plangem mult?”