Astazi am hotarat ca nu voi fi serioasa. Ca voi imbratisa copilul din mine si voi profita de fiecare prilej sa ma bucur si sa nu mai fiu atat de serioasa. In fond, ce am de pierdut? Doar niste ganduri de regret pentru trecut sau ceva ingrijorare pentru viitor. Altfel, am numai de castigat. Astazi si mereu.
“Noi luam viata prea in serios. De fapt, viata e un joc! In prezent, cea mai mare problema a oamenilor este ca incearca sa joace acest joc fara a fi citit mai intai instructiunile, fara a cunoaste regulile. Acum 2000 de ani, Iisus a venit sa ne invete aceste reguli. Noi abia acum incepem sa intelegem mesajul lui si sa inceram sa-l folosim. Iisus, care a fost modelul nostru, a afirmat “Eu sunt lumina lumii”. Rolul sau a fost sa ne invete ca Dumnezeu inseamna iubire.
O metoda extraordinara de a manifesta lumina interioara este exprimarea iubirii. Trebuie sa devenim constienti de iubirea in care ne scaldam si care ne umple. Si in acest caz trebuie sa exersam exprimarea iubirii. Cea mai buna metoda este de a ne iubi pe noi insine, a ne admira, a ne face complimente ,a observa in fiecare zi toate lucrurile frumoase pe care le vedem si care ni se intampla. Daca ne facem timp sa ne exprimam recunostinta pentru aceasta miraculoasa energie creatoare din noi, care ne creeaza propria lume, intreaga noastra viata se va schimba. Vom vedea ca numarul lucrurilor dezagreabile este mult mai mic fata de cel al sutelor de lucruri frumoase care ne umplu viata in fiecare zi”. (Lise Bourbeau, Cine esti tu?)
“Joaca trebuie sa ramna viata ta. Munca trebuie sa fie doar un mijloc de a te juca. Nu-ti transforma viata intr-o rutina de munca, pentru ca scopul vietii este joaca.
Egoul nu poate exista decat prin seriozitate. Nimic nu ucide mai rapid egoul decat rasul, joaca, bucuria. Cand incepi sa privesti viata ca pe un simplu joc, egoul nu mai poate exista. Egoul este o boala; el are nevoie de atmosfera tristetii pentru a exista. Si seriozitatea creeaza in tine aceasta tristete. Tristetea este solul in care se dezvolta egoul. Tocmai de aceea asa-zisii sfinti venerati de lume sunt atat de seriosi si gravi, pentru ca ei sunt cei mai egoisti oameni de pe pamant. Pentru ca unii incearca sa arate lumii ca sunt umili, insa sunt foarte mandri de piosenia lor. Pana si pe aceasta o considera ca fiind ceva serios. Un sfant adevarat nu poate fi serios. O persoana religioasa sarbatoreste viata.
Nu mai privi viata asa serios: ea este o joaca, o gluma cosmica. Permite-i rasului sa patrunda in tine. Rasul este mult mai semnificativ ca rugaciunea. Rugaciunea nu iti poate distruge egoul, dimpotriva, ea il poate face sa devina foarte pios si aparent sfant. Dar cand razi cu toata fiinta ta, ai observant? Egoul dispare pentru o clipa. Atunci redevii copil si uiti complet de seriozitate. Priveste-te cand razi: unde-ti este egoul? Cine mai esti tu? Deodata devii fluid, nu mai esti solid, ci curgator. Nu te mai vezi ca fiind o persoana in varsta, cu multe experiente si amintiri, cu o multime de informatii si invataturi.
Tocmai de aceea iubesc atat de mult glumele – ele sunt o otrava pentru ego!” (Osho)
Frumos