Am crescut intr-o ferma din Missouri, si intr-o zi, in timp ce o ajutam pe mama sa scoata samburii de la cirese, am inceput sa plang. Mama m-a intrebat: ”Dale, pentru ce Dumnezeu plangi?”. I-am raspuns printre sughituri: “Mi-e teama ca o sa fiu ingropat de viu!”.

Eram plin de ingrijorari pe vremea aceea. Cand era furtuna, mi-era teama ca o sa fiu lovit de traznet si o sa mor. In vremurile grele, imi faceam griji de teama ca nu vom avea suficienta mancare. Mi-era teama ca o sa ajung in iad dupa ce o sa mor. Mi-era teama ca nicio fata nu va accepta sa se marite cu mine.

Pe masura ce anii au trecut, am descoperit incetul cu incetul ca nouazeci si noua la suta dintre lucrurile care ma ingrijorasera nu s-au petrecut niciodata.
De pilda, dupa cum am spus-o deja, odinioara eram ingrozit de fulgere; dar acum stiu ca probabilitatea de a fi lovit de traznet in cursul unui an oarecare, este, potrivit Consiliului de Siguranta Nationala, de numai unu la trei sute cincizeci de mii.
Teama ca as putea fi ingropat de viu era si mai absurda – nu cred ca mai mult de o persoana din zece milioane sa fi fost ingropata de vie – chiar dinainte ca imbalsamarea sa devina o regula; si totusi eu am plans din cauza asta.

O persoana din opt moare de cancer. Daca tot tineam sa ma ingrijorez de ceva, atunci cauza ar fi putut sa fie cancerul – iar nu tranetul sau faptul ca as fi putut fi ingropat d eviu.

Am vorbit despre grijile tineretii si adolescentei. Dar multe dintre grijile pe care ni le facem la maturitate sunt la fel de absurde. Am putea, probabil, scapa chiar acum de noua zecimi din grijile noastre daca am inceta sa ne framantam o perioada suficient de lunga ca sa putem descoperi daca, potrivit legii probabilitatii, exista vreo justificare reala pentru grijile noastre.
Cea mai cunoascuta companie de asigurari de pe tot globul – Lloyd’s din Londra – a facut nenumarate milioane de lire sterline din inclinatia tuturor de a-si face griji pentru lucruri care rareori de intampla. Lloyd’s din Londra pune pariu cu oamenii ca dezastrele pentru care isi fac griji nu se vor petrece niciodata. Totusi ei nu numesc asta pariu. Ci o numesc asigurare. In realitate este un pariu bazat pe legea probabilitatii. Marii firme de asigurarii ii merge grozav de peste doua sute de ani; si cu exceptia situatiei in care natura umana se va schimba, ii va merge la fel de bine cincizeci de secole de acum incolo. Asigurand pantofi si vapoare si picioare impotriva unor dezastre care, dupa legea probabilitatii, nu se intampla nici pe departe atat de des pe cat isi imagineaza lumea.

Pe cand Al Smith era guvernator al New York-ului, l-am auzit raspunzand la atacurile adversarilor politici cu aceste cuvinte, repetate la nesfarsit: “Sa examinam fondul problemei…sa examinam fondul problemei”. Apoi trecea in revista faptele. Data viitoare cand dumneavoastra sau ei ne vom face griji in legatura cu ce s-ar putea intampla, sa urmam sfatul inteleptului Al Smith: sa examinam fondul problemei si sa vedem care este baza – daca exista- a nelinistii noastre chinuitoare.

Pentru a va invinge naravul ingrijorarii inainte de a invinge el pe dumneavoastra, iata Regula:
Sa examinam fondul problemei. Sa ne punem intrebarea: potrivit legii probabilitatii, care sunt sansele ca evenimentul ce ma ingrijoreaza sa se produca vreodata?

Dale Carnegie, Lasa grijile, incepe sa traiesti, Editura Curtea Veche

Tags: , ,

Spune-ne parerea ta

Name:

eMail:

Website:

Comment: