Pe 26 ianuarie 2013 am intrat in soc septic si mi-a fost indusa coma timp de 6 zile in spital, dupa ce am avut simptome de gripa toata saptamana. Doctorii nu au reusit sa gaseasca o explicatie. Am petrecut 10 zile la terapie intensiva si aveam 1% sanse de supravietuire. Acum vreau sa va spun si voua ce am aflat eu din aceasta experienta.
1. Nu astepta sa se intample o tragedie ca sa iti dai seama cat de mult contezi tu
In timpul acestei perioade dificile, oamenii din jur vin si iti spun ca ai insemnat ceva in viata lor. Cat eram in coma, sora mea si o prietena au facut un cont de Facebook, Vibratii pozitive pentru Alexa. Oamenii de peste tot s-au rugat pentru mine si mi-au scris despre asta. Se rugau sa supravietuiesc si sa spun si altora cum i-am influentat in viata,
Desi mi-am dat seama ca nu putem avea cu totii mult ajutor si iubire manifestate zilnic, putem trai totusi cu convingerea ca exista iubire pentru noi. Sa stim ca, oricat de singuri ne-am simti, nu suntem de fapt niciodata singuri.
2. Moartea este mai infricosatoare pentru prieteni si familie decat pentru cel care moare
Poti sa crezi sau nu, nu mi-a fost niciodata frica atunci cand am fost in coma. Cand ma gandeam ca mor, ma simteam linistita. Pentru prieteni si familie era cu totul altceva. Ei erau ingroziti ca ma vor pierde. Cand cineva moare, pe tine te doare mai mult decat pe el. Lupta mea pentru a trai nu era pentru mine, ci pentru mama, tata si sora mea.
3. Mintea noastra este extrem de puternica
Cand eram in coma, aveam o masca pe fata, un tub in gat, eram conctata la 9 pungi diferite de antibiotice. Nu ma puteam misca, vorbi sau respira singura – tot ce aveam era mintea mea. Mi-am imaginat mintea ca fiind un roz pur si sanatos in timp ce restul corpului devea negru si putrezea. Si cat mintea mea era inca sanatoasa, am inceput sa o folosesc sa imi vindece corpul. Am trimis culoarea roz, vindecatoare restului corpului cu toata energia care imi ramasese. Patru zile mai tarziu am fost externata. Cred cu toata inima ca mintea mea mi-a vindecat corpul.
4.Asculta-ti intotdeauna corpul
Dupa ce am iesit din spital, sistemul meu imunitar era la pamant. Aveam probleme digestive si multe altele legate de sanatate. Fiecare doctor pe care l-am intalnit avea o alta opinie despre cum ma poate ajuta, fiecare contrazicandu-se. II lasam pe ceilalti sa imi spuna cum sa ma fac bine, in loc sa imi ascult corpul. Am fost atat de coplesita de parerile lor contradictorii, ca am decis sa iau problema in mainile mele.
Am inceput o dieta vegana si fara gluten, am inceput sa beau sucuri proaspete in fiecare dimineata si am devenit mai optimista in privinta sanatatii mele. In doua luni m-am vindecat.
Asculta-ti corpul inainte de a asculta orice doctor, pentru ca toate raspunsurile se afla in tine.
5. Viata merita traita
Voi generaliza acum, dar noi luam viata prea usor. Inainte sa ma imbolnavesc, asteptam sa-mi traiesc viata. Eram in ultimii ani de facultate si tot ce imi doream era sa o termin si sa ma mut la New York. Dar cand m-am imbolnavit, am auzit o voce: “Dar eu traiesc?”. N-am putut scapa de acest sentiment ca am am lasat ultimele luni din viata sa imi scape.
Daca vrei sa faci ceva in viata, fa acel lucru acum, nu mai astepta!
6. Retraind trecutul nu vei avea niciodata un prezent fericit
Dupa ce am iesit din spital am continuat sa retraiesc ce mi s-a intamplat in ultimul an. Nu puteam sa-mi scot din minte si continuam sa ma intreb “de ce mi s-a intamplat asta?”
Am facut soc post-traumatic si nu m-am vindecat pana nu am realizat ca traiam in trecut. Stiam ca trebuia sa incep sa traiesc momentul, altfel nu puteam fi fericita.
7. Respiratia noastra este sacra
Nici nu trebuie sa ne gandim sa respiram, corpul nostru pur si simplu stie sa o faca. Din cauza asta noi nu apreciem ceea ce inseamna respiratia pentru noi. Mie mi-a fost luata respiratia – nu am putut sa respir singura timp de cateva zile. Cand, in final, am reusit sa respir din nou, am fost atat de recunoscatoare pentru aceasta respiratie numita viata.
8. Ceea ce trebuie sa se intample, se intampla
Daca ar fi trebuit sa mor, as fi murit. Doctorii au crezut ca voi muri si sansele ca oamenii sa supravietuiasca septicemiei erau de 1 la 3. Dar am supravietuit pentru ca nu era timpul meu sa mor. De aceea cred ca ceea ce trebuie sa se intample, se intampla. Nu te stresa incercand sa controlezi totul, daca trebuie sa se intample, se va intampla.
Sursa www.mindbodygreen.com
Eu intotdeauna imi zic ,,pe unde trebuie sa trec , trec si nimic mai mult
Destinul este pus de la nastere tu doar sal parcurgi
Multumesc pentru acest articol.Am simtit si simt si eu la fel..M-am regasit cu totul in el…
Am trecut peste un cancer de gradul 3A. Daca era sa mor, muream oricum insa simt ca e posibil sa fi invins aceasta lupta si pentru ca e nevoie sa impartasim oamenilor care au nevoie sa stie ca “mintea noastra este extrem de puternica, si corpul nostru stie mai bine ce are nevoie”, doar sa-l ascultam si sa-i oferim ce ne cere… sa creem o relatie cu el … sa-l pretuim si sa nu-l judecam..
E atat de diferit de tot ceea ce stim si ce am fost invatati pana acum :)… si, da ! se poate sa traim fara iluzia ca sunt in control. Chiar mult mai bine !
Bravo, felicitari pentru articol. Mama mea a facut septicemie in spitalul de boli infecioase Matei Bals Bucuresti dupa o saptamana de la internare. Culmea, intr-un spital de boli infectioase, cand esti supravegheat si monitorizat pt tot felul de infectii, se ajunge la septicemie dupa 7 zile de la internare… A supravietuit exact cum spui tu, cand sansele erau minime, medicii se mirau ca mai traieste, pareau mai mult surprinsi decat bucurosi.Cu toate astea incompetenta unor medici a ucis-o, mama fiind ranita in gura cu o sonda naso-gastrica la 5 saptamani dupa ce supravietuise septicemiei…
Corpul omenesc are resurse nebanuite de regenerare si mintea are un rol important in lupta cu boala, toate comenzile date de computerul nostru, creierul, fac ca sistemul imunitar sa intre in actiune si depinde de dorinta noastra puternica de vindecare, ca el sa si faca datoria pana la capat. Si daca situatia este grava, poti sa i poruncesti corpului sa scoata tot arsenalul pentru o confruntare chiar tragica, cu virusii. Am fost odata bolnava de gripa si cu toate ca aveam febra mare si ma sufocam tusind fara pauza, mi am inchipuit ca un saman amerindian efectua un ritual asupra mea, cu dans specific si incantatii, desi poate pare o idiotenie ce marturisesc, dar m a ajutat mult, peste doua zile boala a intrat in remisie iar la capatul unei saptamani grele am fost pe picioare fara sechele, efectiv mentalul in combinatie cu medicatia, au lucrat impreuna si totul a fost bine si ca sa inchei cu celebrele versuri…*O lupta i viata deci te lupta…* George Cosbuc