O carte deosebita scrisa de un om deosebit, Anita Moorjani, care aproape a murit, iar toata aceasta experienta in apropierea mortii a facut-o sa realizeze importanta trairii vietii pe deplin. Bolile sunt diferite, iar bolnavii de cancer au unele lucruri in comun, majoritatea au frustrari diverse. Boala nu vine din prea multa fericire, viata are multe incercari iar felul in care reactionam la ele difera, pentru ca unii sunt mai puternici ca personalitate, iar altii mai sensibili. Unii au mai multe responsabilitati pe care ar vrea sa nu le aiba, iar rezistenta la incercarile vietii e cea mai problematica, pentru ca atunci cand acceptam tot ceea ce vine si vedem partea pozitiva, e mai usor sa trecem peste orice.
Anita facea parte din categoria oamenilor sensibili, care a avut incercari, si a raspuns la ele interiorizandu-se. Si-a pus o masca si a incercat sa faca tuturor pe plac. A avut o prietena si o ruda care s-au imbolnavit de cancer, si a trait cu frica de boala, mai exact cu frica de cancer. Isi facea probleme ce sa manance, cum sa faca sa ramana sanatoasa, si tocmai acest stres a imbolnavit-o. Aceasta explica chiar ea in carte. Autoarea descrie viata ei pana in momentul aparitiei bolii, cat si perioada de dupa, si experienta in apropierea mortii. Descrie iubirea, pacea si lumina din lumea de dincolo, cat si intalnirea cu tatal sau mort, si prietena (cea care murise de cancer) care au incurajat-o sa se intoarca in corp si sa traiesca viata fara frica. I-a fost foarte greu sa paraseasca locul acela luminos, plin de iubirea aceea neconditionata, dar si-a dat seama ca daca ea ar muri, si sotul ei, pe care il iubea mult, ar fi murit la scurt timp dupa ea. A realizat ca toate lucrurile si toti oamenii sunt conectati, sufletele lor, si ca moartea ei ar avea un impact negativ. Asa ca s-a intors in corp, si a povestit lucruri pe care ar fi fost imposibil sa le stie, spre mirarea tuturor. Stia ce vorbisera asistentii langa patul ei, stia detalii pe care doctorul le spusese parintilor ei pe holul spitalului, stia ca fratele ei era in avion din India spre Hong Kong si isi facea griji daca o sa o mai prinda in viata. Dupa spusele ei in starea aceea in care intrase (near death experience) stia tot ce avea legatura cu ea, ceea ce lumea gandea, de asemena putea sa vada si prezentul si viitorul ca si cum s-ar fi derulat totul in acelasi timp.
Obisnuiam sa fiu genul de persoana care facea pe plac celorlalti, si intotdeauna i-am pus pe ceilalti pe primul loc, fiindu-mi frica sa fiu eu insumi. Intotdeauna incercam sa fiu cineva altfel decat eram cu adevarat, si intotdeauna ma simteam secatuita de puteri facand si tot facand lucruri pentru altii. Am crezut intotdeauna ca era egoist din partea mea sa-mi urmaresc obiectivele atunci cand altii aveau nevoie de mine. Dar acum inteleg ca nu este deloc egoist ca nevoile mele sa fie indeplinite mai intai, si de fapt, sunt pe pamant ca sa fiu eu insami. Iar atunci cand eu ma simt realizata pe plan personal, acest lucru ma face sa ma simt mai sanatoasa, mai fericita, mai generoasa si mai putin dependenta de ceilalti. Am inteles de asemenea ca daca incercam in mod constant sa fim cineva care nu suntem, lumea va fi privata de cel care suntem noi de fapt!
E o poveste impresionanta, nu voi mai dezvalui din ea, pentru ca cititul ei vindeca, intr-un fel subtil. Iti schimba viata in masura in care iti dai seama responsabilitatea pe care o ai tu in fata vietii, a bolii. Toate gandurile pe care le ai au o energie, iar energia aceasta are un efect asupra corpului tau. Daca ai ganduri pline de lumina si iubire acestea te pot transforma pe tine, corpul tau si viata apropiatilor tai. Realizezi ca fiind bun doar cu altii, neglijandu-te, tulburi un echilibru, nu esti corect fata de tine. Fiind sincer cu tine, luandu-ti viata in propriile maini, vei ramane centrat, si ai mai multe sanse sa fii sanatos. Practicand meditatia, linistindu-ti gandurile, nu vei mai fi stresat si-ti reduci dramatic sansele de a te imbolnavi.
Acceptand sa faci lucruri doar pentru a face pe plac la altii te tradezi pe tine insuti. Atunci cand te iubesti cu adevarat si te accepti asa cum esti, iti va fi imposibil sa te mai stresezi asa mult sau sa faci lucruri care iti pun viata in pericol.
Cea mai importanta lectie pe care am invatat-o a fost cat de important este sa ma iubesc pe mine si sa fiu sincera cu mine insami. Acesta e cel mai important lucru invatat din experienta din apropiera mortii. Am crezut intotdeauna ca eram egoista atunci cand ma iubeam si indeplineam nevoile inaintea altora, dar am inteles ca daca nu ma iubesc, n-o sa am destula dragoste pentru a darui altora, pentru ca nu pot oferi altora ceea ce eu nu am. Cu cat ma iubesc si imi indeplinesc dorintele, cu atat imi e mai usor sa fiu generoasa cu altii.
Tot din aceasta stima de sine vor aparea decizii noi care te pot ajuta sa te pastrezi in forma maxima, poate vei decide sa faci mai multe plimbari in natura, sau sa bei mai multe sucuri de fructe, sau sa petreci mai mult timp cu prieteni adevarati si mai putin cu cine nu merita. Momentele de calitate, cele care ne fac fericiti, acelea sunt cele care ne fac viata mai frumoasa. Cum zice Anita, nu trebuie sa murim, sau sa avem o experienta in apropierea mortii ca sa ne bucuram de viata la cotele maxime. Iar totul incepe cu o decizie si o actiune in acest sens. Tu ce ai decis?