Mereu am fost adepta independentei, inca de mica. Daca a fost un lucru pe care l-am auzit non stop a fost acela de a fi independenta, lucru insuflat la greu de catre tatal meu. Am inteles ca trebuie sa ma descurc, ca trebuie sa muncesc si sa reusesc…si asta singura. Culmea este ca frica mea cea mai mare este de singuratate, si n-ar trebui sa fie asa, nu? Totusi fiind o mare fana a independentei, am incercat, pe cat posibil sa fac toate lucrurile singura. De asemenea am incercat permanent sa ma cunosc mai bine, sa ma inteleg, si sa mai schimb pe ici pe colo ceea ce nu-mi placea la mine.
Acum imi vine in cap metafora casei. Trupul nostru ca o casa ce trebuie locuita, si cu cat petreci cat mai mult timp in ea cu atat observi mai multe detalii la ea. Si ai mai vrea sa faci curatenie intr-o camara, sa varuiesti un perete, sa mai adaugi un tablou. Si e tare frumos cand casa e frumoasa, si tare ti-ai dori sa ai si vizitatori, sa impartasesti acest spatiu frumos cu cineva. Si tare bine ar mai fi ca acesti musafiri sa aiba lucruri in comun cu tine, sa aveti ce povesti. Atunci iti dai seama ca dupa tot timpul petrecut cu tine, in care ti-ai construit casuta, ai infrumusetat-o, poti sa te simti bine cu tine si sa cunosti alti oameni asemenea tie. Asta mi s-a intamplat mie, ani de zile am petrecut timp in familie, timp cu mine, timp acasa, in care m-am analizat, m-am schimbat, mi-am renovat sufletul. Si credeam ca mi-e bine asa, pana am primit o invitatie ” intre prieteni” -cel putin asa m-am simtit la atelierele “Asculta-ti corpul” realizate de Luminita Baltaretu. As vrea sa vorbesc despre aceasta experienta, pentru ca in cadrul ei m-am simtit foarte bine si m-am regasit pe mine.
Cum spuneam mai devreme, am fost invatata sa fac lucrurile singura, sa invat, sa ma schimb, sa ma dezvolt singura, prin intermediul cartilor. Dar atunci cand esti in mijlocul oamenilor care au acelasi scop ca tine, si cand ai un terapeut care te ghideaza, lucrurile se simplifica enorm. A fost o experienta frumoasa in care mi-am reamintit cunostinte vechi, fiind familiara cu cartile Lisei Bourbeau, mi-am clarificat niste probleme personale, am gasit solutii, si ce este mai important, modul in care am facut toate aceste lucruri: a fost placut. Munca cu tine nu trebuie sa fie munca, si nu trebuie sa fie neaparat in singuratate. Poti primi ajutor, si poti socializa facand toate aceste descoperiri de sine. Cand cunosti oameni noi faci cunostinta si cu tine din nou, in acelasi timp. Mai regasesti o farama din tine si in celalalt. Te recunosti in defectele si caliatile celorlalti, te bucuri ca nu esti singur, te bucuri sa cunosti oameni asemeni tie, si gasesti multe clarificari in spusele celorlalti.
Atelierul a avut 3 parti: prima a fost teoretica -unde am dobandit cunostinte ce ma vor ajuta ulterior, a doua a fost de introspectie in care ne-am recunoscut problema, a treia a fost de solutionare a problemei. Cel mai mult mi a placut cand s-au format grupulete de catre 3-4 persoane in care ne-am ascultat unii pe altii si ne-am ajuat. Mi-a placut atmosfera din sala, toata lumea interactiona, si era asa de implicata-lucru ce rar il vezi in viata de zi cu zi. Mi-a placut empatia Luminitei si atentia pe care o acorda fiecarui cursant. Mi-a placut si sinceritatea si curajul cu care se autoanaliza, incercand sa ne dea exemple concrete. Ca sa treci peste aceste probleme personale si sa le mai si expui unui public, oare cata tarie de caracter iti trebuie? Si sa mai si zambesti atat de frumos.
M-am simtit intre prieteni, si asta m-a facut sa ma simt mai aproape de mine, vulnerabilitatea celorlalti m-a facut sa inteleg ca e normal sa ai frici, iar marturiile Luminitei m-au incurajat si mi-au aratat ca poti vindeca aceste lucruri, si ca le poti ajuta sa-i ajuti si pe altii sa treaca peste ele. Am inteles si ce alte lucruri imi doresc sa fac pe vitor, am inteles ca viata e fluctuanta, mai ai si stari bune si rele, si daca incercam sa o facem mai frumoasa, ne ajuta sa trecem mai usor peste asta.
Atelierele de genul asta sunt o cale de regasire. Nu eram adepta lor, sa fiu sincera. Poate multi ma pot intelege, iar altii nu, credeam ca lucrurile se fac pe cont propriu, vulnerabilitatea nu se arata ci se tine pentru tine, iar problemele nu se arata, se rezolva, in intimitate, defectele se auto educa. De aici blogul asta autoeducare -munca cu sine. Dar experienta cu Luminita mi-a conferit o noua perspectiva, si nu cred ca este o intamplare, cred ca mi s-au rasturnat putin convingerile si ca voi schimba si lucruri concrete in viata. Cred ca Luminita are o putere asupra oamenilor, si cred ca este data de atentia, focusul asupra ta, chiar te asculta si te face si pe tine sa-ti indrepti atentia asupra ta. Am asistat la momente frumoase, mai multe persoane si-au descoperit emotii reprimate, au plans, au fost ajutate, si noi ceilalti am fost miscati la randul nostru. S-au intamplat mai multe lucruri, unele persoane au avut revelatii despre lucruri intamplate in copilarie care le afectau viata, fara ca ele sa stie, si chiar daca mergeau de ani de zile regulat la psihoterapie. De ce? Eu imi explic acest lucru prin faptul ca metoda Lisei Bourbeau merge rapid la rana si o vindeca direct de la radacina. Sunt adepta lucrurilor simple, directe, rapide, profunde, si cred cu tarie ca daca-ti doresti un lucru destul de mult il poti realiza. De aceea ma bucur de aceasta experienta, ma bucur ca an putut spune si celorlalti despre asta, si ma bucur ca m-am cunoscut …din nou.