spritual being 2

Regaseste-te pe sine prin intermediul acestor mini-ateliere

autocunoastereMini-ateliere despre rani, frici, furie si relatia de cuplu, 8-9 feb. Cluj si 15-16 feb. Brasov

Mini-atelier despre rani:
Toate problemele şi insatisfacţiile sufleteşti pe care le trăim într-o relaţie sunt, conform lui Lise Bourbeau,cauzate de suferinţe ale copilăriei noastre, suferinţe care ne-au activat nişte răni. Aceste răni, nefiind vindecate pe parcursul maturizării noastre, ne determină să atragem aceleaşi tipuri de persoane şi împrejurări care să ne aprofundeze rana pe care o avem.
 
Acest atelier este pentru tine dacă:
 
• Vrei să descoperi care sunt cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înşine;
 • Vrei să identifici rănile pe care le ai şi pe care relaţia din prezent ţi le „alimentează”, creându-ţi insatisfacţii;
• Vrei să înţelegi ce momente din copilăria ta ţi-au provocat rănile pe care le ai;
• Ai impresia că te învârţi într-un cerc în parcursul tău personal;
• Vrei să te cunoşti mai bine şi să înţelegi de ce unele relaţii sunt mai uşoare decât altele;
 • Vrei să sporeşti considerabil nivelul calitativ al relaţiilor tale;
• Vrei să înveţi să îţi descifrezi singur/ă semnalele pe care le transmite corpul tău.
Mai multe informatii despre curs aici : http://evoluamimpreuna.ro/ceorganizam/www-evoluamimpreuna-rocategoryceorganizamworkshop-uri/cee-cinci-rani-care-ne-impiedica-sa-fim-noi-insine/
 
Mini-atelier despre frici:
 

Ni se întâmplă să trăim de multe ori în umbra fricilor pe care le avem. Luăm decizii bazate pe fricile noastre, reacţionăm în funcţie de acestea, ne imaginăm şi ne creăm situaţii neplăcute, toate pornind de la fricile care nu ne lasă în pace.
 
 
Acest atelier este pentru tine dacă:
•        Fricile te paralizează şi simţi că nu mai poţi să faci nimic;
•        Ai dificultăţi în a-ţi atinge obiectivele;
•        Vrei să înţelegi partea bună a fricilor şi cum să le trasformi din duşman în aliat;
•        Vrei să afli ce anume stă la baza tuturor fricilor pe care le ai;
•        Ai impresia că nu mai avansezi în carieră sau în viaţa personală;
         Mai multe informatii despre curs aici: http://evoluamimpreuna.ro/ceorganizam/mini-atelier-despre-frici/.
 
Mini-atelier despre furie:
 

Furia este o nemultumire violenta, insotita de agresivitate interioara sau exterioara. Este o reactie, un raspuns al ego-ului care se crede acuzat, atacat, amenintat.
In realitate, furia apare deoarece ai o frustrare atunci cand nu poti sa ai ce vrei tu, atinge o rana, care cu cat este mai dureroasa, cu atat provoaca o furie mai mare.
 
Acest atelier este pentru tine dacă:
• Îţi doreşti să înţelegi cauzele furiei şi cum pot fi ele evitate;
• Simţi că furia îţi afectează viaţa personală şi relaţiile cu cei din jur;
• Vrei să înveţi cum să îţi menţii calmul chiar şi în situaţii tensionate;
• Suferi de accese de furie pe care apoi le regreţi;
• Vrei să elimini din viaţa ta acest „consumator” al energiei tale zilnice. 
·         Mai multe informatii despre curs aici: http://evoluamimpreuna.ro/ceorganizam/mini-atelier-despre-furie/.
 
Mini-atelier despre relatia de cuplu
 
Exista oare cuplul ideal? 
Atunci cand visam la cuplul ideal, de fapt ne indepartam de realitate. 
Atunci cand traim o dificultate in relatia noastra, un conflict, neintelegeri, incercam sa gasim un mijloc prin care sa rezolvam problema. In final ajungem sa controlam situatia. Dar pentru cat timp vom reusi sa facem asta? Continue reading “Regaseste-te pe sine prin intermediul acestor mini-ateliere”

spritual being 2

Furia mea inconstienta

fetita nervoasaPrin excelenta, ideea de furie este una negativa. Si in baza acestei conotatii, o negam atunci cand o traim noi insine si o criticam atunci cand o vedem la altii.

Eu sunt o persona calma, foarte calma. Asa spun cei din jur despre mine. La fel cred si eu. Dar furia este un sentiment tipic omenesc, desi o au si animalele, la modul inconstient. Dar nu si eu: daca sunt o persoana calma, inseamna ca nu sunt furioasa, nu? Nu mi-am recunoscut furia din mine, am numit-o poate in fel si chip, dar nu am manifestat-o decat foarte rar in exterior. Si, bineinteles, nu am numit-o furie. De ce?

De ce mi-am negat furia?

Pentru ca am fost victima ei si stiu ce efecte are asupra celor din jur. Tata furios, mai tarziu prieten furios. Amandoi furiosi pe mine din diverse motive, dar mai ales pentru ca nu ma ridicam la inaltimea asteptarilor lor. Imi stiam defectele, slabiciunile, furia nu era unul dintre ele.

Cum am ajuns sa ma gandesc la furia proprie? Dureri de ficat. Mancam de ceva ani sanatos (vegan spre raw-vegan, fara tigari, fara stres aparent, fara oameni furiosi in viata mea). Si totusi ma durea ficatul. Sunt ferm convinsa ca toate afectiunile fizice au cauze psihologice, la fel si problema mea cu ficatul. Am cautat explicatia lui Valeriu Popa legata de afectiunile ficatului si erau legate de furia ascunsa sau manifestata. Asta m-a facut sa ma verific la nivel emotional. Stiam ca nu o manifest, deci probabil era ascunsa, disimulata, nerecunoscuta.
Fiind o victima a manifestarilor furioase, am ales, inconstient, sa nu o manifest, recunosc sau accept. Asa mi-am dezvoltat o mare toleranta cu privire la aspectele negative ale vietii. In loc sa ma infurii pe ele, pe oamenii care nu s-au comportat asa cum ma asteptam, am ales sa accept. Acceptarea nu a fost totala, de aici si ficatul care m-a avertizat ca ceva nu este in regula in viata mea.

asculta-ti-corpulAsa am ales sa merg la mini-atelierul Luminitei Baltaretu despre furie. O mai vazusem cu ocazia atelierului despre Rani si m-a impresionat placut. Daca eu nu am reusit sa imi rezolv problema singura, am apelat la ajutor. Si da, s-a dovedit a-mi fi de folos.

Ce-am aflat?
Ca nu exista persoane care sa nu traiasca acest sentiment. Pe unii ii recunoastem de la distanta cand se infurie. Altii, ca mine, o ascund, o reneaga si nu o recunosc. De ce? Furia este negativa si raneste. Pe noi si pe cei din jur. Si tuturor ne place sa avem o imagine frumoasa si fata de altii si fata de noi, asa ca o inabusim. Continue reading “Furia mea inconstienta”

spritual being 2

Cum am facut cunostinta …cu mine

peisajMereu am fost adepta independentei, inca de mica. Daca a fost un lucru pe care l-am auzit non stop a fost acela de a fi independenta, lucru insuflat la greu de catre tatal meu. Am inteles ca trebuie sa ma descurc, ca trebuie sa muncesc si sa reusesc…si asta singura. Culmea este ca frica mea cea mai mare este de singuratate, si n-ar trebui sa fie asa, nu? Totusi fiind o mare fana a independentei, am incercat, pe cat posibil sa fac toate lucrurile singura. De asemenea am incercat permanent sa ma cunosc mai bine, sa ma inteleg, si sa mai schimb pe ici pe colo ceea ce nu-mi placea la mine.

Acum imi vine in cap metafora casei. Trupul nostru ca o casa ce trebuie locuita, si cu cat petreci cat mai mult timp in ea cu atat observi mai multe detalii la ea. Si ai mai vrea sa faci curatenie intr-o camara, sa varuiesti un perete, sa mai adaugi un tablou. Si e tare frumos cand casa e frumoasa, si tare ti-ai dori sa ai si vizitatori, sa impartasesti acest spatiu frumos cu cineva. Si tare bine ar mai fi ca acesti musafiri sa aiba lucruri in comun cu tine, sa aveti ce povesti. Atunci iti dai seama ca dupa tot timpul petrecut cu tine, in care ti-ai construit casuta, ai infrumusetat-o, poti sa te simti bine cu tine si sa cunosti alti oameni asemenea tie. Asta mi s-a intamplat mie, ani de zile am petrecut timp in familie, timp cu mine, timp acasa, in care m-am analizat, m-am schimbat, mi-am renovat sufletul. Si credeam ca mi-e bine asa, pana am primit o invitatie ” intre prieteni” -cel putin asa m-am simtit la atelierele “Asculta-ti corpul” realizate de Luminita Baltaretu. As vrea sa vorbesc despre aceasta experienta, pentru ca in cadrul ei m-am simtit foarte bine si m-am regasit pe mine. Continue reading “Cum am facut cunostinta …cu mine”

spritual being 2

Atelier: Cum putem sa vindecam ranile sufletului

suferinttaPentru ranile trupului mai mereu exista leac, dar cine se ocupa de cele ale sufletului? Care sunt ranile sufletului?
Sunt acele frustrari si neimpliniri pe care le-am adunat inca din copilarie, din cauza modului in care am interpretat noi realitatea vis a vis de mediul in care am trait si mai ales a relatiei cu parintii. Daca nu ne-a fost oferita atentia, rabdarea si iubirea pe care le-am asteptat, noi am interpretat acest lucru ca nefiind iubiti, doriti. Unii dintre noi s-au interiorizat, altii au luptat din greu sa obtina acea iubire, crezand ca au facut ceva gresit. Dar in fiecare caz, am ramas cu niste rani care isi pot avea vindecarea mai usor decat credem. Despre acest subiect am mai vorbit cand am descris fiecara rana sufleteasca in parte: rana de nedreptate , rana de tradare, umilirea, abandonul, respingerea. Toate aceste rani au fost analizate de Lise Bourbeau in cartile ei: “Asculta-ti corpul, prietenul tau cel mai bun” si “Cele cinci rani care ne impiedica sa fin noi insine”.

Lise Bourbeau, autoare a 14 carti, printre care best-seller-ul „Asculta-ti corpul, cel mai bun prieten pe care il ai pe Pamant” si fondatoarea celei mai mari scoli de dezvoltare personala din Quebec, Canada, si-a dedicat viata studiului acestei legaturi dintre interiorul si exteriorul fiintei umane. In cartile sale, Lise Bourbeau subliniaza faptul ca toate suferintele prin care trecem, fie ca e vorba despre afectiuni, probleme in dragoste, lipsa banilor, nefericire, sunt semne ale Universului, ale Dumnezeului nostru interior, care vrea sa ne arate ca ne-am indepartat de la drumul corect. Ea mai spune ca afectiunile de care suferim ar trebui interpretate total altfel decat o face omul, in viata de zi cu zi. Afectiunile sunt un semnal de alarma, care ne atentioneaza ca nu suntem in armonie cu Sinele nostru. Nu sunt nicidecum o pedeapsa, ci sunt o atentionare.
La fel, experientele neplacute din vietile noastre, suferintele noastre, sunt niste aliati. Prin intermediul corpului nostru, ne soptesc unde gresim si ce avem de reparat.
In cadrul atelierelor organizate peste tot in lume, Lise vorbeste despre anumite „rani” pe care le dobandim in copilarie, si de care incercam sa ne ferim prin intermediul unor masti. Acest subiect il dezbate pe larg in cartea sa „Cele 5 rani care nu ne lasa sa fim noi insine”.
Daca stam sa analizam putin, este logic: cand suntem raniti fizic, ne doare! O rana deschisa, o taietura sau o vanataie doare! De ce doare? Pentru ca exista, pentru ca e acolo. Si atunci, prin analogie, cand spunem ca ne doare sufletul, cat de greu este sa ne dam seama ca exista o rana acolo, chiar daca nu o vedem? Acesta e adevarul: ne doare pentru ca suntem (deja) raniti!
Vestea buna este ca aceste rani pot fi vindecate. Cu putin efort, vom reusi sa le acceptam, sa le cunoastem si sa le vindecam.
Tot ceea ce trebuie sa facem, asadar, este sa ne ascultam corpul. Sa ii dam sansa sa ne vorbeasca, interpretandu-i mesajele in mod corect. Continue reading “Atelier: Cum putem sa vindecam ranile sufletului”