In vara, “Mananca, roaga-te, iubeste” a fost un film care a atras atentia, cronici mixte, unii au apreciat distributia, locatiile de filmare, calatoria personajului atat interioara cat si in jurul lumii, altii au criticat ca toata atentia personajului si a filmului a fost doar catre eroina, ca tot filmul a fost un strigat disperat “cine sunt eu?, ce am facut, ce voi face? care e destinul meu?” A pus ea intrebarile gresite? Nu cred. Pentru a afla raspunsuri trebuie mai intai sa intrebi. Cateodata, doar atat si este suficient pentru ca raspunsul vine, mai devreme sau mai tarziu. Secolul 21, societate consumista, griji si indoieli la tot pasul. Cine sunt eu? Odata ce am adresat intrebarea, astept raspunsul. Il gasesc cu siguranta in sufletul meu. Acolo este iubire pentru ca rugaciunea si meditatia au grija de el. Mintea nu mai este haos, deci nu mai este vulnerabila, mi-am facut-o prietena. Munca de zi cu zi devine un lucru pe care il fac cu placere si bunavointa.
Toate lucrurile, intamplarile si situatiile care se petrec sunt un prilej de a contempla lumea, conectata fiind totodata la pulsul ei, acceptand cu seninatate ca tot ceea ce ni se intampla are un sens, un scop, un motiv si un efect. Atata vreme cat mintea mea este un aliat si nu un dusman, eu voi alege sa vad lumea exterioara ca un bine necesar (evolutiei) si nu un rau necesar.Cartile, in special cele ala spiritelor iluminate sunt de un mare ajutor pentru a netezi calea spirituala. Este un drum de autocunoastere si autoeducare care presupune disciplina, nu e greu, dar nici usor.
Roaga-te, munceste, citeste, iubeste.
