Al doilea creier

stomac intestineCare este al doilea creier?
Va provoc sa ghiciti! Daca n-ati ghicit, este pentru ca, lunga vreme, lumea stiintifico-medicala i-a acordat prea putina atentie, mai ales in comparatie cu interesul de care se bucura creierul nr. 1, acela pe care-l stim cu totii. Cel de-al doilea creier al nostru ar fi… sistemul digestiv.

Asa il numeste un reputat cercetator in domeniu, Michael Gershon – profesor de anatomie si biologie celulara la Universitatea Columbia, SUA si autor al unei carti intitulate chiar asa, The Second Brain (Cel de-al doilea creier) – intemeindu-si opinia pe argumente foarte pertinente. Iar recentele descoperiri provenite din alte studii privitoare la rolul sistemului digestiv in sanatatea generala a corpului par sa-i dea dreptate.

Multa vreme neglijat, in mare masura, in studiile moderne de medicina, sistemul digestiv isi face azi o intrare spectaculoasa in lumea cercetarii medicale. Extraordinarele descoperiri – si care sunt abia la inceput si ne mai rezerva nenumarate surprize – legate de modul in care comunitatea de microorganisme din intestin isi pune amprenta pe intreaga functionare a organismului uman au aratat cat de mult greseam neglijand sistemul digestiv, cel care, poate mai mult decat orice alt organ, ne leaga de lumea din jur, in cel mai primitiv mod. Iar lucrarile contemporane asupra sistemului nervos enteric – ansamblul de receptori si cai nervoase care asigura functionarea sistemului gastrointestinal – lamuresc, de asemenea, anumite conexiuni – ramase multa vreme misterioase – intre sanatatea digestiva si cea a intregului noastru corp.

Boala si sanatatea depind intr-o masura covarsitoare de el, mult mai mult decat ne imaginam, iar viitorul va aduce informatii si mai surprinzatoare in aceasta privinta. Nenumarate suferinte, uneori stranii si subtile, cu simptome variabile si nespecifice, dificil de diagnosticat si de tratat, au – incepem acum sa intelegem – daca nu o origine pe de-a-ntregul digestiva, cel putin o componenta legata de functionarea sistemului digestiv.

Cei vechi intelegeau mai bine decat noi lucrul acesta. Fara a sti nimic despre procesele biochimice misterioase care se petrec in adancul maruntaielor, fara cunostinte legate de microbiom, de sistemul nervos enteric sau de neurotransmitatori, intelegeau totusi ca multe aspecte ale sanatatii trupesti si sufletesti depind de sistemul digestiv.

Stau dovada multe referiri literare si folclorice la digestie (oare nu se spunea ca oamenii cu o digestie buna sunt mereu bine-dispusi si politicosi?), ca si tratamentele traditionale care urmareau sa vindece diferite suferinte – aparent fara legatura cu digestia – prin prescrierea unor purgative, a unor vomitive sau prin alte interventii de acest gen care, uimitor, chiar dadeau rezultate bune in multe cazuri, macar ca nu in toate.

Toate aceste aspecte contureaza ideea ca sistemul digestiv “domneste” in felul sau asupra corpului, influentand, controland, regland un mare numar de procese biologice care alcatuiesc viata unui organism sanatos sau bolnav. Guverneaza corpul asa cum ne inchipuiam ca il guverneaza creierul, multa vreme considerat un fel de “organ suprem”, intr-o ierarhie pe care, iata, descoperirile spectaculoase ale ultimilor ani o pun sub semnul intrebarii: creierul e deja nevoit sa cedeze o parte din puterea si din raspunderea sa.

Departe de ideea – foarte raspandita la ora actuala – ca “totul vine de la cap”, ca toate suferintele ar avea o o origine psihica (“e pe sistem nervos”, cum se zice in limbajul familiar), noile descoperiri par sa conduca la ideea ca, dimpotriva, si problemele “capului”, ale psihicului, sunt, de fapt, “pe sistem digestiv”.

Sa revenim la profesorul Gershon si la interesanta sa idee ca sistemul digestiv ar merita sa fie considerat un adevarat “creier”. De ce? Pentru ca tractul gastrointestinal are un sistem nervos autonom; este, spune specialistul, singura parte a corpului care poate functiona pe cont propriu. Daca este sectionat nervul vag, principala cale nervoasa care leaga creierul de sistemul digestiv, acesta din urma “va merge” inainte; azi stim ca el poate functiona independent atat de creier, cat si de maduva spinarii, gratie unui “echipament” special: sistemul nervos enteric. Se estimeaza ca sistemul digestiv are cca. 100 milioane de neuroni (la fel de multi ca maduva spinarii) si cca. 40 de neurotransmitatori – la fel de multi ca in creier.

90-95% dintre fibrele nervului vag transmit semnale de la sistemul digestiv la creier, si nu invers, punand sub semnul intrebarii afirmatia “creierul controleaza toate celelalte organe ale corpului”, cum am invatat noi la scoala. De fapt, cine controleaza pe cine? Exista cercetari care arata ca stimulind, nervul vag intr-un mod care imita semnalele transmise de la tractul gastrointestinal spre creier, pot fi imbunatite atat memoria si capacitatea de invatare, cat si dispozitia.

Poate nu exageram prea mult daca ne imaginam sistemul digestiv dotat cu un soi de inteligenta proprie. Acest al doilea creier al nostru pare sa recunoasca alimentele pe care le primeste si sa decida cum sa le prelucreze. Se ocupa de maruntirea si de amestecarea lor, elibereaza controlat enzimele necesare pentru descompunerea substantelor organice complexe, absoarbe proteinele, glucidele, lipidele, apa si mineralele, in functie de nevoile organismului, si se ocupa de problema reziduurilor. Si nu numai ca face toate aceste lucruri, ci ne si da raportul, trimitand in tot organismul semnale care, daca sunt descifrate corect, ne spun daca lucrurile, acolo inauntru, stau bine sau rau.

Multe dintre aceste semnale sunt mesaje pe care sistemul digestiv le transmite, astfel, intregului organism, informandu-l despre starea sanatatii generale si avertizandu-l, cum stie el, ca nu-i face bine sa manance cutare aliment, sau ca trebuie sa mestece bine mancarea, sau ca nu e cazul sa bea si doua beri dupa ce a indesat trei portii de inghetata.

Nu intotdeauna aceste mesaje sunt atat de explicite; uneori sunt dificil de inteles, iar aici intram pe terenul incetosat inca, dar fascinant, al legaturii dintre sistemul digestiv si anumite boli ce nu pareau a avea legatura cu digestia. Cercetari recente sugereaza ca maladii ca autismul, boala Parkinson si osteoporoza dau semne timpurii la nivelul intestinului; ca ar exista o legatura (inca nedescifrata) intre sindromul intestinului iritabil – maladie ciudata, putin inteleasa de medici si adesea rebela la tratament – si anumite afectiuni psihice ce pot merge pina la depresie; ca anxietatea, tulburarile de somn, problemele de memorie, senzatia de oboseala permanenta pot avea o origine neasteptata; disfunctionalitati la nivelul sistemului digestiv.

O posibila explicatie vine din sfera cercetarilor asupra microbiomului intestinal (sau flora intestinala, cum era numita cu un termen mai vechi), totalitatea microorganismelor ce traiesc permanent in intestinul uman. Studii recente arata ca anumite caracteristici ale acestui microbiom (care poate fi de mai multe tipuri, in functie de speciile de microroganisme care predomina) pot favoriza instalarea, la anumite persoane, a autismului, obezitatii, diabetului, probabil si a multor altor tulburari, inca neaflate.

O alta ipoteza este legata de serotonina, o substanta chimica de importanta vitala in organismul uman. Nivelul de serotonina influenteaza dispozitia, hranirea, somnul, comportamentele reproductive – pe scurt, e o substanta-cheie, iar dezechilibrele ivite in aceasta arie au consecinte uneori neasteptat de severe. Multa vreme s-a crezut ca serotonina e “apanajul” creierului, dar descoperiri mai noi au aratat ca, in realitate, la nivelul creierului se afla doar 2-3% din serotonina organismului, in vreme ce 90-95% se gaseste… Exact, in sistemul digestiv.

Suparatorul sindrom al intestinului iritabil, crede Michael Gershon, s-ar datora excesului de serotonina de la nivelul sistemului digestiv. La persoanele sanatoase, serotonina din sistem este indepartata de molecule transportoare specializate, produse in mucoasa intestinului. La persoanele ce sufera de amintitul sindrom, ar exista deficiente in acest proces; prin urmare, serotonina se acumuleaza in exces, ducand la episoade de diaree; apoi, receptorii de serotonina, nauciti de excesul de substanta, se blocheaza si asta duce la constipatie. De aici, alternanta de episoade de diaree si constipatie de care se plang multi dintre pacientii diagnosticati cu sindrom al intestinului iritabil. Si tot de aici decurge si tratamentul propus de profesorul Gershon: un fel de “antidepresive intestinale”, care sa normalizeze dinamica serotoninei la nivelul intestinului.

Tot implicarea serotoninei ar putea explica si faptul ca destule persoane ce sufera de sindromul intestinului iritabil au si probleme legate de starea psihica, uneori chiar depresii.

Dar, in afara unor cazuri cu adevarat grave de suferinte digestive sau de suferinte generalizate, cu origine digestiva, cazuri care necesita, evident, un tratement specializat, ce am putea face, in viata de zi cu zi, pentru a ne pastra sanatatea sistemului digestiv, de care depinde atat de mult sanatatea intregului organism? Michael Gershon recomanda, evident, o dieta echilibrata, sanatoasa (multe legume verzi, fibre alimentare solubile), dar si un interes mai mare fata de ceea ce ne comunica sistemul nostru digestiv: sa nu-i ignoram mesajele, sa le ascultam si sa incercam sa le intelegem.

Departe de a fi doar un “sistem de tevi” menit sa lase sa treaca hrana preschimbata deja in ceva la care ne gandim cu dezgust, sistemul digestiv este o complexa si extraordinara uzina vie, de al carei mers depinde mersul bun sau rau al celorlalte organe – da, chiar si al celor “nobile”, precum inima si creierul -, pana la nivelul celulelor si al componentelor subcelulare.

Nu s-o fi ocupind el cu gandirea inalta, cu poezia, cu inventiile, cu teoriile, precum creierul “de sus”, dar se ocupa cu ceva la fel de important: hraneste creierul, il tine in viata, ii pastreaza sanatatea, il mentine in forma optima pentru ca acesta sa se poata ocupa cu gandirea inalta, cu poezia, inventiile etc. Se pare ca e momentul sa ne incepem a ne gandi la sistemul nostru digestiv cu mai multa consideratie decat pana acum.

Sursa articol

Sursa foto

One thought on “Al doilea creier

  1. silvia serratore says:

    Am participat cu cativa ani in urma la un seminar sustinut de doctorul Needham, in Canada.
    El este promotorul unui stil de viata nou, sanatos. De la el am auzit despre al doilea creier, sistemul digestiv.
    Prima data am fost socata dar apoi totul a avut sens. Se spune tot mai des ca suntem ceea ce mancam deci clar, sistemul digestiv este responsabil de multe lucruri care se petrec in organismul nostru.
    Daca dam o hrana sanatoasa sistemului digestiv, acesta o va prelucra si hrani in mod corespunzator organismul, dandu-i stimulentii cei mai eficaci. Ne-am obisnuit sa gandim ca batranetea aduce obligatoriu boala si suferinta dar, realitatea este cu totul alta: daca incercam sa traim ordonat, sa eliminam din alimentatie tot ceea ce ne poate imbolnavi, batranetea va fi doar o alta etapa a vietii cand, vom putea sa ne bucuram de experienta adunata si de o sanatate excelenta.

Leave a Reply

Your email address will not be published.