spritual being 2

Al doilea creier

stomac intestineCare este al doilea creier?
Va provoc sa ghiciti! Daca n-ati ghicit, este pentru ca, lunga vreme, lumea stiintifico-medicala i-a acordat prea putina atentie, mai ales in comparatie cu interesul de care se bucura creierul nr. 1, acela pe care-l stim cu totii. Cel de-al doilea creier al nostru ar fi… sistemul digestiv.

Asa il numeste un reputat cercetator in domeniu, Michael Gershon – profesor de anatomie si biologie celulara la Universitatea Columbia, SUA si autor al unei carti intitulate chiar asa, The Second Brain (Cel de-al doilea creier) – intemeindu-si opinia pe argumente foarte pertinente. Iar recentele descoperiri provenite din alte studii privitoare la rolul sistemului digestiv in sanatatea generala a corpului par sa-i dea dreptate.

Multa vreme neglijat, in mare masura, in studiile moderne de medicina, sistemul digestiv isi face azi o intrare spectaculoasa in lumea cercetarii medicale. Extraordinarele descoperiri – si care sunt abia la inceput si ne mai rezerva nenumarate surprize – legate de modul in care comunitatea de microorganisme din intestin isi pune amprenta pe intreaga functionare a organismului uman au aratat cat de mult greseam neglijand sistemul digestiv, cel care, poate mai mult decat orice alt organ, ne leaga de lumea din jur, in cel mai primitiv mod. Iar lucrarile contemporane asupra sistemului nervos enteric – ansamblul de receptori si cai nervoase care asigura functionarea sistemului gastrointestinal – lamuresc, de asemenea, anumite conexiuni – ramase multa vreme misterioase – intre sanatatea digestiva si cea a intregului noastru corp.

Boala si sanatatea depind intr-o masura covarsitoare de el, mult mai mult decat ne imaginam, iar viitorul va aduce informatii si mai surprinzatoare in aceasta privinta. Nenumarate suferinte, uneori stranii si subtile, cu simptome variabile si nespecifice, dificil de diagnosticat si de tratat, au – incepem acum sa intelegem – daca nu o origine pe de-a-ntregul digestiva, cel putin o componenta legata de functionarea sistemului digestiv.

Cei vechi intelegeau mai bine decat noi lucrul acesta. Fara a sti nimic despre procesele biochimice misterioase care se petrec in adancul maruntaielor, fara cunostinte legate de microbiom, de sistemul nervos enteric sau de neurotransmitatori, intelegeau totusi ca multe aspecte ale sanatatii trupesti si sufletesti depind de sistemul digestiv.

Stau dovada multe referiri literare si folclorice la digestie (oare nu se spunea ca oamenii cu o digestie buna sunt mereu bine-dispusi si politicosi?), ca si tratamentele traditionale care urmareau sa vindece diferite suferinte – aparent fara legatura cu digestia – prin prescrierea unor purgative, a unor vomitive sau prin alte interventii de acest gen care, uimitor, chiar dadeau rezultate bune in multe cazuri, macar ca nu in toate.

Toate aceste aspecte contureaza ideea ca sistemul digestiv “domneste” in felul sau asupra corpului, influentand, controland, regland un mare numar de procese biologice care alcatuiesc viata unui organism sanatos sau bolnav. Guverneaza corpul asa cum ne inchipuiam ca il guverneaza creierul, multa vreme considerat un fel de “organ suprem”, intr-o ierarhie pe care, iata, descoperirile spectaculoase ale ultimilor ani o pun sub semnul intrebarii: creierul e deja nevoit sa cedeze o parte din puterea si din raspunderea sa.

Departe de ideea – foarte raspandita la ora actuala – ca “totul vine de la cap”, ca toate suferintele ar avea o o origine psihica (“e pe sistem nervos”, cum se zice in limbajul familiar), noile descoperiri par sa conduca la ideea ca, dimpotriva, si problemele “capului”, ale psihicului, sunt, de fapt, “pe sistem digestiv”.

Sa revenim la profesorul Gershon si la interesanta sa idee ca sistemul digestiv ar merita sa fie considerat un adevarat “creier”. De ce? Pentru ca tractul gastrointestinal are un sistem nervos autonom; este, spune specialistul, singura parte a corpului care poate functiona pe cont propriu. Daca este sectionat nervul vag, principala cale nervoasa care leaga creierul de sistemul digestiv, acesta din urma “va merge” inainte; azi stim ca el poate functiona independent atat de creier, cat si de maduva spinarii, gratie unui “echipament” special: sistemul nervos enteric. Se estimeaza ca sistemul digestiv are cca. 100 milioane de neuroni (la fel de multi ca maduva spinarii) si cca. 40 de neurotransmitatori – la fel de multi ca in creier.

90-95% dintre fibrele nervului vag transmit semnale de la sistemul digestiv la creier, si nu invers, punand sub semnul intrebarii afirmatia “creierul controleaza toate celelalte organe ale corpului”, cum am invatat noi la scoala. De fapt, cine controleaza pe cine? Exista cercetari care arata ca stimulind, nervul vag intr-un mod care imita semnalele transmise de la tractul gastrointestinal spre creier, pot fi imbunatite atat memoria si capacitatea de invatare, cat si dispozitia.

Poate nu exageram prea mult daca ne imaginam sistemul digestiv dotat cu un soi de inteligenta proprie. Acest al doilea creier al nostru pare sa recunoasca alimentele pe care le primeste si sa decida cum sa le prelucreze. Se ocupa de maruntirea si de amestecarea lor, elibereaza controlat enzimele necesare pentru descompunerea substantelor organice complexe, absoarbe proteinele, glucidele, lipidele, apa si mineralele, in functie de nevoile organismului, si se ocupa de problema reziduurilor. Si nu numai ca face toate aceste lucruri, ci ne si da raportul, trimitand in tot organismul semnale care, daca sunt descifrate corect, ne spun daca lucrurile, acolo inauntru, stau bine sau rau.

Multe dintre aceste semnale sunt mesaje pe care sistemul digestiv le transmite, astfel, intregului organism, informandu-l despre starea sanatatii generale si avertizandu-l, cum stie el, ca nu-i face bine sa manance cutare aliment, sau ca trebuie sa mestece bine mancarea, sau ca nu e cazul sa bea si doua beri dupa ce a indesat trei portii de inghetata.

Nu intotdeauna aceste mesaje sunt atat de explicite; uneori sunt dificil de inteles, iar aici intram pe terenul incetosat inca, dar fascinant, al legaturii dintre sistemul digestiv si anumite boli ce nu pareau a avea legatura cu digestia. Cercetari recente sugereaza ca maladii ca autismul, boala Parkinson si osteoporoza dau semne timpurii la nivelul intestinului; ca ar exista o legatura (inca nedescifrata) intre sindromul intestinului iritabil – maladie ciudata, putin inteleasa de medici si adesea rebela la tratament – si anumite afectiuni psihice ce pot merge pina la depresie; ca anxietatea, tulburarile de somn, problemele de memorie, senzatia de oboseala permanenta pot avea o origine neasteptata; disfunctionalitati la nivelul sistemului digestiv.

O posibila explicatie vine din sfera cercetarilor asupra microbiomului intestinal (sau flora intestinala, cum era numita cu un termen mai vechi), totalitatea microorganismelor ce traiesc permanent in intestinul uman. Studii recente arata ca anumite caracteristici ale acestui microbiom (care poate fi de mai multe tipuri, in functie de speciile de microroganisme care predomina) pot favoriza instalarea, la anumite persoane, a autismului, obezitatii, diabetului, probabil si a multor altor tulburari, inca neaflate.

O alta ipoteza este legata de serotonina, o substanta chimica de importanta vitala in organismul uman. Nivelul de serotonina influenteaza dispozitia, hranirea, somnul, comportamentele reproductive – pe scurt, e o substanta-cheie, iar dezechilibrele ivite in aceasta arie au consecinte uneori neasteptat de severe. Multa vreme s-a crezut ca serotonina e “apanajul” creierului, dar descoperiri mai noi au aratat ca, in realitate, la nivelul creierului se afla doar 2-3% din serotonina organismului, in vreme ce 90-95% se gaseste… Exact, in sistemul digestiv. Continue reading “Al doilea creier”

spritual being 2

Creierul – principii sanatoase aplicate

nucaSanatate si virtute! Este o urare veche, care ma face sa zambesc, insa are un adevar adanc in ea. Sanatatea are o componenta fizica, virtutea una mentala, insa ambele sa impletesc si sunt interdependente. Mintea sanatoasa trebuie mentinuta intr-un corp sanatos, nu-i asa? Stiau anticii ce stiau si ajungem sa ne intoarcem la intelepciunea lor, in viata, nu numai la orele de latina.

Hipocrate, cel cu juramantul, spunea si el ca “boala este un dezechilibru intre corp, minte si mediu”. Deci, pentru a te feri de ea ar fi bine sa hranim corect corpul, sa ne obisnuim sa folosim mintea in folosul si nu impotriva noastra (vezi critici, regrete, acuze si judecati inutile), iar despre mediu -adesea cel mai putin controlabil si corectabil- el este cel care, din cauza modului in care il privim si isi exercita influenta asupra noastra, cauzeaza stresul.

Concluzia: la noi este puterea, forta si inteligenta de a actiona in directia sanatatii si fericirii, oricare ar fi ele pentru fiecare dintre noi.

Andre Vermeulen, dupa studii si cercetari indelungate in functionarea la nivel optim a creierului, in directia implinirii intregului potential uman, a elaborat urmatoarele principii, si dupa cum veti vedea , sunt un mod de viata care imbina utilul cu placutul, grija pentru spirit dar si pentru minte si corp, pentru ca altfel nici nu s-ar putea.

1. Stimuleaza-te fizic. Misca-te. Danseaza, fa exercitii aerobice, inoata, joaca tenis, sau fotbal. Fa exercitii de lateralitate, adica cu mana stanga atinge-ti urechea dreapta si cu mana dreapta atinge-ti nasul, dupa care inverseaza-le, si repeta miscarea pana o stapanesti complet.

2. Bea 8 pahare cu apa pe zi. Dupa cum sustin expertii, acest lucru nu este optional, ci obligatoriu daca dorim sa ne functioneze creierul la capacitate maxima. Si daca suntem stresati, trebuie sa marim la 16 paharele de apa pe zi. 90 % din volumul creierului este apa, si este principalul vehicul de transmisii electrochimice.

3. Oxigeneaza-te. Fa exercitii, pleaca la tara. Inainte de o intalinire importanta sau de o munca care are nevoie de concentrare, respira adanc. Respira in 4 timpi, tine aerul in 16 si expira in 8. Doctorul Otto Warburg, premiul Nobel in Fiziologie, a facut un experiment prin care a reusit sa converteasca celule sanatoase in maligne, printr-un proces de reducere lenta a oxigenului. Inconjoara-te de plante. Stiati ca o singura planta poate inlatura particule contaminate din aer intr-un spatiu de 9 metri patrati? Plantele maresc ionizarea negativa a aerului si il incarca de oxigen, crescandu-ne productivitatea cu 10%.

4. Consuma alimente pentru creier. Creierul are nevoie de 5 portii de legume si fructe pe zi si legume, verdeturi, seminte, nuci, usturoi, cereale complete, ciuperci, uleiuri presate la rece si proteine. Pestele porneste practic regenerarea a noi celule nervoase.

5. Gandeste pozitiv. Gandurile negative genereaza substante chimice care blocheaza conexiunile intre neurotransmitatori. Cum spunea Henry Ford: “Daca gandesti ca poti, sau nu poti, tot timpul vei avea dreptate”. Continue reading “Creierul – principii sanatoase aplicate”