“Cand un om stie ca va fi spanzurat peste doua saptamani, mintea sa se concentreaza intr-un mod remarcabil”. O catastrofa majora, care impiedica realizarea unuia dintre scopurile principale ale vietii, are drept consecinta fie distrugerea eului (pierderea intregii energii psihice), fie stabilirea unui nou scop, mai clar si precis pentru a depasi dificultatile generate de dezastru. In cazul adoptarii celei de-a doua variante, tragedia nu va dauna calitatii vietii. Dar cum se face ca aceeasi tragedie sa poate distruga un om si pe altul sa-l faca sa evolueze? Este ceea ce psihologii numesc “reactia la stres”. Este evident ca anumite intamplari creeaza mai mult stres decat altele: moartea unei persoane dragi este de cateva ori mai stresanta decat ipotecarea casei, care la randul este mai stresanta decat o amenda de circulatie… Dar, la fel, aceeasi sursa de stres poate face un om foarte nefericit, in timp ce altul iesi repede din aceeasi incercare. Diferenta de reactie este data de capacitatea de adaptare. Aceasta depinde de trei factori:
-
– sprijinul extern disponibil (o boala grava este asumata mai usor daca omul are o familie iubitoare, daca isi permite costurile tratamentului);
– resursele psihologice ale persoanei: inteligenta, educatia, trsaturile de personalitate;
– strategiile personale de infruntare a stresului.
Cei care au studiat cea de-a treia componenta a capacitatii de adaptare, printre care si George Vaillant (a studiat timp de 30 de ani carierele mai mult sau mai putin de succes a absolventilor de Harvard), au ajuns la concluzia ca sunt doua moduri personale de a reactii la stres: apararea matura ( presupune calm, cautarea de solutii pentru a iesi din criza) sau apararea nevrotica (omul se lasa cuprins de disperare, alege sa isi manifeste frustrarea in detrimentul celor din jur).
Aptitudinea de a transforma o nenorocire intr-o experienta pozitiva este foarte rara: “Lucrurile bune care tin de prosperitate sunt de dorit, dar lucrurile bune care provin din adversitate sunt de admirat”. Si fiecare adversitate ne poate invata acest lucru. Fiecare situatie de haos si de suferinta ne poate ajuta sa facem ceea ce rar intamplarile fericite ne procura: dorinta de a ne cunoaste mai bine si de a descoperi in noi forta de a depasi ignoranta si de a cauta propriul adevar.