Cateodata avem destul de mult succes in a-i ierta pe ceilalti, dar nu suntem la fel de buni in a ne ierta pe noi insine. Gandim: “Bine, pot crede ca universul a fost programat sa-mi ofere ceea ce ma facea fericit, dar apoi am dat-o in bara. Si nu ma pot ierta”.
Ego-ul este cel care ne programeaza sa facem greseala si apoi ne pedepseste sadic pentru ea. Ne indeamna sa facem ceva prostesc, dupa care ne va face sa credem ca, daca am facut o asemenea greseala, suntem cele mai proaste si mai iresponsabile fiinte umane aflate in viata. Acum totul este ingrozitor si nu va mai putea merge decat inspre si mai rau!
Dar ego-ul minte. A mintit cand ne-a convins sa facem ceva prostesc; minte, de asemenea, cand ne spune ca, deoarece am facut un lucru atat de ingrozitor, suntem persoane oribile, pentru care nu exista speranta.
Vinovatia e cruda si nu te lasa niciodata in pace. Te duce la obsesie, ura de sine, autopedepsire si distruge imagine de sine. Insa trebuie intotdeauna sa-ti amintesti: vinovatia nu este adevarata, pentru ca ai fost creat ca un copil inocent al lui Dumnezeu, iar realitatea Sa este de neschimbat. De aceea natura universului este construita in asa fel incat tu sa poti compensa erorile trecutului si sa o poti lua de la inceput.
E posibil sa avem nevoie sa simtim rusinea de a sti ca am facut ceva prostesc si sa ardem de durerea provocata de aceasta greseala, dar din asta vom iesi o persoana mai smerita, mai integra si mai cu picioarele pe pamant. Un esec ramane un esec doar daca refuzam sa invatam din el. Orice situatie care ne invata o mai mare smrenie, moderatie, intelepciune cu privire la sine si la ceilalti, responsabilitate, iertare, profunzime a reflectiei, abilitatea de a lua decizii mai bune si ceea ce este cu adevarat important nu este, in final, un esec.
Oamenii mareti nu sunt aceia care nu au cazut niciodata. Oamenii mareti sunt aceia care, atunci cand cad, cerceteaza adanc in interiorul lor si gasesc puterea de a se ridica. Uneori, acea noapte neagra a sufletului ne invata cateva lucruri foarte importante despre noi insine – despre cine am fost si despre cine alegem sa fim acum; despre ce am facut bine si ce am gresit. Persoanele sanatoase spiritual isi asuma responsabilitatea propriilor greseli, isi accepta erorile, fac ceea ce pot pentru a remedia lucrurile si ii permit iertarii si compasiunii sa-i purifice.
Recunoastem greselile din trecut si ne rugam: “Vreau sa fiu altfel decat am fost inainte. Te rog, arata-mi cum”. Universul corecteaza atunci toate limitarile cauzate de gandirea noastra gresita. Vinovatia dispare din mintea noastra, in timp ce gandurile de compasiune si iubire ii iau locul.
Buddha a descris Legea Karmei sau Legea Cauzei si Efectului: pentru fiecare actiune exista o reactiune. Prin urmare, daca am actionat fara intelepciune, este de asteptat sa suferim.
“Un curs de miracole” ne spune sa ne intoarcemm exact la momentul in care a intervenit greseala, sa acceptam faptul ca atunci nu i-am permis adevarului nostru interior sa ne ghideze decizia si sa ne amintim ca putem alege din nou, acum. Si asta este ceea ce facem: punem acel moment in mainile lui Dumnezeu si stim ca nu avem nevoie sa ne simtim vinovati, pentru ca “El va anula toate consecintele deciziilor noastre gresite, daca il vom lasa”.
Marianne Williamson, Legea compensatiei divine, Editura For You