De ce mancam prea mult si mai prost?

De ce nu? Mancatul este o placere si putini sunt dispusi sa renunte. La placere, nu la mancat.
In primul rand avem tendinta de a manca pentru gust si cu cat este mai bun, cu atat mai mult mancam. Apoi, uitam adesea, poate nu am stiut niciodata, sa tinem legatura cu corpul nostru, sa fim deschisi in a-i interpreta semnalele. Asa cum corpul trimite semnalul de foame, la fel il trimite si pe cel de satietate.
Si cum ai putea sa-i auzi semnalul? Cateva sfaturi ar fi:

– mancam pentru a trai, deci hrana este importanta primordial pentru supravietuirea noastra. Asta inseamna ca atentia noastra este asupra sinelui, corpului, a actului de a manca efectiv, si abia apoi asupra ei. Aportul nutritiv este mai important decat gustul asa cum atunci cand e frig, grosimea unei haine prevaleaza design-ul ei.

– suntem sclavii gustului? Daca atunci cand mananci te intereseaza doar gustul, aspectul mancarii si mai putin ce contine si ce valoare are alimentul, atunci probabil ca da, ai atentia indreptata la aspectul superficial, distractiv al mancarii.

Sa ne intelegem, placerea gustului, placerea de a manca ceva bun, nu sunt gresite. Gustul in sine nu a fost inventat de un expert in marketing care a facut o tona de bani din asta. Asa am fost creati, organismul a fost inzestrat cu acest simt al gustului, deci ne putem bucura de el fara probleme, fara rusine, fara vina de a fi facut ceva gresit sau superficial. Aspectul important este ca avem intelepciunea de a alege intre alimente gustoase sanatoase si cele care se dovedesc a fi nocive pe termen mediu si lung. Nu moare nimeni din cauza unei ciocolate, portii de cartofi prajiti, dar o poate face dupa abuzul acestora.

Mancam atunci cand ne este foame. Foamea este un instinct innascut si fiziologic si este perceputa ca o experienta negativa. Gustul (pofta) insa este o experienta invatata , educabila si pozitiva!

Ne este adesa pofta (de cele mai multe ori) fara a ne fi foame. “As manca ceva bun”. Ceva bun inseamna o anume preferinta si adesea este printe alimentele “rele”, gen ciocolata, inghetata…

Din nou, ce inseamna ceva bun? Inseamna placere. Cand avem mai mare nevoie sa simtim placere? Atunci cand starea noastra de spirit nu este foarte buna, cand ne lipseste ceva.

Puneti-va aceasta intebare de fiecare data cand vreti ceva bun: ce imi lipseste, ce ma nemultumeste, daca simt nevoia de a ma recompensa cumva prin placerea gustului?
Stiintific, exista o explicatie. Mihaela Bilic, in “Traiesc, deci ma abtin” spune:

“Stresul, anxietatea, depresiile, nemultumirile, insatisfactiile, dezamagirile – toate au ca rezultat scaderea serotoninei la nivel central, asa ca este foarte usor sa apelam la mancare pentru rezolvarea dezechilibrului” in loc sa alegem ceva sanatos precum dezamorsarea conflictelor, intelegerea lucrurilor care ne-au adus frustrarile.
Din fericire, sunt multe lucruri care ne fac placere si ar fi potrivite intr-un moment de tristete, dezamagire sau pur si simplu de plictiseala. De ce nu “as face ceva bun” in loc de “as manca ceva bun”?

Intrebarea este, potrivit logicii de bun simt a fiecaruia, poate o placere fizica sa vindece o durere emotionala, a sufletului? Nu, dar uiti de ea pentru cateva minute cat simturile sunt excitate de gusturi diverse. Si aici intervine pacaleala.

Aici vorbesc din experienta, “ceva bun” a fost leit-motiv al copilariei mele: de fiecare data cand ajungea mama acasa, o intampinam cu “ai adus ceva bun?”. Cand am crescut, mi l-am procurat singura. Acum este momentul sa fac schimbarea “ce pot face bun?”. Ceva bun si dulce nu va rezolva niciodata pe deplin problema care a generat nevoia unei compensatii pentru faptul ca ma simt “low” si va avea si consecinte negative si pentru sanatate si …aripioare.

Am ales sa scriu despre acest subiect pentru ca o prietena de suflet nu se poate abtine de la Kinder Bueno. Si de la alte dulciuri si cartofi prajiti si chiftele. Pentru ca sunt bune. Si pentru ca m-a rugat sa o ajut. Si pentru ca puterea si intelepciunea se afla in noi. Si pentru ca trebuie doar sa accesam acel loc din noi care se numeste iubirea de sine. Si pentru ca pentru unii dintre noi Biblia ar trebui sa spuna “iubeste-te pe tine asa cum iti iubesti aproapele”(adesea suntem atenti sa-i hranim pe cei dragi cu alimente bune, dar nu si pe noi insine).
Asadar, alegem cu totii BINELE mai mare sau binele mai mic?

In loc de incheiere va spun ce am hotarat eu, nu ca ar fi ideal, dar pentru mine functioneaza:

1. Nu renunt total la ceva bun, insa aleg “pacatele” mai mici, hipocalorice, dar bune. Aici, fiecare dupa gust.

2. Nu am reguli fixe, batute in cuie, la incalcarea carora se aplica pedeapsa cu moartea. Exceptiile sunt acceptate. O pizza pe luna intra in codul meu personal.

3. Nu judec pe nimeni pentru obiceiurile alimentare, nici verbal, nici in sinea mea, asa cum nu ma judec aspru atunci cand o “comit”. Stiu ca data viitoare voi fi mai inteleapta.

4. Stiu ca echilibrul interior nu poate fi cautat in afara, iar in caz de dezechilibru, inerent de altfel, doar nu suntem toti Buddha sau maestri Zen, armonia o gasesti in acceptare, intelegere, actiune sau asteptare, depinde de situatie. Frigiderul, ca refugiu fata de probleme, este doar un truc care costa. Problemele se aduna si se amplifica, iar sanatatea sufera.

5. Mancatul sanatos este un prim pas. Corpul sanatos trebuie sa aiba si o minte sanatoasa si un suflet implinit. Acestea nu sunt un motiv de vanitate, nu este un trend, dar cine cauta, gaseste.

Sursa foto