Drumul catre tine insuti si mai …departe

calatorieM. Scott Peck este un psihiatru american cunoscut mai ales pentru volumul “Drumul catre tine insuti” (The road less known), in care vorbeste despre cum putem deveni impliniti din punct de vedere uman si social. Mai jos am extras cateva fragmente din “Drumul catre tine si mai departe”, o continuare, intr-un fel, a cartii ce l-a consacrat. Cartea incepe cu ideea ca “viata este complexa” si nu exista raspunsuri usoare, dar pentru aflarea lor este nevoie de o gandire buna:

Gandirea simplista
Desi oamenii sunt diferiti, majoritatea inclina sa creada ca instinctiv stie cum sa gandeasca si sa comunice. In realitate, nu le fac pe niciuna bine pentru ca sunt fie prea multumiti de ei insisi pentru a-si examina parerile despre gandire, fie prea preocupati de ei insisi, pentru a investi timp si energie in asa ceva. …”
“In timpul anilor de practica psihiatrica, si in general, din experienta si observatiile mele, am devenit bun cunoscator al greselilor care apar cand nu gandesti bine. Una din ele este, desigur, lipsa totala a gandirii. Alta este recurgerea la presupuneri in gandire, prin folosirea logicii unilaterale, a stereotipurilor si a etichetarii.”…

Gandirea proprie vs. Gandirea turmei
“Cand ne refuzam autonomia, nu e de mirare ca devenim confuzi si nu ne simtim bine, dar cand folosim formule simpliste, bazate pe ceea ce este “normal” sau la moda- nu obtinem altceva decat haos inauntrul si in afara noastra. Avem obligatia sa cerem socoteala gandirii noastre simpliste in legatura cu ce ar trebui sa insemne “normal”: avem obligatia sa ne folosim gandirea critica.”

Etichetare, generalizare, inselare

“Etichetarea oamenilor si lucrurilor are intotdeauna dezavantaje: diminueaza si degradeaza adevarul. Presupunerea ca un om frumos este mai inteligent decat un om cu dizabilitati fizice este doar o supozitie, nu un adevar. Aceste presupuneri ne fac sa traim superficial. Uitam sa ne punem la indoiala concluziile pe care le tragem atat de des. ”

Forma gandurilor determina forma vietii noastre
“Se spune, pe buna dreptate, ca esti ceea ce gandesti. Esti lucrurile la care te gandesti cel mai mult. Esti lucrurile la care nu te gandesti. Asadar, cele bune, cele rele si tot ce se afla intre acestea la care ne gandim sau nu, spun multe despre cine suntem. Cand gandim simplist, ne pregatim sa asteptam solutii simple, raspunsuri evidente si rezultate clare chiar si in situatii complexe. Trebuie sa ne obisnuim cu faptul ca multe situatii- cum ar fi cu cine sa te casatoresti, ce cariera sa alegi, cand sa cumperi o casa- sunt o loterie. Trebuie sa invatam sa traim in acea zona aflata “undeva la mijloc”, care apartine nesigurantei.”

Acceptarea nesigurantei, incertitudinii = curaj
“Reflectand asupra gandurilor si sentimentelor noastre, ceea ce conteaza cel mai mult este sa vrem sa ne luptam cu ideea ca nu le stim pe toate. Aceasta inseamna nu numai sa fii introspectiv, ci si sa traiesti in indoiala. Cred ca, de multe ori, indoiala este inceputul intelepciunii.”

In viata, ca in filme – nu trage pana nu intrebi
Efortul pe care il presupune gandirea adevarata cade adesea pe locul doi si oamenii sfarsesc prin a se invarti in cerc, in loc sa faca fata eficient diverselor probleme. Nu s-ar gandi sa plece intr-o calatorie cu masina fara sa se uite pe o harta si sa decida pe ce drum merg. Dar in calatoria psihosociala si spirituala a vietii rareori se opresc sa se gandeasca de ce se duc acolo unde se duc, unde vor de fapt sa ajunga sau cum sa planifice mai bine calatoria. In aceasta abordare simplista trecem adesea cu vederea diferite aspecte ale vietii, carora nu le acordam nicio atentie pana nu explodeaza intr-o criza. Sau dispretuim idei noi, care ne-ar putea inlesni dezvoltarea personala, doar pentru ca nu se incadreza in sistemul nostru general de notiuni preconcepute si concepte personale. Cheltuim enorm de mult timp doar reactionand. “

Gandire buna – nivelul urmator: constienta

“Miza unei bune gandiri este de a deveni mai constient, ceea ce reprezinta o conditie pentru solutionarea corecta a problemelor. Dar ce este constienta? Si de ce este ea miza insasi? Nu exista o definitie corecta a constientei si de multe ori ne este mai usor sa definim acele lucruri care sunt mai mici decat noi. Inclinam sa spunem ca ceea ce ne deosebeste pe noi oamenii de celelalte lucruri si fiinte este constienta. Pe de alta parte, intreaga lume este animata de constienta, este vie, se dezvolta si se schimba. In acelasi timp toti suntem cufundati in inconstient, lucru care poate fi vazut usor la oameni. Mintea noastra are o zona constienta si una inconstienta: zona constienta ia decizii si le pune in practica, iar zona inconstienta, intunecata , reprezinta o taina ce asteapta sa iasa la lumina.
In jurul varstei de noua luni apar primele licariri ale constiintei de sine si se dezvolta pe toata perioada copilariei. In adolescenta insa are loc un salt spectaculos. Acum isi constientizeaza sentimentele de veslie, tristete sau manie chiar in timp ce le traieste. Tot acum eul va incepe sa se delimiteze- sa isi observe emotiile din afara- este eul observator. Constiinta de sine este de multe ori dureroasa in aceasta etapa de dezvoltare psihosociala si multi dintre ei isi abandoneaza evolutia, nu isi mai dezvolta eul observator, abandonand evolutia. Unul pentru motivele pentru care psihoterapia de orientare psihanalitica este atat de eficienta este pentru ca reprezinta un mod de exersare a eului observator. Pacientul face mai mult decat sa vorbeasca despre sine, el se observa in timp ce vorbeste si isi observa sentimentele pe care le traieste.”

Arunca, sterge, elibereaza, vei face loc pentru nou
“De multe ori trebuie sa ne golim de deprinderile vechi. Chiar daca un obicei vechi este vadit ineficient, putem totusi sa ne simtim bine cu el, pare ca ni se potriveste ca o manusa. Obiceiul cel nou – care ne poate cere sa facem lucrurile total diferit fata de cum eram obisnuiti, de cum ne-au invatat parintii sau o intreaga cultura – poate parea incredibil de periculos. Dar invatarea este o aventura. Intr-o anumita masura trebuie sa ne atraga, pentru ca este o aventura in necunoscut. Daca stim intotdeauna unde mergem, cum ajungem si ce vom vedea sau trai pe drum, aventura a disparut”.

In incheiere, iata cum spunea Jonathan Swift (a scris si “Calatoriile lui Gulliver”) apropo de cum ne infuenteaza ce am invatat in copilarie: “in ultima parte a vietii ajungem sa vindecam toate nebuniile, prejudecatile si falsele convingeri pe care le-am adunat in prima parte.” Si da, invatarea activa a varstei adulte nu este numai posibila, dar si de dorit, pentru ca adultii invata prin alegeri deliberate, constiente.

Asa ajungem unii dintre noi sa ne autoeducam, altii sa ne tratam, altii doar sa fluieram prin viata, asta pana cand o incasam frontal, lateral sau nici macar nu vedem unde ne loveste. Si atunci…ne autoeducam, ne tratam…

Sursa foto

2 thoughts on “Drumul catre tine insuti si mai …departe

  1. Grigor Iulia says:

    Multumesc mult lui Dumnezeu pentru voi si munca voastra. Intr-adevar am devenit o alta persoana, mult mai pozitiva.

    • AutoEducare says:

      Munca a fost a dvs, asa ca fiti mandra de dvs, de rabdarea pe care o aveti zilnic, pentru tot optimismul de care dati dovada, si tineti-o tot asa 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *